Propoziții pretențioase – Algizi


Epuizare. O noapte depusă-n lampionul hârtiei dictando și alemul nopții de 8 Martie crapă retina-n mii de păienjenișuri.
Pe cale să termin subiectele și după o reradiografiere a ceea ce s-a numit până mai ieri ,,Eu”-ul primei încercări consistente compozițional-literare, romanul promis mie a-l scoate pe taraba părerilor precupețelii critice, am decis devegherea acestor banale tributuri oțioase. Numai ca să nu ajung în azimutul nepăsării minții și-n nebulozitatea ultimei frontiere să mă mai mir c-am sălășuit într-o astfel de piele tânără, bună de tăbăcit.
La propriu. În curelăria deschisă la demisolul unității un meșter ungurean își omora timpul mai mult pingelind dosul călcăturii ofițerești decât de bocanc ostășesc, molcom, erdelinește, păcat de numele-i irosit în neamintirile mele. Să își închipuie fiecare ce vrea în privința ambientului, dar să rețină câteva trepte ce coboară în pași măsurați, o pauză de altitudine și mai apoi încă două escalade subtile până la banc. O frântură din baza clădirii gătată special pentr-un discipol al lui Geppetto. Șanuri, ciocane, cuișoare și ,,smac” de prins tălpile.
Lui i se datorează dungile roșii pe ce fusese odinioară piele albuță adolescentină, aplicate la un 5:30, trecute cu doar zece minute peste regulament, cu centura zveltă, înviorată în mâinile smede ale căpitanului. De altfel blândețea întruchipată. Ce ți-e cu apucăturile ascunse ale omului. Ațipisem mai puțin de două ore, în loc de irisuri aveam doi bumbi albuți desprinși de orbite la a treia lovitură, primele se încadraseră la injectarea-n organism a nedumeririi și spaimei, ambele alerte întru apărare. Colonelul ar fi cerut imediat cafeaua. Aș fi motivat loviturile cu o stare febrilă, de vertij circulator. Căpitanului nu-i ardea însă de niciun stimulent, precum alelor le stătea bine strunitul căiuților cu cravașa, așa lui cu lata curea militară pe cârca mea. Dorea de din zori reluarea partidei scribicești. Cu prețul unor posibile traume provocate de accidentale lovituri în zone sensibile, o astfel de readucere la viață te dă-n alexie, alezii – am reluat teza bolilor de necitire -, încerci mii de ace reci din cauza instalatei algide, algiei nu-i dai de leac nici cu zece doftori…. Lipsește incontinența spontană, încât salteaua, fără protecția alezei din primii ani de viață, să te scoată dator pe viață. Cu solda de 65 de lei abia cumpărai un sfert din câlții de umplutură.
Cine-ar fi zis că sub mina seducătoare de ins cuminte și drept se ascunde un despot gata să-și atingă țelurile indiferent de metodă? Se aliase parcă, în cuget și simțiri, telepatic, cu șeful de stat major, ,,bestia” ce aștepta la cotitură să-mi sară la bereguși.
M-am echipat în fugă. Stăteau pe mine toate alandala. Aveam gardianul în coastă, la propriu și figurat, cronometrându-mi mișcările, țipând mai dihai ca generalul să mă grăbesc de parcă la ora prezentării pe platou trebuiau documentele prezentate în formă completă însuși comandantului suprem….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share