Propoziții pretențioase – Alcaic


Puteam fi candidat ideal la batalionul disciplinar. Permisiunile unui soldat în fața unui – oricărui – general sunt nule. Nu cutează.
Generație stricată. Cu bufanți, coadă de rândunică, frizură punk, brățări…. Verdictele asupra vieților noastre erau sumbre: ratați, nepricepuți și de umplut pușcăriile. Generația lui ,,mișto”, îndrăzneață, dar nu mai departe de permisivitatea lui cuminte. Corecți și drepți. O părticică infimă din grosul ei.
Suficientă la statul demn în fața statuii kaki, cu perciuni albiți, cu o mină aleasă parcă din muzeul figurilor de ceară, sobră, de marmură…. De la acest portret a fost stârnit curajul abordării mele. Alegam cu nonșalanță fiecare interpelare furtunoasă, precum și repetata ,,Încă nu ești gata?” Episodic aveam de îndeplinit ce deja învățasem, o echipare militărească, fragmentată, dar rapidă. După interogatoriul de pomină…. Asimilez acum imaginea, deși nimeni pe atunci, în 1988, nu gândea că un astfel de ,,pictorial” va face istorie: un personaj principal în spatele căruia își ițesc tacit chipurile secunzii. Generalul întreba, dispunea sentințe și întreba iară cât poate dura încălțarea unei perechi de bocanci, a unui ilic, a vestonului și mantalei, petrecerea centurii și acoperirea podoabei capilare (infimă) spre a nu produce afronturi involuntare. Destul. Cât să primească și seria de explicitări. În spatele lui secondau un locotenent, fiu al satului Florești și o ordonanță din stafful înstelatului prim al garnizoanei, după-mergătorul însoțitor în inspecția de la aplicația unității vecine, tunarii calibrului 100. Alenei mișcări nu i se mai putea imputa nimic, nici măcar un adaos punitiv. Sentința se pronunțase, nu aștepta nimic altceva în afara conducerii condamnatului la sediul arestului, o cameră special pregătită….
La dispoziția oricui dorea să șteargă pe jos cu tine. Primii au fost componenții lotului… de gardă. La ora și momentul stabilite – afurisit de ceas cu limbi! -, după ale somnului prime, cele care întrerupte dau vertij la trezire, au comandat o îmbăiere a toaletelor, holurilor…. Alergi de la un sector la altul, cureți colțișoarele până dai de culoarea originală – alezor trebuia să mă fac -, lustruiești mozaicul și, dacă nu mai sunt cerințe, ai permisiunea întoarcerii la vatră. Vatra țuhausului, țambalul. Și sunt. Unui alevin din oceanul național armat i se poate cere orice. Să își verse aldina slovă în….
Decretase astfel al meu căpitan noapte albă. M-a scos a doua și a treia zi, din cele cinci ce fuseseră inițial zece de la înaltul for, să scriu în vestitele caiete ale organizațiilor de bază, câte unul pentru fiecare baterie, birou ofițeresc…, după un orar draconic: 21-4. Deh, pe zi eram deținut și frecam… menta (cârpele strânse în jurul teului de lemn aveau iz de izmă, extras din tuburile de pastă dentară). Măsură suplimentară corectivă și recuperatorie. Rămăsesem încă pana cea mai avizată și caligrafică din toată adunătura de cătane pusă-mi la dispoziție. Ce mi se cuvenea, era pus deoparte. Adică dublu, noaptea întâi în arest și ziua ce parcă nu mai dorea să înceapă, opriseră fluxul ce începuse în ianuarie, după marea petrecere și efectele ei – dădusem din alexia obișnuită în alezie totală, incapabil să pot reproduce din cele scrise ceva, mahmureala… – și se oprea tehnic la începutul lui Mai.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share