Fărădelegea lui Călin – glid


Mandat să fie, că n-au intrat zilele-n sac.
Cum graba strică orice încercare de lucru finit și de calitate, tot așa cu supravegherea. Să ție cât s-o putea, o lună. La Al. 1. Șase luni la Al. 3. Sau…. Să luăm propozițiunile: ,,Durata totală a măsurilor de supraveghere…, cu privire la aceeași persoană și aceeași faptă, nu poate depăși, în aceeași cauză, 6 luni, cu excepția…” Și aici mi ți-l toarnă pe 120 de zile la cu eye and ear of the… camera în camerele omului de rând. Deranjul…. Că porniră invers, de la mare la mic. Și le și spuseră pe nume la toate: om, facere și efect. (Art. 144)
O lege – o facultate. Două – un masterat. Pân-acum îmi fu. De-acu încolo. Sperie enumerările, numărul lor, frica având și alt temei. Mâna liberă oferită procurorului. În genere, Art. 145 pare a se adresa persoanei supravegheate. Pornind din start cu o semi parțialitate, se exclude din textul anterior, prin decizia CCR, lipsa posibilității contestațiilor de către insul vizat, dacă nu este inculpat, a măsurilor de supraveghere. Oricum, nimic din alineate nu mai vorbește despre o atare facilitate. O lăsăm așa. Procurorul are la dispoziție 10 zile să trimită o adresă celor cătați la intimitate prin fapta tainico-tehnică. Dacă i se cere dezvăluirea aflămurilor, o încuviințează, dacă nu, nu. Aici nu funcționează ,,din oficiu”-ul. De mai trec și 20 de zile și nu se vrea nimeni curios, pa! La Al. 4 făceam referire temăcios, la flexibilitatea vocabulei ,,suport”, pe care cotidianul îl poate percepe ca un obiect fără conținut. ,,… prezentarea suportului…”, simplă, în cazul unui stick de memorie, a unui hard disk, a aparatului de filmat sau de luat instantanee fotografice…, chiar cu datele pe ele, nu impun dezvăluirea conținutului. În sensul acesta ar putea demara amânarea stipulată și doar în plan secundar cele trei situații: periclitare și perturbare a urmăririi penale, crearea unui pericol pentru victimă și familie, dificultăți în supravegherea altora. Iar frica supremă se cuibărește-n Al. 5. O poate ține-așa procurorul, cu ținutul pe jar, până la final de urmărire sau clasare a cauzei. S-o-ntâmpla și la Dincă la fel? Cam trecură 6 luni și 10 zile.
Unele la păstrare, altele de aruncat. Uite că în speța clasării, neatacabilă, și când se renunță la pedeapsă, se amână, se achită clientul ori se renunță la proces, probele din supraveghere se pun în cămară, sigilate, ,,… cu asigurarea confidențialității. (Art. 146)
Secundu-i, că nu-l mai încăpu p-acesta, se lăfăie în variante. Cum se obțin și ce determină organele să caute-n tranzacțiile financiare ale unuia sau altuia. Dar sunt mai mult de doi. Suspect, inculpat. Și făptuitor. Ori unii, ori alții. Nu poți avea trei rânduri, decât când primilor li se găsește cu adevărat o vină și când bănuiala se dovedește fondată. Până atunci…. Să rămână doi. Până la Al. 7, acest repetat 146… revine asupra tuturor specificurilor supravegherilor, termene, amânări, pripe, înștiințări, exploatări necuvenite avocat-client, inclusiv, la Al. 8, cele zece zile pentru informarea de umblet în conturile respectivului…. 7 doar obligă instituțiile financiare să pună la bătaie înscrisurile și informațiile.
Rămăsese nescotocită corespondența. Procurorul propune, judecătorul semnează și trepădușii rețin, predau și percheziționează trimiterile poștale. Asta-mi amintește de bunică-mea, curioasă ca orice râmnicean, când a găsit un plic și în el a dat peste…. Nu le doresc organelor așa ceva, însă cum le-o fi norocul. O scuză, ce am omis-o în articolul precedent acestuia, 147, se referă la acțiune ca necesitate pentru posibile restrângeri de drepturi și libertăți, afirmându-se lipsa altei căi și gravitatea infracțiunii. În rest, idemo.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share