Fărădelegea lui Călin – Cecilia T – cilil


De bună voie și nesilit de….
Nu-n căsătorie. Povestea ștergerii onoarei, cât de puțina la un adolescent, s-a scris la încorporare. Întors pe toate fețele, front, back…, cobai pentru foliculina asistentelor, stinsă pe veci, dar testată ca să se-mbărbăteze că nu le-a trecut vremea, numai demn să mai fii nu se putea. Un control vizual și tot știrbește din mândria în formare, ia să luați acea percheziție, oricât de mare golănia ce te aduce în starea de pipăibil, corporală și să o considerați normală. Dar ia să priviți un străin cum vă ia la palmat nevasta, bucată cu bucată, o fi imixtiune în viața privată? Sau ,,… fără a constitui ingerință disproporțională…” exprimă acțiunea de a vă lua familia la control în mod egal? Bărbat, femeie, copii, mamă, tată…. Cazul este împătrit, scotocirea ține de domiciliu, de vehicul(e), de informații și de bată-l vina de trup. Primul și ultimele degradante. (Art. 156)
Deslușire. Rarisimele articole cu definiri. 157 explică – ia să văd eu ce-or zice la il cuerpo – ce este domiciliul. Astfel, află tot românul că acasa permanentă sau temporară înseamnă (renunțați la cântecul cu bătaie spre numele iubitei țări) ,,… o locuință sau orice spațiu delimitat în orice mod…” Locuri în care intră obiectele, cercetabile, de asemenea. Cu motivările aferente, potrivit Al. 1 folosește la strângerea de probe.
Biată tagmă. De discutat mai târzior. De procedură codul, emiterea de mandat leită. Inspecția la domiciliu stă sub semnul regulii, dintre atâtea, pentru tot atâtea cazuri. Dispunerea ei stabilită în marjele calapoadelor stabilite, procuror cu cerere la judecătorul prim în lanțul judiciar, cu opțiunea autosesizării. Și-apoi curg, dintru Al. 2, Art. 158, șabloanele: nume de suspect…, loc de acțiune, obiectele căutate, felul infracțiunii. Cu diferite mențiuni și extinderi ale încuviințării și-n ogrăzile vecine, cu popreală – limitare la o dată vede procurorul casa inculpatului -, cu bis la noi probe, cu aviz special în timpul judecății pentru încarcerarea preventivă a învinuitului.
După obișnuitul preambul, Art. 159 se supune, în parte, liniștii și siguranței cetățeanului, se vâră-n sufletul lui după un program strict: 6-20. Zero-zero ambele ore. După și-nainte, lacătul pe proprietate. Frumusețea – doar așa m-a câștigat legea de mușteriu – Al. 2 constă în ,,mirifica” descriere a derogării: ,,… percheziția urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră.” Nedefinit, nealocat, echivoc. Cu posibilitatea certă ca după acel ceas, după închidere – presupunere oarbă că local e ceea ce tata, bunicul și-ai lui frați frecventau ca să se-mbețivească -, procurorul să-și cheme cei câțiva ,,… lucrători operativi.” în lesă: ,,Aport, Rex!” Lex-ul ei de treabă! Necesitatea restricților Al. 4 ar fi trebuit bătută în cuie, nu să fie o opțiune, că mulți prin preajmă încurcă scotocirea. Mai multe boabe zăbavă. Ori pesteală. Situațiile diverse o cer. Din 20 de alineate…, nefiind singurele îngrămădite în pântecul unui singur articol, necum cele mai multe. Al. 5 – se prezantă organul, dă o copie persoanei sau oricărui membru, mă rog, cineva pe-acolo. Vorbirăm de întinderea mai departe de zona vizată, astfel, dânșii, megieși, au plăcerea de a li se ,,raporta” călcarea proprietății. În Al. 8 se acordă o șansă: predați obiectele sau persoanele căutate și nu mai răscolim. Bunăvoința perchezițională merge mai departe: alege, dom’le, un avocat să asiste, ai răgaz două ore să-l aduci. C-un asterisc: ne-am răzgândit. Al. 10 ,,permite” totuși prezența unei persoane. ,,De încrede”. Vă dezvălui ce aș fi scris peste toate: este obligatorie prezența unui martor. Nici se fac în prezența, nici i se permite, nici că au dreptul la avocat în timpul căutărilor, cu atât mai puțin că urgența le exclude. Ce urmează este de domeniul magiei, între folosirea forței la deschiderea unei încăperi, unor obiecte de mobilier sau alte cutii, cutiuțe și ,,… trebuie să evite daunele nejustificate.”, stă o relație de imposibilitate. Adică: sparge ușa fără s-o atingi, desfă șifonierul încuiat, fără cheie, cu puterea mentalistului…. Bine că nu li se permite rechiziționarea la grămadă, ,,Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor…” Ceea ce mă nedumerește urmează citatului: ,,… care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală.” La o privire în mare a cazului se pot viza lucruri specifice, însă esențialul tinde să scape percheziției. Sper că m-am făcut înțeles unde bat. Oricum, toate politețurile de până acum sunt anulate în Al. 14, o extra regulă permite, în numele unor îngrijorări, firești, față de persoane în pericol, obiecte ce pot fi sustrase ori dispariția insului ,,most wanted”: nu mai înmânează, nu mai anunță, nu se mai prezintă. De avocat nici atât. Numai că, o reparație ulterioară reface traseul obișnuitelor uzanțe. Tardiv. Pentru ,,Nu-i nimeni acasă (!) (?)” de luat unul de aiurea ca observator. Alternativ, de spart casa, ,,… în mod adecvat și proporțional…” Literar, matematic. Drept răspuns la rezistență armată, violență – adaug de la mine amenințarea cu substanțe și mijloace de atac fizico-chimice. Ce le-a scăpat lor. La ce n-am gândit eu. Nu intră organul ca banditul în culcușul suspectului, în timp ce acesta este interogat sau la cine știe ce alte proceduri participă, i se interzice să efectueze mai mult de o acțiune, dar interdicția dispare în situația mai multor percheziții simultane. Al. 19…. Filmează ei și pe… și în…. Să lași pe seama lui ,,… pot fi fotografiate ori înregistrate audio-video.” pare o glumă proastă. Să dovedească ei indubitabil judecătorului că au procedat ca la carte, că obiectele nu sunt plantate la locul acțiunii… doar pe baza subiectivismului de moment al martorului. Or catortosi?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share