Fărădelegea lui Călin – g/v


Regia tutunului. Și calibrul….
Dar n-o să prelungim discuția despre chiștocul de țigară și cartușul de-ambutisat pe calapodu-i. Am o dilemă însă, una ce mi-a îngăduit să conexez un domeniu cu altul, o indispensabilitate de alta, un uz bivalent, vădit să servească ba pe-ascuns, ba cu pistolul la tâmplă anumite interese. De stat. Cel judiciar fiind primul ce apelează sub forma obligativității și sub sancțiunea penală la memurietul punerii la dispoziție a rețelelor de comunicații ori de servicii financiare, amenințând că actul confierii secretului operațiunilor tehnice de tras cu urechile și văzul se plătește. Nu-n lei, ci-n zile pe l-arest. Ori poate-n ambele. De la lege te poți aștepta la orice. Cin se ocupă de veghea tehnicizată? Cin e propus de procuror: organ de cercetare penală sau lucrători de-ai poliției. Ori alți de-ai état-ului. Același este supus impunerii, cerându-i-se încetarea seriei de spionii când temeiul încetează. La finalul Art. 142 se trage linie după încetarea cazului, mai înainte, considerându-se socotelile încheiate la fix un an de la depozitarea în condiții de siguranță, sub sigiliu, probele având parte de distrugerea inițiatorului. Nu se spune proporția. Și aici stă o șmecherie. Cu toate acestea, Al. 5, penultimul, are o menire specială, contrară propusului obicei: datele obținute se pot folosi și în alte cauze. Un al doilea truc, de astă dată în beneficiul altora, nespecificând o perioadă anume: probele pot rămâne la dispoziție la nesfârșit.
Numerotarea articolului următor putea fi ferită de riscul repetiției și însemnării ca secund prin cumularea Al. 1, 2 și 3 (Art. 1421) și indexarea la cel original. Aidoma cutumei de a adăuga ,,versete” altor legi sau coduri sub forma alineatelor ori literelor. S-a extins textul doar pentru precizări de tipul ,,realizează”, ,,transmite” și ,,primește” pentru datele obținute din supraveghere, de la ,,Orice persoană autorizată…”, pe cale indirectă – electronică -, fără să se precizeze acest lucru. Fiindcă altfel nu s-ar pierde atâtea caractere latine pentru o banală ,,semănătură electronică”. Răspunderea incumbată de acest articol vizează în plus verificarea datelor, integritatea și securitatea lor. Semnalizării inutilității i se adaugă inconsecvența textualizării: Al. 2 și 3 conțin ,,… identificarea neambiguă a persoanei autorizate…”, Al. 1 nu. Chiar dacă suprapunerea lor verifică identitatea în proporție de 99%. Cu diferențele stipulate în urmă.
Mă întreb cum arată un transcript după înregistrările audio în care persoanele sunt necunoscute și ce folos au fără a li se afla identitatea: ,Vocea 1, gravă, guturală – ,,Bă, io am băgat biștarii-n fundul Mogoșoaiei, tu-n ai Ștefănoaiei! Fraiere!”; Vocea 2, cu accent țigănesc, pițigăiată – ,,S-o crezi tu! I-am dus Brăiloaii, la (M sau H, nu se înțelege bine prima literă)adăr!” Localități, femei, profesori? Codări? Englezuri?
Consemnarea, normal, se produce în mod clasic, proces-verbal încheiat după fiecare rundă de supravegheri tehnice, cu aceleași cerințe de contribuire la împlinirea obiectivelor propuse – nume, da sau nu, localizări de persoane, orele desfășurării activității. Toate la plic, cu o copie asigurată în condiții identice, depuse înainte de solicitarea instanței la parchet. Apoi duplicatul trece la grefa instanței. Să fie de la mine acceptul repetării la Al. 2 cu unu – sesizasem că se poate insera modificarea în alineat și nu într-un articol separat: aici cum s-a putut?) – a conținutului condensat al Art. 142 cu unu – mai subliniez? -, la Al. 4 a chestiunilor ce țin de datele celor care au efectuat operațiunile, ora, numerele posturilor telefonice…, iar la Al. 5 anunțul încetării supravegherii. (Art. 143)

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share