Fărădelegea lui Călin – /


Depășisem cadrul Art. 139 crezând c-am prins întreaga esență, subtilitatea. Transformată într-un joc deloc antrenant pentru minte. Spusa lor interzice, găsește o modalitate de legiferare, și iar se așează contra. Nu se admite supravegherea relației avocat – suspect, totuși se poate așa, de-o excepție, apoi se revine, materialul colectat, oricât ar fi vizat acest tandem, devine inutil și ,,periculos”. Dându-i posibilitatea procurorului să le ardă pe rugul nepăsării.
A ști despre oamenii implicați în proces este echivalent cu a determina o sentință cât mai corectă, a renunța la probe, chiar dacă ele ar spune totul despre esența faptei, doar fiindcă legătura apărător – învinovățit are parte de divina protecție a…, devine o impietate. Față de ideea de dreptate. Măcar în partea de ,,… subsidiar…” a măsurilor, o centură de siguranță pentru cazul când ,,cât pe-aci”-ul reușitei este certificat. Art. 140, prelung, explicit până în buzele exhaustivității. Extragerea termenului de plan secundar am realizat-o din măruntaiele Al. 2, însoțit fiind de caracterul proporțional a motivării cererii pentru pătrunderea în proprietăți private cu scopul de-a planta aparatură ,,… video, audio sau…” de luat instantanee, de a le activa ori dezactiva. Rigurozitatea determină un astfel de material stufos: nu mai mult de 30 de zile, acordate de judecătorul de drepturi și libertăți; indicarea cu precizie a măsurilor de supraveghere tehnică; numele, datele…. Stație. Se cer în continuare probe care să susțină începerea unei atare acțiuni, anterior avansându-se, ca și-n alte articole, posibilitatea urmăririi unei non-persoane. Credeam că unul dintre parametri necesari actului preliminar judecății este acela a culegerii de informații, în beneficiul unui proces cu rată de succes 100%. Ascunderea microfoanelor, camerelor de filmat…, operațiuni costisitoare și riscante, sunt de evitat. O fotografie de la distanță, o bază de date cu evidența populației, una cu infractori a poliției pot elucida dilema ,,… dacă sunt cunoscute…” Cererea ar deveni inevitabil sustenabilă. Al. 5 reunește punctele obligatorii și suficiente ce trebuie să se regăsească în minuta judecătorului și-n mandat: numele instanței (?) (nu era-n antet?), ora, data și locul emiterii (?), numele, prenumele (?) (nu-s obligatorii?) și calitatea emitentului (?) (nu era cu: ,,Io, judecător de libertăți…, aprob…”?), indicații concrete ale măsurilor, perioada și scopul, numele celui supravegheat (?) (aci-i fără prenume!) (dar și fără ambele, ‘că-i și versiunea cu lipsă), indicii de cont bancar, linii telefonice, acces la sisteme informatice, alea-alea cu intratul și ieșitul după aparate de înregistrare și… parafa instanței și signatura judecătorului. În final, deci, știm măcar calitatea semnatarului. Nu observați nicio…. O adresă, cumva, ar folosi la ceva? Un motiv întemeiat ca judele să respingă cererea. Imputare? Deloc, nici pentru da, nici pentru nu, hotărârea lui nu se supune căilor de atac. Un nou ciclu de măsuri se pot solicita doar când apar elemente suplimentare ce ar putea schimba rezoluția. O specificație: de cerut poate și partea vătămată, ,,… indiferent de natura infracțiunii ce formează obiectul cercetării…”
Spionaj. Tot ce se întreprinde cu mai puțină voie – deloc – ține de tehnicile agenților secreți. Puși la treabă, în cele ce urmează, de însuși procurorul cazului, precipitându-se, chiar dacă cerința sa de legalitate totală, încuviințabilă de cel în drept, azi se dezbate, azi primește acordul. El însuși aprobă 48 de ore, pe motiv că întârzierea supravegherii tehnice alterează sau distruge probele, ori creează premisele unui pericol pentru vătămat, martori sau membri de familie. Ultima parte este credibilă, cealaltă nu. Nonsensul apartenenței unor probe certe, palpabile în mâinile organelor de urmărire și ale altor persoane este evident. A! Posibile probe, da, e altceva. Dar nu în textul Art. 141. Al. 3…. Îmi suspendă cuvintele. 48 și încă 24. Știți pentru ce? Ca să anunțe judecătorul că a fost inutil, că nu mai este de folos, celeritatea a salvat de la compromitere dovezi…. Dispensa Codului de Procedură Penală este de neînțeles, doar în privința termenului. Mare șmecherie să pui doi secretari să redacteze concomitent două țidule. Chestie de obraz și lipsă de respect ierarhic. Legiferate. Oricare anticipare de măsuri, imperativul rămâne: se respectă regulile Art. 139 și 140. C-un dar: constatările de legalitate pot face din tevatura operațiunilor încuviințate de procuror un nimic, de nu-i intră-n grații, toată migala adunării, depozitării în condiții specifice de date, inclusiv electronice, ia calea focului și parei.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share