Spații culturale nr. 67 – Râmnic, mon amour!


De câți chinezi o fi nevoie ca să colonizezi un târg mai mult roșu decât albastru și galben? Habar n-am, dar poți începe numărătoarea cu un complex comercial chinezesc (la etajul unei foste cooperative de artă și consum socialist), pe scări (a căror șubrezenie este mascată de mocheta verde-murdar, udă chiar și când nu plouă cu lunile), cum privești spre piață și nu te mai saturi de ce vezi. Pe urmă, normal, ajungi la subsolul fostului complex „Victoria”, închiriat/subînchiriat (tot de chinezi) și refăcut în așa fel, încât să pară prosper, modern și, culmea, capitalist. În ciuda numelui săltăreț de care și Mao Tzedong ar râde cu lacrimi (ceva cu Xin Tōngzhī ping, adică nou/anunț/plat sau… mă rog, nu contează, să fie la ei!), amintește mai mult de celebra „vrabie roșie”, în sensul că acolo se trece ușor de la tragic la comic și invers. Nu sunt mulți chinezi înăuntrul complexului comercial: vreo două tinere care vorbesc mai bine românește decât unul/alta, un agent de pază cu mușchi (poate că și cu armă, dar nu la vedere), plus un scanner (o fi radioactiv?) contra hoților locali de mărunțișuri. În rest, pace și voie bună, poți sta oricât printre standuri, poți proba gumari (ai lor miros mai puternic decât ai noștri), pantofi pentru morți de unică folosință (dinadins am greșit topica), papuci și papucei (cu funde, cu pampoane, cu sclipici, fără sclipici, cu mărgeluțe, cu biluțe, cu crenguțe gri frăguțe), bluzițe (am cumpărat și eu cândva una, numai nailon, danteluțe și perluțe, dar, după ce am văzut cum se sfarogește ca o prună – merci, nene Iancu! – după prima spălare, m-am îmbrăcat din alte magazine), pijămăluțe (cu rățuște, fără rățuște, cu ghirlande, cu năsturei, cu pănglicuțe, pentru copii, doamne și căței, dar și pentru domni – alea, când nu sunt în dungi ca de penitenciar, par costume de fitness reformate), mă rog, ce să mai lungesc vorba, articole vestimentare care le trezesc nostalgicilor remarci de tipul „Doamne, cum ne mai băteam pe vremea plumbuitului pentru un tricou, un maiou, un prosop… și-acum?! Nici chinezii nu mai sunt ce-au fost, dare-ar boala în economia lor – și-a noastră – de piață și de tranziție!”). De la ac la elefant, cum zic reclamele de peste ocean, asiatizate/românizate, găsești de toate: și cosmetice, și marochinărie, și lenjerii, și decorațiuni interioare, mult plastic și iar plastic (în ciuda politicilor UE de împrietenire cu mediul înconjurător), ici și acolo – ceva sticlă, ceva bumbac -, mulți înlocuitori, surogate, contrafaceri, adică talmeș-balmeș nici balcanic, nici asiatic, nici neaoș: ceva între, la fel de spectaculos și, pe alocuri, inutil și toxic.
Deși ar trebui, să nu uităm, însă, de cea mai spectaculoasă cucerire a târgului în materie de chinezi întreprinzători: celebrul „Dragonul roșu”, cum te duci spre Centrul Cultural. La „Dragonul roșu” nu sunt paznici, nici scanner radioactiv, doar câteva camere de luat vederi frumos mascate și, probabil, eficiente. Mărfurile sunt aceleași, obținute prin clonare comercială, mai scumpe decât cele aduse cu autocarul de la turci/ de la bulgari/ pe euro și dolari, cum bine zicea o manea populară prin 2000, după ce sfârșitul anunțat al lumii s-a dovedit o glumă nereușită.
De câte ori se cuprinde Râmnicul în China? Ne-ar trebui mai mult timp decât avem la dispoziție ca să calculăm, plus răbdare de fier și motivație. China este un spațiu uriaș, comunist peste marginile iertate de political correctnessul occidental, cu o populație uitucă, de vreme ce mileniile de cultură s-au amestecat în pasta de-un roșu leninist și-au rămas așa, mai mult după WWII
(al Doilea Război Mondial), dar temeinic. Desigur, deșteptăciunea celor care au influențat civilizația lumii prin drumul mătăsii nu a dispărut, ci s-a adaptat la căderi, la măriri, la cuvânt. Ca-n „Bună seara, iubito!”.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share