Propoziții pretențioase – Alburn


Mare. Vitează. Oblăduitoare.
Scrisoare în plic normal. Foaie albuie. Caractere aldine. Caligrafiere a numelui cu ,,C” special. ,,Fetițo! Să-mi lași băiatul în pace…!” Și câte altele n-a mai zis.
Două victime, soldatul și colonelul, petrecându-și ultima seară înainte de sentință. Găbiță? În pragul ușii, graseind un ,,Ăi” moldovenesc, dehulat, cu epoleții făcuți aripi…. ,,Măgarule, nemernicule…!” O ploaie de lovituri. ,,Nu mai da, unchiule!” n-avea niciun efect, Ursulescu și-a vărsat toată furia. În seria nesfârșită de pumni și picioare și-n vorbe coapte-n el de când îi fusese alocat ,,alesul”, ,,nestemata” familiei. ,,Bețivule, numa’ cu tac-tu semeni! La arest!” Cu aceleași mâini pedepsitoare l-a târât până la corpul de gardă. ,,La șmotru, până se trezește!”
Tabarcea nu părăsise curtea unității singur. Încă vreo două leaturi îl însoțiseră, însă îl pierduseră pe traseu. De la mătușa Ildiko până la gard consumaseră două porții zdravene, 2 litri, de palincă. Dracu știe ce pusese în ea. De obicei ,,apa de gură” înmuia doar un dram meseriașii, profesioniștii antrenați temeinic cu diverse substanțe, fie originale, fie preparate cu ce se găsea la îndemână: spirt, pastă de dinți…. S-ar fi dopat cu aldoze, aldani, radical alchil, alcani, lichid de frână și benzină, parfum și alte născociri ale industriei chimice. Partenerii dormeau buștean, le ajunsese ,,combustibilul” cât să se aștearnă în pat și să se piardă imediat în lumea inconștientă a somnului. ,,Încărcătură” cu țintă precisă, la ora, minutul și secunda țaței Ildiko, consumatorii leșinau instantaneu. Practic toți cei trei parteneri se culcaseră deodată. Găbiță, mai lent în mișcări, n-a mai putut ,,alerga” precum camarazii și nici escalada cu aceeași dibăcie gardul. I-au trebuit zece minute. Apoi s-a prăvălit de acolo, din vârful lui, în tufele de tuia, ce-i ofereau, gardului, o estetică diferită. Mai plăcută ochiului. Nu și ai soldatului înfipt în verdele-i civil. Nimerise cu toată fața în protuberantele tulpini, abia fasonate cu două zile în urmă, încât, la prezentarea neregulamentară în fața unchiului, chipul îi era parcă alezat cu o freză boantă. Dormise, deci, în mijlocul naturii vreo patru ore, fiind neidentificabil datorită apropierii nuanțelor matalei și frunzișului. Camuflaj perfect. Să mai spun că locul ideal evadărilor era chiar la doi pași de clădirea gărzii, la capătul dinspre Cluj al arealului alocat pazei garnizoanei? Că acolo se odihnise odrasla moldavă? Că nimănui nu-i trecuse prin minte o astfel de breșă, vulnerabilitate în sistemul militar? Chiar sub privirile lor ,,vigilente”?
Poziția mortului scăpat din coșgiuc de ciocli beți în ultimul hal. Altfel căutătorii ar fi observat mantaua albită de vomă, chiar și-n căutările lor alegre disperate. Un cetățean obișnuit nu-și poate închipui ce suprafață poate acoperi un reflux stomacal, cum nici Tabarcea nu observase (parcursese traseul picioarelor deprinse cu traseul dus-întors ,,acasă” prin beznă) în drumul de la tufe până la Stație (de amplificare) cât era de ,,împodobit” (fără să fie Crăciunul). La lumină însă părea un brad multicolor, decorat cu multe….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share