Fărădelegea lui Călin – #erie


Mai bine ca persoana-n cauză nu știe nimeni.
De-ar mai fi oamenii umani, să-și dezvăluie partea neanimalică. Că n-ar mai avea nimeni suspectări că tot ce ține de fiecare și de aproapele lor ar sta sub starea de amenințare până la suprimare. Și nu s-ar mai fi inventat noțiunea martorului așezat la loc sigur. Iar cheremul (așa mai aflu că termenul a ajuns confuzat de la ,,stăpânii” turcaleți) de care are parte nedoritul la locul faptei s-ar fi redus la ,,Ia mai lasă-mă, domnule, în pace, îmi pot purta singur de grijă!” De fapt, niciuna. Ion a scăpat din greșeală mâna-n buzunarul lui Gheorghe și doar dintr-o neînțelegere Vasile, prezent la pomana porcului, a interpretat gestul greșit. Și cel de închipuit furt, și următorul însoțit de cuvintele lui Gheorghe: ,,Pe mă-ta, Vasile! Ce dracu păzești, mă, nu-l vezi pe-sta că-mi scotocește surtucul? Stai ca momâia! Pun paru’ pe tine, bă!” Vasile, sperios din fire, direct la Ilie, plutonierul, la post. ,,Bre, că-mi face, că-mi drege, pă mine să mă aperi, că-mi fărâmă oasele!” ,,Să vedem, mă, Vasile, să cercetăm…” Statutul stă, deci, sub puterea organului competent, factor de decizie la acordarea protecției. (Art. 125)
Ce și-au râs, și Gheorghe, și Ion în urmă! Poate are-a face sau nu snoava incompletă cu adevăratul tratament al Codului de Procedură Penală, certă este doar seria de măsuri ce se dispun înainte de a se ajunge la dreapta judecată, pe parcursul urmăririi penale. Operațiuni ce feresc persoana aflată la mijloc, între suspect și vătămat, inclusiv de cei cărora le trec prin mâini dosarul în curs de încropire a cauzei. Două dintre literele Al. 1, Art. 126, ascund ochilor curioși și perfizi martorul: i se acordă un pseudonim, iar la înregistrare o deghizare audio-video. Tot ca-n…. Să v-aduceți aminte Schwarzenegger cum glăsuia darth-vaderian nevesti-si. Restul de două le știți: paza locuinței sau asigurarea uneia temporare și însoțirea oriunde acesta și familia călătoresc. Trai, nene! Acum știu ce vreau să mă fac când voi fi mare: martor! N-o să fiu obligat să spun tot adevărul. Al. 3 îmi dă voie să nu spun adresa reală…. Pe bandă, căci un cineva va înscrie într-un ,,… registru special…”, cele corecte, acessabile doar de persoanele îndreptățite sub consemnul confidențialității. Se include între cele restricționate și ordonanța procurorului de acordare a statusului de martor amenințat. Ce nu pare în regulă la Al. 3…. Repetarea repetiției. Trimiterea la litera cu pseudonimului și inserarea ,,… declarația nu va cuprinde… datele sale de identitate…” Față de codul lui 1968 sunt câteva diferențe, unele semnificative. Prima se referă la abordare. Curentul menține măsurile de protecție pe parcursul procesului, vechiul le încetează împreună cu încetarea pericolului.
Sunt și altele. Lipsurile. Separările. Plusurile. Art. 127 face parte din separări. Judecata și martorul amenințat fac obiectul unei noi enumerări de măsuri de protecție, cunoscute deja. Lipsurile vechiului cod și plusurile noului sunt aici evidențiate prin lipsa de publicitate a ședinței cât timp se ascultă martorul.
Însă toate au nevoie de încuviințare. Suficiente din partea procurorului numele martorului și ,,motivarea concretă a gravității pericolului și a necesității măsurii.”, adresate instanței. A se ține minte că nu doar din oficiu sau din partea martorului poate fi solicitat ajutorul. De acest drept se pot prevala și victima, și inculpatul, precum și alte persoane implicate. Se cere, se soluționează, fără putință de atac, se confidențializează. (Art. 128)
Recunosc un fapt, particularizarea creează un climat de siguranță celor ce li se aplică prezentul cod, chiar agasant cu repetițiile. În Art. 129 se procedează la audierea martorului… ca la carte, de la distanță, protejat prin disturbările tehnice specifice, de către părți, avocați…, fără să depășească plafonul anonimatului, se consemnează scris, se adaugă la dosar, se depune la fereală, se sigilează înregistrarea originală cu pecetea parchetului sau instanței și se așează în același lăcaș tainic.
Odată cu Art. 130 se încheie ,,era” asistenților la fapte, a celor pasibili de amenințare. Ultima categorie include vulnerabilii, traumatizați în timpul săvârșirii nelegiuirii și minori, cărora li se aplică corespunzător Art. 126-128 și pentru care transformarea vocii și imaginii nu este obligatorie.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share