Fărădelegea lui Călin – țț>l


Sunt suspect.
De abandon. Vin și stări de chef lipsă. Combinate, adăugite cu sudori din sistemul industriei de construcții, elaborează un produs din gama pauzelor lungi și dese pentru ioc succese. Cui i-or folosi. Am totuși un contract semnat cu subconștientul și conștiința și oricâte alte îndatoriri se-nghesuie a urca până-n primul din stal, falsele mele tratate ziaristice ocupă privilegiatul loc din față.
M-am…. Ceea ce nu dorește și condamnă Al. 1, Art. 102: ,,… tortura”. Mi-am…. Uzat toate mijloacele de auto flagelare în vaga impresie că produsele ,,… derivate…”, finite, vor fi, situație contrară aceluiași alineat, ,,… folosite în cadrul…” unui ,,…proces…” casnic. Serie încheiată. Marea renovare s-a finalizat. Însă nu și la ei. Aici. Continuă jocul lexical, purtat până acolo unde sintagmele au nevoie de aviz special, la masa Curții Constituționale. Anume. Al. 3 propune relaționarea condiționată între ,,Nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea probei…” – suntem în arealul acelorași materii pentru dovedirea vinei sau disculpării – și ,,… excluderea probei.”, motiv de mers cu jalba-n băț să se știe clar: e ori nu excluderea ,,… și eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei.”? Constat că atacul celor doi semnalizatori de limpede pricepere, Ionuț Damian și Costel Simion – avocați, pârâți, victime, procurori… nu reiese din decizia Curții -, bate nu numai în sinonimie, ci mai mult în tehnica de obținere a informațiilor și materiei palpabile. Să introduc și eu un dacă Al. 4, să-i doresc înlăturarea definitivă, cu argumente, nu așa, după o cifră, a alineatului următor, 5: ,,Abrogat” (o radieră eram mult mai de folos). Al. 4 repetă, într-un alt mod, cumulează practic Al. 1 și 2, particular – inutil – situația obținerii probelor derivate, din probe directe obținute nelegal (ilegal, n-o fi tot aia?). Ne-o fi nația nătângă și neînțelegătoare.
Neînțeleasă. Simandicoasă. Echidistantă cu…. Sau libertină. Până-ntr-acolo unde organele judiciare supun probele ,,… liberei aprecieri…” Vai! Numai din acest Al. 1 se poate aprecia la ce ,,putere” a ajuns justiția și care-i sunt normele. Apăi, deh: unde lege-i și tocmeala iaca! Mi-e că sunt la a doua, cel puțin, constatare identică. Un dres – nu doar femeile stau să-l poarte – de comportament judiciar tinde Codul de Procedură Penală a încerca în Al. 2, perorând motivarea drept suport, ,,… cu trimitere la toate probele evaluate”, ,,În luarea deciziei…” Suferim de românism. N-or fi ecranizările americane atât de realiste, unele, totuși, înfățișează celebre cazuri din justiție, reproducându-le cuvânt cu cuvânt și faptă cu faptă. De aceea, Al. 3, din acest uitat la citare Art. 103, pare anti american. Din îndrumările-i, de-ar fi avut România un Al Capone și mafiile aferente, n-ar fi reușit în veci să-i trimită după gratii. Decide că ,,Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei…” (suficientă era o enumerare la aplicare și amânare cu ori între, urmate de aplicabilitatea pedepsei) nu pot fi determinante în cel mai înalt grad de ,,… declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.” Și de n-ai altceva, scapă infractorul?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share