Cenaclul Alexandru Sihleanu – 7 Decembrie 2019


ÎNTRE MORAL ȘI MORALIZATOR

Sâmbătă, 07 decembrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu „Imnul orașului Râmnicu Sărat”, versuri Matincă Costea, muzică Manea Agheană, interpretare, voce și chitară, invitatul special Manea Agheană, a continuat cu Decembrie (Nicu Alifantis), un colind Deschide ușa, creștine! și… aplauze!
A urmat un moment epigramistic in memoriam Matincă Costea.
„(Părințelul păcălit) Un părinte plin de râvnă,/ Cum e astăzi fiecare,/ A pornit-o prin comună/ Strângând bani de o lucrare./ Că biserica, bătrână/ Și cu tabla perforată,/ pentru a nu fi ruină,/ Trebuiește reparată.// Cu chitanțieru-n mână/ Intră pe la fiecare,/ Bucuros de orice sumă/ Strânsă azi, pentru lucrare.// Pe-nserat, bătu în poartă/ La Ion, cărămidarul/ Om bogat , cu multă liotă,/ Cum a fost mereu țiganul.// Auzind ce spune popa,/ Râd cu toții, amuzați:/ – N-avem astăzi timp de asta/ Părințele, circulați!// Om veni noi, la matale/ Dacă timpul ne-o lăsa,/ Hai, ia drumul la picioare,/ Du-te, bre, nu sta așa!!!// Lacrimile-i curg, amare,/ Dar plecă în drumul său/ Mulțumind pentru răbdare,/ La Preabunul Dumnezeu// Nu se împlinește anul./
Pe când soarele ardea,/ A bătut Ion țiganul/ Respectuos, la poarta sa.// – Ne-a lovit necaz, părinte/ Că tăicuța ne-a lăsat…/ Hai să-i spui niște cuvinte,/ C-apoi trebuie-ngropat.// – Aș veni, cum nu, Ioane,/ Dar acum sunt ocupat!/ Oi veni și eu, la tine/ Când voi fi mai liberat!// A-nghitit în sec, tiganul…/ Ce să facă? A plecat!/ A făcut puțin pe prostul,/ Dar să vezi ce a lucrat:// C-a venit intreaga ceată/ Cu sicriu-n cărucior,/ Și l-au dus rapid, în ușă,/ La părinte, în pridvor.// – Sărutăm părinte, dreapta,/ Știm cât ești de ocupat!/ Îl lăsăm aici, pe taica,/ Cel ce trebuie-ngropat.//Când ai timp, îl duci matale/ Că noi, gata, l-am pupat,/ E bătrân, nu-i timp de jale,/Sărut mâna, am plecat!// Ce-a strigat la dânșii popa!/ – Băi, veniți de îl luați/ Vă plătesc chiar și pomana,/ Cu tot neamul să mâncați!// S-a strâns toată țigănimea/ La pomana moșului,/ Iar la masă-n cap sta popa,/ Doar mânca din banii lui!” (Laurențiu Turcu, lectură Vasile Ghinea)
​„(Precizare de George Zarafu) Un butoi oricât de mic/ Fără o doagă e nimic./ Un amic, v-o spun discret,/ Făr-o doagă e poet. (Unui bețiv de Matincă Costea) Când cu vin se amețește/ El exclamă: Alelei!/ Pământul se învârtește/ A zis bine… Galilei. (Replică la o epigramă a lui Giuseppe Navarra de George Zarafu) Poanta m-a nedumerit/ Când în minus m-ai găsit./ N-aș avea nimic de spus/ Dacă tu n-ai fi în plus. (Lui Mihail Constantinescu de Dumitru Hangu) În curând ești socru mare./ Să te superi… n-are rost./ Antrenează-te, fii tare!/ De la noră… post și post. (Replică de Mihail Constantinescu) Probabil c-ai avut norocu’/ Și onoarea să fii socru./ Când acum îmi dai un sfat,/ Îmi spui ce ți s-a-ntâmplat. (Numai bun de epigramă (dlui Mihai Doina) de Mihail Constantinescu) Cu mustață/ Stă în față/ Și după cum bag de seamă/ Este bun de epigramă.” (Mihail Constantinescu)
​„(Colindători) Pe la geam cu „Linu-i lin”,/ Bucurând suflet creștin/ Iată, vin colidători,/ Să vestească până-n zori.// Că ieslea cea săracă/ A vrut Domnul să se nască./ Strălucind Divinul Har,/ Zâmbet de mărgăritar!/ Fiul Sfânt, Rază de soare,/ Din Prea Sfânta Născătoare!/ Din ale Raiului grădini,/ Cu miresmele de crini. (Sorcova tranziției de Matincă Costea) Sorcova, vesela/ Să trăiți cum veți putea/ Și s-aveți ce mânca/ Din marele chilipir/ Cu parfum de trandafir/ Sau din măreața săgeată/ Ce vă e recomandată./ Guvernul ce l-ați votat/ Vă promite garantat/ Mai multă prosperitate/ Cu rețete compensate,/ Mai multe parale-mpungă,/ Ca s-aveți viața lungă,/ Salariile dublate,/ Prețurile amputate/ Și în vis gratuitate./ Fericirea să domnească,/ Criza să nu mai lovească,/ O viață ca în povești/ La… calendele grecești./ Să fiți toți tari precum piatra,/ Chiar dacă e rece vatra,/ Iar dacă stomacul cere,/ Voi să zâmbiți cu plăcere!/ Cai verzi să nu mai visați,/ Cozonaci ornamentați,/ Că vor fi, o perioadă,/ Mulți câini cu covrigi în coadă,/ Ca săgeata veți porni/ La grevele ce vor fi./ Să fiți ca ardeiul iute,/ Că vă dă Sfântul Pafnutie/ Servicii bune… și bani,/ La anul și la mulți ani!” (Nicolae Constantinescu)
​Un moment muzical cu invitatul special Manea Agheană și chitara sa, cu un colind Sculați, gazde, nu dormiți, De va veni la tine vântul (Mondial), Floare de colț(Ducu Bertzi) care a însuflețit atmosfera.
A continuat lectorul de serviciu, Valeria Popa, cu o fabulă intitulată O convorbire câinească din care exemplific: „Într-o seară/ Când e ora de culcare,/ Și… nevoi la fiecare,/ Din boscheturi, de pe drum,/ Se auzea câte un lătrat;/ Ca-ntr-o discuție câinească,/ Fiecare cu nevoia și părerea lui.// Maidanezul Azorică/ Ce abia se așezase/ În culcușul lui de frunze/ Cu iz de foioase,/ Stătea încolăcit, cu nasu-n fund,/Să audă c-o ureche/ Tot ce-n juru-i se petrece.// Un doberman mare,/ Cu numele de Tașa,/ Că era fată,/ Ce dintr-un lătrat/ Scula lumea dintr-un sat,/ Povestea odată prietenilor ei,/ Cum la ușa stăpânilor/ Un oarecare s-a oprit.// Atunci, zise ea cu mândrie,/ Am lătrat de câteva ori,/ Că… pe oricine ar fi fost,/ L-ar fi trecut fiori.// Și… mai povestea ea/ Cum Dudu, stăpânul ei cel mic,/ De trei ani,/ Băiat frumos, cu ochii căprui/ Și părul creț, nu vă mai spun/ Că era tare educat și vorbăreț,/ Îmi zise:/ – Taci, Tașa, că străinul a plecat./ Eu gata, pe loc l-am ascultat.// Pâș, pâș, pâș, cu pași mărunți,/ Michi, un pechinez ca din poveste,/ Cu fundițe, moț în frunte/ Și o vestuță pe spinare/ Făcută dintr-o blăniță,/ Doar că n-avea buzunare,/ Scurma pământul/ cu gheruțele lui/… Azorică maidanezul,/ Cel ce nu avea stăpân,/ Scotea câte un lătrat ca să fie ascultat.// Ia mai tăceți, voi, ce vă dați mari,/ Că aveți un culcuș bun/ Și o masă bună, la o casă/… voi nu știți ce-nseamnă foamea/ Și nici dormitul pe sub mașini/ Pe pământul gol,/ Fără un țol./ Fraților câini, să știți de la mine/ Că oamenii nu înțeleg/ Vorbele canine!… Așa gândeau câinii/ Cu inimă de OM./ „Lume, lume, încotro mergi/ De nici tu, cu tine,/ Nu te mai înțelegi?..// Deci, de aici putem desprinde și o morală. Atât câinii cât și oamenii,/ Vor fapte adevărate,/ Nu doar vorbe goale/ Ce nu le țin nici de cald/ Și nici de foame,/ Sperând că „încă de azi” să primească,/ Nu peste ani,/ Un os în plus sau…/ O punguță cu doi bani.” Dna Valeria Popa reprezintă fabula în Cenaclul „Alexandru Sihleanu”. Cu un dezvoltat spirit de observație, realitatea imediată îi oferă subiecte, folosind personificarea, într-un limbaj accesibil, creează o poveste care se încheie cu o morală. Astăzi, eterna problemă a câinilor maidanezi îi oferă subiectul pentru o poveste cu rol satiric și moralizator. Îi dorim sănătate și spor la scris! ​
Invitatul special Manea Agheană și chitara sa a intervenit cu cântec să ne încânte: Ce poate fi mai minunat, (versuri Elena Căpățînă, muzica Manea Agheană), Așa e viața (Sergiu Zagardan), Vorbește lumea că-s ștrengar (Dan Spătaru).
„Cunoscută autoare de fabule, dna Valeria Popa, dovedindu-se foarte receptivă la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, folosind cu iscusință resursele inepuizabile ale limbii noastre, o limbă foarte complexă, încărcată de semnificații, urmând sfaturile și recomandările colegilor, pentru o lume atât de disprețuită de către mulți dintre noi, lumea celor care nu cuvântă, de la care noi, oamenii avem numai de învățat. Nu pot decât să-i adresez felicitări. (Reflecțiile unui maidanez) Mănânc o amară pâine/ Toată lumea-mi spune câine./ Să vă spun, deci, cutez,/ Sunt un câine maidanez.// Eu n-am cușcă, adăpost,/ Umblu și eu cu un rost./ Tot omul mă urgisește/ Și mă-njură birjărește// Și-mi dă-n cap c-un bolovan/ Socotindu-mă dușman./ Geaba vreau să-i fiu simpatic,/ Mă consideră sălbatic.// Însă eu nu-i socotesc? Și chiar nici nu-l dușmănesc./ Îi spun azi, îi spun și mâine,/ Tot mai nobil e un câine!// el nu este fioros/ Precum omul mânios/ Și la rău, dar și la bine,/ Luați pildă de la mine.” (Mihail Constantinescu)
„Cu mult timp în urmă, am citit un material din care am reținut că fabula se numără printre cele mai vechi specii literare. Aceasta ar fi apărut încă din antichitate. Pentru a învinge frica, vânătorii își înfrumusețau armele cu chipuri de păsări și animale, și creau povestiri fabuloase (fantastice) în jurul vietăților, în care erau redate trăsături caracteristice pentru firea fiecărui animal în parte. De la animale vânătorii împrumutau termenii primelor simboluri și comparații rămase valabile până astăzi: viteaz ca leul, viclean ca vulpea, blând ca mielul, harnic ca albina, puternic ca ursul, etc. Originea fabulei trebuie căutată și în basmele animaliere, iar animalele nu sunt prezentate ca simple personaje, ci ca simboluri, întruchipând defecte și calități omenești. Basmele (povestirile) se sfârșeau totdeauna cu o morală (norme de conviețuire și de comportare a oamenilor, unii față de alții). În România apare prima culegere de fabule în urmă cu peste 200 de ani, iar fabulele erau în proză. Abia în deceniul al patrulea din secolul 19 apar fabule în versuri, tipărite în periodice. De atunci s-au creat numai fabule în versuri. Fabula transpune întâmplări din lumea reală în lumea animalelor, fructelor, plantelor și chiar a cifrelor, odată cu viciile și însușirile umane, acordându-le acestora capacitate de a vorbi și de a spune adevăruri cunoscute de toată lumea. Doamna Popa ne prezintă fabule proprii în cele două forme ale aspectului: cel instructiv-educativ și cel comic-umoristic. În fabula prezentată astăzi, dna trage de limbă pe căței și ridică problema acută a drumurilor noastre, cățeii maidanezi. Originalitatea și ineditul creației dnei Popa dovedește măiestrie și aprofundarea realității sociale contemporane. Consider fabulele dnei Popa un tablou al realității noastre. Afirm cu responsabilitate, remarcând verva și versificația sprintenă, înclinarea autoarei spre satiră, iar limbajul folosit este simplu, natural, vioi și colorat, cu inflexiunile graiului popular și plin de înțelepciune. În toate fabulele create de d-ei se constată darul ei de a se mișca degajat în toate mediile și își alege judicios subiectele, iar mesajul etic și morala finală o definesc just ca regină a fabulei în cenaclul nostru. Doamna Popa este, în opinia mea, „regina fabulei cenaclului nostru”. Cred că nu se mai „îndreaptă” Așa va rămâne mereu: „regină”! Prin fabulele sale a obținut un loc meritat în lumea lui Esop, La Fontaine, Anton Pann, Krâlov, Donici și Grigore Alexandrescu. Vă mulțumesc, dnă Popa pentru bucuria care mi-ați făcut-o cu fabula de astăzi. Felicitări!” (Mihai Doina)
„Am o admirație pentru tot ce a scris dna Popa și le-am gustat sufletește. Am următoarea remarcă: e multă nedreptate în lume, dar toată nedreptatea o putem îndrepta cu multă iubire. Apropierea dintre două ființe, animal și om, nu se poate realiza decât prin dragoste.” (Dumitru Bardaș)
„Fabulele dnei Popa sunt întotdeauna pline de învățături morale îmbrăcate cu talent și cu formă literară. Legat de noblețea unui animal, sunt multe exemple în literatură și muzică: Elena Farago, Grigore Alexandrescu, Mihai Constantinescu (iubiți și câinii vagabonzi). O felicit și închei cu o epigramă: În cuvinte cochetezi/ Și fabule modelezi./ Chiar de ești la stat mică,/ Ne înțepi ca o urzică.” (Nicolae Constantinescu)
„Apreciez creația literară a dnei Valeria Popa care prin prezența dânsei la ședința Cenaclului „Alexandru Sihleanu” de astăzi, ne-a creat o atmosferă plăcută, cu tematica abordată exprimată într-un limbaj literar calitativ. Este o temă care mi-a plăcut și cred că morala este conviețuirea cu ceea ce ne înconjoară într-o armonie și o înțelegere care să ne înfrumusețeze viața. Câinele și omul au fost și vor rămâne nedespărțiți fiind un mod de conviețuire bazat pe dragoste reciprocă. Foarte interesante comentariile membrilor cenaclului care dovedesc interes pentru activitatea cenaclului râmnicean. Cenaclul este animat de prezența maestrului chitarei Manea Agheană care este deosebit, dinamic și agreat de cenacliști. Mulțumesc pentru prezența dnei Valeriei Popa și așteptăm noile sale creații cu mult interes.” (Adrian Câmpeanu)
„Dna Valeria Popa este în Cenaclul literar-artistic „Alexandru Sihleanu” o scriitoare aparte. Prin temele pe care le abordează și genurile literare, simpatizând lumea animalelor, dna Popa evidențiază deficiențe de caracter ale oamenilor pe care le cuprinde cu măiestrie în fabule. Specific fabulei este personificarea, iar dna dovedește a avea un stil clar și la obiect. O felicit și îi doresc putere să scrie.” (Georgeta Iuga)
Ultimul cuvânt l-a avut muzica invitatului special Manea Agheană și chitara sa: Mulți ani trăiască adresată lui Nicolae Constantinescu.
Sâmbătă, 14 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Vasile Ghinea. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share