Fărădelegea lui Călin – Pρ


De-ar fi reală problema elecției, cu răul cel mai….
Ține doar de…. Și n-o spun ca să produc afronturi. Cinste și morală, corectitudine și verticalitate, conștiință și…. Până la urmă, măcar decalogului să-i țină trena, să-i îndeplinească fără cârtire directivele și-i mulțumită suflarea toată, de la Creator la ultimul muritor. Așadar, exercițiul electoral își pierde funcțiunea când jucătorii își truchează, pentru foarte scurt timp, comportamentul. Deodată cu menirea, cad, firesc, și atribuțiile alegătorului.
Dar nu-i chestie ce ține doar de-un capriciu, nu merg și gata, ci de toate enumerate, ar trebui să aibă consecințe legale. Ca-n situația mitei. Vinovat este și cel ce oferă, și cel căruia-i dă mâna să ia. Cui să te adresezi? Cui să formulezi ,,plângerea”? Art. 95 pare și chiar prezintă urme de inutilitate. Să zici că-i paragraf de Constituție, emite o idee și-o trimite spre ,,întreaga dezbatere” în ,,cutare” loc. Departe de aici. Punctează numai necesitatea rezolvării cu celeritate: 48 de ore.
De-ar avea cine ne reprezenta pentru păsurile cotidiene. Că uite, toți cei implicați în nebunia procedurală a operațiunilor juridice, părțile toate, pot sta acăsică și băncile vinovăției și vătămării să fie ocupate de un altul. Tot de-alde avocații cu lăcrămațiile dinainte. (Art. 96)
Mi s-a-ntunecat rațiunea, știam că întâi se scriu generalitățile, apoi detaliile. Mă îngrijorează, totuși, faptul că se întinde pe aproape jumătate de Cod de Procedură Penală. Om mai răbda…. Cu toate acestea, începând de la Art. 97, traiectoriile judiciare se îndreaptă către amănunțire. Aici despre fundamentul dovedirii vinovăției sau nu: proba. Faptul că vorbăria pro aparat funcționăresc măcar în acest moment încetează se sprijină pe seriile de enumerări în prezentul articol, pe descrierile și analiza acestora în cele ce urmează. O gură întreagă de oxigen…. Ca mijloc de probare se iau în considerare toate elementele ce servesc identificarea infracțiunii, dacă există, făptașul, se caută ,,… cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei…” Se iscodește astfel ceea ce de mult nu se mai află în mintea și conștiințele umane: adevărul. Singurul. Pur. Obținerea lui? Prin serii de declarații: ale suspectului sau inculpatului, părții civile sau responsalbile civilmente, ale martorilor. Din înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale…. Oricare altul ce este permis. În întregul lor reprezintă procedeul legal de ,,… obținere a mijlocului de probă.”
Art. 98 o cam scaldă. Din înșirarea Art. 97 se subînțeleg fiecare dintre cele patru litere ale curentului. Ca să ai probe și să le poți furniza era la mintea cocoșului că trebuie săvârșită o infracțiune, că există fel de fel de chestiuni aplicabile legal ori ba, că dreapta soluționare a cauzei necesită aflarea și uzul oricărei împrejurări în folosul îndăunatului și-n detrimentul infractorului.
Se revine în debutul Art. 99, Al. 1, la numirea celui sau celor ce au ca atribuții descoperirea, și strângerea probelor, dar și administrarea (Al. 3) lor: procuror sau parte civilă , atunci când vătămatul nu are capacitate de exercițiu sau îi este restrânsă. Ce-or fi zis? Ia să zicem, bre, și una pentru amărâtul de suspect-inculpat! Că-i nevinovat până la proba contrarie și nu-i ,,… obligat să își dovedească nevinovăția (o altă scaldă, asta-i ca să i se cam închidă pliscul vătămătorului) și i se permite să nu se autoacuze (Al. 2).

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share