Cotețul cu metafore – Livada de suflete


Livada de suflete

Copaci desfrunziți
Paveze ale neanturilor din adâncuri,
Gardieni ai lumii de dincoace,
Cozile de coasă ale timpului,
Care, cu mânecile zilelor suflecate până la Cotul Donului,
Își repede lama tăioasă
Prin iarba secundelor transpirate de atâta infinit
Din când în când,
Câte un copac rodește în ilegalitate,
Cu naivitatea celui care crede imperturbabil
În bunătatea lumii.
Fructele lui stârnesc invidia celorlalți
Care își umflă și ei sevele în mici universuri agățate
Într-o încrengătură de emoții.
Și așa, în livada sufletelor,
Fructele sunt culese de-a valma.
Culegătorii nu iau în seamă nici viermii
Ascunși în fructele îmbujorate,
Nici cariile care rod lemnul scuturilor…
În livada de suflete,
Toamnele sunt toate la fel.
În livada de suflete,
Sufletele încă neculese
Ascund în ele viermii slăbiciunilor,
Așteptând vremea recoltei izbăvitoare…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share