Cenaclul Alexandru Sihleanu – 26 octombrie 2019


A FACE CEVA PENTRU POPORUL DIN CARE TE TRAGI, NU ESTE NUMAI O CHESTIUNE PATRIOTICĂ, CI ȘI UNA DE BUN SIMȚ

Sâmbătă, 26 octombrie, ziua Sf. Mare Mc. Dimitrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, din lipsă invitatul special Manea Agheană și chitara sa, cu momentul epigrame in memoriam Matincă Costea.
„(Țara Luanei) În Țara Luanei am să cer,/ Azil politic și mă-nclin,/ Cum Luana-i regină, premier/ Și-ntreg guvernu-i feminin. (Crama din Zăplazi) La Zăplazi în vechea cramă,/ Nu mai are vin de fel,/ Paznicul lăsat să doarmă,/ Nimeni altu’… Păstorel. (Grebănu) E-o comună buzoiană,/ Cu părinți din nefiresc:/ Recte un greabăn de joiană/ Și Grenoble franțuzesc! (Frumoasa râmniceană) Moda mare, târgu’ mic,/ O problemă râmniceană./ Domnișoarele sunt șic,/ Vinovat… „Natura mamă”! (Amantlâcuri electorale) Amanta domnului pe listă/ Și de aceea vă previn,/ Comunitatea-i veselă, nu-i tristă,/ Că doamna-i mulțumită cu puțin.” (Dumitru Hangu)
„Epigrame de Margareta Faifer: (Unui poet astru) Tânărul X are daru’/ De-a scrie-n poezie./ Dar carte ceva știe?/ A-nvățat abecedaru’. (Epigramă de I.L.Caragiale: Sat și oraș) Satu-n horă, făr’ de ură/ Face haz de-o strigătură:/ Și-nțelegi din ce pricină/ Critica e citadină. (Valori) Nicicând pe omul de valoare/ Nu reușești să ți-l explici/ Doar după prietenii ce-i are,/ Ci mai curând prin inamici. (Moment critic) Dăruind savantul tomul fabulos/ Dăinui prin secole ideea…/ Mult am mai muncit la cartea ceea,/ Spuse șoricelul terminând de ros. (Epigrama) Scrisă făr’ de versuri albe,/ Ritm și rimă poartă salbe,/ Nu susțin o erezie/ De-o cred colț de poezie. (Iluminare) Cum că „Românul e născut poet”,/ Eram convinsă până acum un an./ Azi pot să demonstrez în mod concret/ Că e din fașă politician. Epigrame proprii: (Întrebare) Îmi zic, totuși, sus și tare,/ Chinuit de-o întrebare,/ Epigrama dumitale/ Trece de evaluare. (Declarație) Mă declar deci mulțumit/ Și chiar m-am înveselit./ M-am înveselit fiindcă/ A evoluat Matincă. (Domnului D. Hangu după lectură) La a bucuriei oră,/ Se așează toți în horă/ Cum li-s anii, cum li-i rangu/ Că în frunte-i domnul Hangu! (Unor imitatori) Ați uitat de rădăcini/ Tot cu ochii la străini./ Imitând străinătatea,/ Ne pierdem identitatea. (Unora care auzindu-mă tușind fac aluzii nu prea încurajatoare) Că m-ați auzit tușind,/ Fiindcă tot v-aud vorbind/ C-am intrat cumva-n derivă,/ Vă e poftă de colivă!” (Mihail Constantinescu)
„Să nu-i uităm pe marii noștri epigramiști, motiv pentru care încep cu două epigrame semnate Octavian Moșescu: (Unui poet îndrăgostit de Valea Râmnicului bogată în livezi de pruni) Adoră cât poate/ Nopțile cu lună,/ Dar mai mult ca toate/ Mireasmă de… prună! (Unui soț gelos, poetului Victor Eftimiu care vizita des orașul nostru) De mult Mefisto îți prezice/ Că, noaptea-n loc de serenadă/ Îți va cânta, de-acum, amice,/ „Cocoșul negru” în ogradă! Și o epigramă proprie: (Fetelor din ziua de azi, care prin farmecul lor pun inima pe jar) Fiindcă sunt foarte fiebinți,/ Parcă tot te scot din minți,/ Dragoste cu gust amar/ Pune inima pe jar.” (Nicolae Constantinescu)
Dl Mihai Doina, într-un microeseu, a căutat să sublinieze importanța zilei de 25 octombrie. „(25 octombrie Ziua Forțelor Armate) Anul 1830 este anul înființării Armatei române prin elaborarea la 30 martie a Regulamentelor Organice. Până în 1951 nu a existat o zi dedicată instituției „armata”. Prezidiul M.A.N. a emis Decretul 125/20 iulie 1951 privind declararea zilei de 2 octombrie ca Ziua Forțelor Armate ale R.P.R. Motivul: la 2 octombrie 1943 Stalin a aprobat organizarea Diviziei T.V. din prizonierii români. Timp de un deceniu sărbătorile oficiale românești au căpătat un profund caracter pro sovietic, anulându-se aproape toate simbolurile naționale, mistificându-se aspectele de ordin istoric. În iunie 1958 armata sovietică este retrasă din România. În anul următor, prin Decretul nr. 381/1 octombrie 1959 Ziua Forțelor Armate a fost stabilită pentru 25 octombrie. Această dată a rămas întipărită în sufletele românilor ca Ziua în care țara își sărbătorește Armata și pe cei care sunt în slujba ei. Devenită simbol al tuturor luptelor și eroilor din istoria țării noastre, data de 25 octombrie rămâne în inimile și conștiința noastră, veșnic întipărită jertfa tuturor soldaților români căzuți în eroicele confruntări pentru eliberarea pământului românesc de sub stăpânirile străine. De Ziua Armatei Române recunoștința românilor se îndreaptă către eroii morți în conflagrații mondiale și lupte naționale, dar și către supraviețuitorii acestora, veteranii de război, cărora doresc să le mulțumesc în numele Asociației locale Cultul Eroilor, iar cadrelor militare active, în retragere sau în rezervă le urez sănătate și bucurii fără limită.”
A continuat lectorul de serviciu Dumitru Hangu, cu poezie. Dl Dumitru Hangu a dovedit că este un bun epigramist, cu un puternic sentiment patriotic promovând în interesante monografii Valea Râmnicului, locurile natale, din punct de vedere istoric, geografic, etno-folcloric. Astăzi vrea să ne convingă că sentimentul patriotic se poate exprima și în genul liric. Îi dorim succes și viață lungă! Exemplific: „(Caii Râmnicului) Caii-n clipa fermecată,/ Înșirați merg pe poteci./ Ei sunt gata să primească/ Orzul gâștelor pribegi.// Astăzi ei nu mai nechează/ La ovăzul necosit,/ Sunt puțini, dar tot mai zburdă,/ Visul lor s-a împlinit.// Când vor fi cuvântătoare,/ Vor avea ceva de spus,/ Greu-n luptele păgâne,/ Totdeauna ei l-au dus.// Astăzi doar prin monumente/ Însoțesc eroii lor,/ Te slăvim cu drag de-a pururi,/ Veșnic cal nemuritor,/ El a fost, nu-i o poveste,/ Pentru Râmnic un simbol. (Chemarea lui Bucur) Veniți la masă, la masa lui Bucur veniți,/ Ciobanul legendă puteți să-l slăviți,/ Păstratu-sa stânca/ Și stâna-n izvor,/ Păstratu-sa cântul din fluier,/ Doina, Șireagul oilor.// Lăsata hora și brâu’/ Muntele Furu,/ Izvoru’ lui Râmnic/ Și grota omului pustnic/ Și piua rămase așa cum a fost,/ Și portul și vorba,/ Sunt toate cu rost,/ Din vremea ciobanului Bucur.// Pleși un sat de țărani,/ Ciobani cu renume, piuari,/ Cu fete ce-n casele mari,/ Par zâne din timp legendar,/ Din vremea ciobanului Bucur.// Un strigăt străbate, de sute de ani,/ Vino aici și tu bucureștean,/ În urma ciobanului Bucur./ Pe Valea lui Râmnic mai poți să refaci,/ În taină trecutul. (Dealul Sării) Să fii iubit, tu, Deal al Sării,/ Ești pentru mine locul sfânt,/ Prin orizontul depărtării,/ Privești mereu la infinit.// Vor cade peste tine norii,/ Ai viitor și ai trecut,/ Se mai aud colindătorii,/ În goana calului pierdut.// Acei ce azi un vers îți lasă,/ Iar mâine sigur un poem,/ Licoarea vinului pe masă,/ Îi pentru gândul ce-l avem.// Să fii iubit, tu, Deal al Sării,/ Să dai, să iei cu împrumut,/ Iar din oceanul fericirii,/ Iubirii poți să dai mai mult. (Mănăstirea Poiana Mărului) Răsună clopote-n deal,/ Apoi răspunde valea,/ Vibrează unde de metal,/ Din frunze mi-e cărarea.// Privim prin cetina de brad,/ Poiana sub colină,/ Izvoare reci prin umbre cad,/ Priveliște sublimă.// Din lemn semeață mănăstire,/ Cu turle ridicate către cer,/ Mulți domnitori au dat oblăduire,/ Domnițe, prinți și-un cavaler.// Dacă-n poiană nu ar fi/ Oprirea interzisă,/ Din viață mulți ar dărui/ Un secol pentr-o clipă.// Rămâi iubită mănăstire,/ Frumoasa nopților de mai,/ Tu în momente de răscruce/ Speranță oamenilor dai. (Între Râmnice – Jitia, Vintileasca, satul Pleși) Din milenara sa pornire/ Un semn venit de la străbun,/ Fantastic joc în nemurire,/ Al dansatorului „nebun”.// Oglinda lacului te-mbie/ În țara Plaiului Cojan,/ Mai port în gând o amintire/ Ce o descopăr peste an.// Pe lac un nufăr singuratic,/ Mesteceni tremură pe mal,/ Legendă, mit venit din Carstic,/ Din vechi ținut voievodal.// Fântâni în cumpănă cu ciuturi/ Adăpătoare la soroc,/ Prin văi curg ape peste prunduri,/ Când norii negri țipă-n foc.// În vale lumina se-așterne,/ Flăcăi, fânețe și coasă,/ Din fluier vestitele doine/ Pe prispa cea veche de casă. (Drumul Focurilor Vii) Un drum al Focurilor Vii/ Prin coasta munților cu sare,/ Amurg al toamnelor târzii,/ Poiene, rocă și izvoare.// Drumuri grele printre maluri,/ Haita lupilor bătrâni,/ Vezi icoane printre ramuri,/ Crucile de căpătâi.// Iarăși a-nflorit copacul/ Stânca-naltă peste brad,/ Un bordei bătrân săracul/ Și propteaua unui gard.// Din Gura Teghii-n Andreiașu/ Mai poți privi din loc în loc,/ O stâncă-n grota de sihastru,/ Și urma limbilor de foc. (Plaiuri bisocene) De la Râmnic la Bisoca/ Prin păduri și prin ștejari,/ Furul mare, vârful Mușa,/ Focul Viu din Lopătari.// Adunați, a câta oară?/ De vreo cinci sute de ani,/ Jos în vad se vede o moară/ Și cătunul de piuari.// Iară sus, mai sus pe munte,/ Trece turma cu păstori,/ Doina poate s-o asculte,/ Cu-n rapsod de zile mari.// Iar la Pleși „Masa lui Bucur”/ Va apare printre nori,/ Aș dori să nu te superi,/ Sunt un simplu călător. (Zăplazi) Zăplaziu, cu dealuri și vii/ Ai fost, cât ai fost și iar ai să fii/ Când vinul te cheamă și zorile vin,/ Frumoasă natură, mai vino puțin!// A fost odată, frumoasă poveste,/ Un mit, o legendă, amante, neveste,/ Când versul se cântă, iar cântecul vers,/ Boierii și caii onorul din mers.// Trecut-au poeții și mari scriitori/ Cântau pădurea, parfumul din flori/ Și nucul, și via bătuta din joc,/ Troieni cu zăpadă, dormitu-n cojoc.// Când chiotul strigă venitul la coasă,/ Iar masa îi plină la cramă și-n casă,/ Trăsura, docarul ori crucea din poartă,/ Mai spune-mi părinte – A fost altădată!// Boierului Chircu paharul închin,/ Zăplazii din urmă, Zăplaziu din vin,/ Veniți la chindie prin jocuri cu haz,/ Cunoașteți trecutul venind la Zăplaz. ”
„Istoria reflectă gradul de civilizație și cultură. Avem sfânta datorie să nu ne uităm rădăcinile. Să nu uităm simbolurile originii noastre dacice: Grădiștea, Sarmisegetuza. Asemenea lui Negruzzi, dl Hangu readuce în actualitate pagini glorioase ale istoriei dacice. Să nu uităm că în imediata apropiere este Dealul Cetățuia unde s-au descoperit vestigii. Într-un limbaj simplu, necăutat, în cuvinte emoționante autorul ne readuce în vatra geto-dacă strămoșească. Romanitatea este combătută de faptul că majoritatea teritoriilor dacice au rămas în afara Imperiului Roman. S-ar fi romanizat dacii din interiorul arcului carpatic. Carpii, costobocii, n-au fost sub influența romanilor. Timpul de romanizare a fost prea scurt. Totuși romanitatea a susținut românitatea.” (Mihail Constantinescu)
„Poeziile prezentate în fața membrilor Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” reprezintă filonul nesecat al tradițiilor etnografice și folclorice de pe Valea Râmnicului. Dl Dumitru Hangu ca un bun patriot și trăitor al locurilor dintre Dumitrești, Jitia, Dealu Sării demonstrează încă o dată cât este de legat sufletește de aceste meleaguri. Poeziile sale prin conținutul de idei și calitățile de stil și limbaj evidențiază posibilitățile artistice remarcabile ale D-sale.” (Liviu Nicolae)
„Versurile citite astăzi sunt evocare a locurilor natale și a împrejurimilor. Acestea fiind o vatră – tezaur de păstrare ale obiceiurilor și tradițiilor de civilizație și cultură din strămoși. Să continue în descoperirea continuității și menținerii a tradițiilor locale.” (Georgeta Iuga)
„Cenaclul este astăzi binevenit la o zi mare și sfântă pentru unul dintre membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” care a prezentat producțiile literare proprii. Foarte frumos „pictează” Valea Râmnicului cu bogăția de culori, de relief deosebit de armonios și bogat din punct de vedere folcloric. Putem asemăna Valea Râmnicului cu Valea Loarei, unde castelele sunt înlocuite cu forme de relief ca niște castele naturale. Stilul literar artistic iese în evidență prin calitățile componistice producând o simfonie de culori tomnatice cu reverberații de ecou peste ani și ani. Este un membru al Cenaclului „Alexandru Sihleanu” deosebit de pasionat de istoria și tradițiile Văii Râmnicului, de la Masa lui Bucur până la câmpia Bărăganului. Dorim la mulți ani dlui Dumitru Hangu și la multe epigrame!” (Adrian Cîmpeanu)
„(Domnului Dumitru Hangu) La Cenaclu’ zis Sihleanu/ Tot să vină râmniceanu’!/ Epigrame dai la litru,/ La mulți ani, domnu’ Dumitru!” (Nicolae Constantinescu)
„Astăzi este o zi de toamnă minunată, ziua colegului nostru de cenaclu, scriitor, un foarte bun epigramist. Îl felicit pe sărbătoritul nostru de astăzi pentru ceea ce a prezentat, îi urez multă sănătate și multă inspirație!” (Valeria Popa)
„Dl Dumitru Hangu pe lângă epigrame, multe dintre ele foarte reușite, nu uită să descrie frumos în poezie locurile natale și istorice ale Văii Râmnicului. Îi urez la mulți ani! Îi dedic patru epigrame: Domnului Hangu Dumitru/ Îi ofer de ziua lui/ O băutură la litru,/ Dar ce este… n-am să-i spun! ; De ani buni ne duelăm,/ Nu cu săbii sau pistoale./ Țărani fiind ne săpăm/ În epigrame rurale. ; La Cenaclu ține hangul,/ Nea Dumitru fost primar,/ Să nu-i afecteze rangul,/ Epigramistul adversar. ; Astăzi o face pe sfântul/ Și ne-a invitat pe toți/ Ca să-i lăudăm cuvântul./ Ține-i hangul dacă poți!” (Safta Leaută)
Sâmbătă, 02 noiembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Vasile Ghinea. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share