Cenaclul Alexandru Sihleanu – 2 Noiembrie 2019


MĂ GÂNDESC CÂT DIN MINE VA RĂMÂNE ÎN CUVÂNT, DUPĂ MAREA PLECARE

Sâmbătă, 02 noiembrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu „Imnul orașului Râmnicu Sărat”, versuri Matincă Costea, muzică Manea Agheană, interpretare, voce și chitară și a continuat cu Toamna (Azur) și Deschide fereastra (Doina Badea).
A urmat un moment epigramistic in memoriam Matincă Costea: „Câteva epigrame de Mircea Ionescu Quintus: (Scrisoare pierdută) Și Cațavenci și Tipătești/ Se mai zăresc pe-a vieții cale;/ Păcat că nu-l mai întâlnești/ Pe Caragiale! (Lui Al. O. Teodoreanu) Să-nchinăm paharul/ Pentru Păstorel;/ N-a fost nici Cotnarul/ Mai spumos ca el! (Puterea destinului) Ponosit de aceeași soartă,/ Rică Răducanu, vai,/ Când a fost să intre-n Rai,/ L-a oprit Sân Petru-n poartă. (Duel Quintus, Clenciu – Alex. Clenciu) Invocându-i duhul, cată-l/ Printre spirite de seamă/ Și-ți va spune Quintus-tatăl,/ Cum se scrie-o epigramă. (Răspuns – Quintus) Provocându-mă, sunt gata/ Să-ți răspund cu vorbe tandre:/ Eu iau duhul de la tata,/ Tu, de unde, Alexandre? Câteva epigrame personale: (Unui veteran amorez) Viața lui cea amoroasă/ Cu-o mulțime de idei,/ Și-a găsit-o, are casă!/ Că și babele-s… femei. (Unei tinere interprete) Ne-ai plăcut, ai recitat/ Și ținuta ta îi șic,/ La final am constatat:/ Am dori să cânți, un pic. (Fumurile) Circulă de mult o vorbă/ Pe la porți, dar și pe drum,/ Toate pleacă de la sobă!/ Când nu-i foc, nu iese fum. (Constantineștilor) Constantineștilor, nu fac lozinci,/ Privesc la ei cum timpu’ trece,/ Amândoi de nota zece/ Fiecare, câte-un cinci.” (Dumitru Hangu)
„Două epigrame de Matincă Costea: (Celor care se fălesc din plin cu imensa bibliotecă) Ai o bibliotecă mare,/ Cu cărți bine îngrijite,/ Minunate exemplare,/ Ce păcat că nu-s citite. (Unui elev certat cu cartea) Tu spui că nu-ți place cartea./ Eu spun: „Vai ce noroc!”/ Dar nu roman, poezie, ci cărțile de joc. O epigramă de Traian Gh. Cristea: Când în cușcă intră doamna,/ Din greșeală, dragii mei,/ Noi ne întrebăm cu teamă,/ Ce s-or face bieții lei? O epigramă de Gheorghe Zarafu: (Două ministrese) Două ministrese hâde/ A numit maestrul Vornic./ Cum ar fi învățământul Spornic/ Când cultura e sub Gâde? Trei epigrame de Cincinat Pavelescu: (Unui mare calomniat) Să nu te miri când bârfitori/ Izbesc în nobila ta muncă./ Copiii pietre nu aruncă/ Decât în pomii roditori. (Epilog) A scris în fine Cincinat/ volumul atât de așteptat/ Și critica s-a și rostit:/ E foarte bine tipărit. (Unui autor dramatic) – Dar piesa asta e obscenă:/ Să iasă un măgar în scenă?/ Ce vreți? răspunse directorul,/ Dacă strigați tot Autorul! Câteva epigrame proprii: (Unui autor) Fiindcă la ortografie/ Dovediți atâta har,/ Lumea de la voi așteaptă/ să scoateți și-un îndreptar. (Unuia căruia i s-au încurcat vederile) Cu vederea nu insist,/ Ai probleme și e trist./ Mă cuprind durerile/ Când îți văd vederile. (Unui autor) Ți-ascult lectura și-mi tot zic,/ Că ce citești e-o scofală,/ Mai mică decât e pe piață/ Moneda noastră națională.(Domnului D. Hangu) Cu o mare delectare,/ Ascultînd cum citești azi,/ Mă-ntreb sorbind din licoare:/ O fi oare din Zăplazi? (Amicilor Cărcălean, Carcalete, Gheorghe) Veni amicul Cărcălean,/ Părea atât de obosit./ Vreun Carcalete o fi băut/ Și poate s-o fi Gherghelit. (Domnului V. Ghinea, câștigător la un concurs) Isteț fiind din fire/ Și cunoscând terenul,/ Spre Meca poeziei/ Vasile a prins trenul. (Domnului V. Ghinea) Te ascultăm și-ți zicem iar,/ Tot ce scrii nu-i în zadar,/ Domnul Sfânt ți-a dat un dar,/ De poet și cronicar. (Revistei Slam Râmnic) Un berbec e supărat/ Pe a Râmnicului foaie./ A zis lumea despre Slam,/ C-a făcut-o prea de oaie.” (Mihail Constantinescu)
„Pentru că joi, 31 octombrie a.c. s-au împlinit 138 de ani de la nașterea lui Eugen Lovinescu, critic și istoric literar, (n. 31 oct. 1881-d. 16 iulie 1943) vă prezint două epigrame semnate de D-sa: (Domnlui Ion Pavelescu) De ești în adevăr inteligent,/ Atuncea fă un târg cu Cincinat:/ Cere-i frumos oleacă de talent/ Și dă-i puțin din părul tău bogat! (Domnului Cincinat Pavelescu) În adevăr sunt Eugeniu!/ Dar cred c-am fost lipsit de geniu/ În clipa când am decretat/ Că Cincinat e talentat. (Lui Mihai B. Gavrileț-la prezentarea cărții „Viață amară de ciocolată”) Lumea ta adevărată,/ Cu S,F.-ul îmbinată./ Oare ați văzut, vreodată,/ OZN de ciocolată? (Mamei mele, pasionată de telenovele) Pasiune așa mai zic,/ Nu precupețești nimic./ Fiindu-i mereu fidelă,/ Nu scapi o telenovelă.” (Nicolae Constantinescu)
Invitatul special Manea Agheană și chitara sa a intervenit cu cântec să ne încânte: Sus în deal (Mihai Constantinescu), La noi (versuri Girel Barbu, muzica Manea Agheană) și Nunta de flori (Ștefan Hrușcă).
A continuat lectorul de serviciu Vasile Ghinea, cu un grupaj de poezii și un grupaj de aforisme. „(Cronică) Din goana calului electric/ oboseam cu Stan banca/ de lângă Eminescu,/ cu porumbeii ciugulind/ la poarta celor necuvântate,/ ascultând creșterea orei/ pentru cele ce vor fi cuvântate/ în limba dulce a poeziei./ Perle, rotunde, sărate/ se rostogoleau/ în aerul de la Eliade,/ de mirare că nu este Eminescu,/ în binecuvântarea lui Mircea/ pentru o corabie a/ lacrimii din ochiul singurătății./ Ne vom întâlni maestre/ într-o lume posibilă,/ lumea poeziei. (Religie) Secundele prezentului/ în secundele trecutului,/ în amintirile din umbra/ ce se micșorează lumânare/ pe treptele înălțare sau cădere,/ într-o religie a sufletului/ ce pare părăsit/ într-o lume a izgonirii din Rai. (Cu și fără, variantă) Fără ochi/ cuvintele sunt simple repere,/ ochii aprind cuvintele/ și fac posibilitățile/ cărări ale sufletului/ în înălțarea albastră/ sau griul pașilor pierduți. (Speranțe) Pământul acoperă trupul,/ cuvintele sufletul/ și pașii noștri pășesc/ ca într-o catedrală/ a speranțelor deșarte/ ce ne strivesc ideile/ despre lumea din care plecăm/ și lumea în care plecăm. (Interese) Într-o lume a gramatici,/ din declinare în declinare,/ din conjugare în conjugare/ ne ciocnim interesele/ și ne agățăm inimile/ de indiferență,/ când empatia este/ pe cale de dispariție. (Orizont) Gardul lumii/ doar imaginația îl sare,/ orizontul dorință a sufletului/ rămâne într-o lume/ a gardului vopsit,/ a ciorilor-papagali, a pleoapelor închise,/ a speranțelor rămase/ într-un buchet de flori/ și a pulsului crescut/ pe indiferența obștească”. „Bronzul biblic sună a remember”. „Cu noi se duce o lume, din care uitarea doare mai mult decât pașii care ne acoperă”. „A lăsa un nume într-un anumit domeniu al vieții spirituale și nu numai pe cruce, este un serviciu făcut umanității”. „Cuvintele sunt lacrimile sufletului, lacrimile sunt viață, iar viața… trebuie scrisă”. „Umbra este realitatea lui a fi. Umbrele istoriei nu înseamnă realitate, cum nici umbrele prezentului nu înseamnă istorie”. „Tăcerea este starea în care omul poate pătrunde în propria realitate interioară pentru a se cunoaşte pe sine, poate intra în cuvânt să-i descopere „mecanismul” şi în măsura sufletului său să aducă bucurie celor din jur”. „Arta tăcerii este condiţia reprezentării artistice a ceea ce se numeşte talent”. „Taina tăcerii este condiția talentului de a menţine pacea şi implicit prietenii, prin actul creaţiei”. „Pădurile se defrișează și pentru cozile de topor, dar și pentru cărțile care nu mai sunt citite”. „Privim prin cuvinte, gândim în cuvinte, cuvintele sunt zidiri, zidirile noastre despre lumea în care s-a născut Cuvântul”. „Omul este o pasăre ale cărei aripi, mâinile, necunoscând zborul scriu istorie”. „Gustul puterii este un amestec de sânge, bani, agentură străină, făgăduieli neonorate şi peste toate zâmbet şi explicaţii”. „Dumnezeu a creat omul. Poeţii au creat metafora. Apoi au venit filosofii să bată monedă din metafora poeţilor. Mă veţi întreba, pe bună dreptate. Ceilalţi? Ceilalţi se bat cu pumnul în piept. Pardon! Ţin lumânarea”. Aceste cuvinte sunt o parte din Vasile Ghinea, aflat încă pe drumul vieții.
Invitatul special Manea Agheană și chitara sa a încântat asistența cu melodiile: Scuză (versuri Florentina Dano, muzica Manea Agheană), Cântec oltenesc (Tudor Gheorghe), Treceți batalioane române Carpații, Hai să-ntindem hora mare (Nicolae Furdui Iancu)
„Considerații literare (Ars poetica la Vasile Ghinea) Filosofii antici (Seneca în literatura latină) afirmau cu îndreptățire justificată, că tăcerea omului reprezintă un mod de a te cunoaște pe tine însuți (cognosce te ipse!), așa este și cazul poetului Vasile Ghinea, o personalitate literară în peisajul „l’arte nouveau contemporan”, dar o persoană introvertită. Prin „tăcerea sa” în limitele normale, el pătrunde prin arta scrisului său „în propria realitate interioară”, pentru a se cunoaște mai bine pe sine. (n.a., după cum mărturisește în vol. „Constelația tăcerii”, Ed. Rafet, 2o14). Nu întâmplător, în poeziile sale cuvântul TĂCERE apare foarte des, ca un laitmotiv, cu obstinație; posibil, face parte din structura fizionomică personală (vol. „Echilibru precar”, 1998, „Ochiul din umbră”, 2004, „Lutul unui pumn de vise”, 2009, „Lacrima din ochiul singurătății, 2010, „Tăcerea din cuvânt”, „Constelația tăcerii”, 2014, „Arta tăcerii”, 2017). Poetul Vasile Ghinea este, în arta poetică („Ars poetica”), prin similitudine, ca un atlet maratonist, care s-a autodeclarat „prizonier al tăcerii”, dar numai în afirmație, deoarece, în realitate, D-sa este foarte volubil în oral și în scrierile sale. Dl Marin Ifrim îl surprinde foarte frumos prin o succintă caracterizare: „Poemele poetului Vasile Ghinea sunt scurte ca fulgerul, însă lumina dintre cuvinte dăinuie pe retina cititorului”. (în vol. „Constelația tăcerii”, 2014, p. 83). Autorul poet, în baza experienței acumulate în timp, este familiarizat cu tehnica poetică de stil și de limbaj, cu procedeele artistice, toate uzitate într-o manieră personală, pentru a-și exprima gândurile și stările sufletești, ca pe niște trăiri de viață autentică, conectate la înalte virtuți ale cotidianului trepidant; față de toate aceste aspecte exprimate prin scris, ne dovedește, când cu autoironie sau umor, că este un fin observator al lumii din jurul său. În demersul său liric, trăiește cu intensitate la cote înalte puterea sentimentelor care îl animă și entuziasmează pe moment, de unde ne apare senzația aproape imperceptibilă de vibrație permanentă, cosmică sau telurică. Poeziile dlui Vasile Ghinea au un farmec aparte, „un timbru personal, ce te îndeamnă la meditație”. (Marin Ifrim) (Constelația tăcerii, 2014, p. 84). Ca un colorar sintetic despre creația poetică a sa, magistrul apreciază Dumitru Ion Dincă: „Universul poetic este bântuit de umbre și de întuneric, pânze pe carte ca unda de șoc, creată de trecerea poetului prin viață”, sau cum numea filosoful poet Lucian Blaga cu subtilitate „în marea trecere”. N.B. Cele constatate în (cronica) considerații literare, se confirmă din plin în poeziile prezentate astăzi în ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”. Poeziile sale sunt de esență filosofică de viață, în consonanță cu aforismele compuse, foarte ancorate în viața actuală socială și politică. Exemple: „Cronică”, „Religie”: „umbra”, „umbele istoriei”, „tăcerea”, „ochiul singurătății”. În scrierile sale în proză (aforisme proprii) găsim bijuterii artistice care sunt adevărate definiții de viață, maxime de mare înțelepciune. „Cuvintele sunt lacrimile sufletului, lacrimile sunt viață, iar viața… trebuie scrisă”, este o metaforă – calambur (joc de cuvinte). „Umbra este realitatea lui a fi. „Umbrele istoriei nu înseamnă realitate, cum nici umbrele prezentului nu înseamnă istorie”, un mare adevăr. Istoria nu este un sumum al faptelor și întâmplărilor trăite în prezentul nostru. Istoria este totalitatea evenimentelor trecute și reprezintă scrierea evoluției unui popor. „Pădurile se defrișează și pentru cozile de topor, dar și pentru cărțile care nu mai sunt citite”, actuală pentru situația actuală. Concluzii: cu admirație (nedesimulată) și sincere felicitări dlui Vasile Ghinea.” (Liviu Nicolae)
„Autor de cronici, dl Vasile Ghinea ne propune o altfel de „Cronică” în prima poezie a grupajului oferit – creează atmosferă – reflectă atmosfera de creație – simboluri Stan, Eminescu, „porumbeii ciugulind la poarta celor necuvântate” – imagini cinetice, Eliade (care? Ion? Mircea?). Procesul de creație înseamnă întâlnire cu maeștrii scrisului în lumea poeziei. „Religie” – cordonatele timpului prezent – trecut, poetul geniu neînțeles, pare părăsit. „Cu și fără” – „ochii aprind cuvintele” – stil conotativ, limbaj figurat. „Speranțe” – „pământul acoperă trupul, cuvintele sufletele și pașii noștri pășesc ca-ntr-o catedrală – interese – statutul poetului. Nichita Stănescu – „Patria mea e limba română”. „Orizont” – „Gardul lumii/ doar imaginația îl sare”. Aforisme: „Bronzul biblic sună a remember” – istoria se repetă. „Cu noi se duce o lume” – marea trecere. „Cuvintele sunt lacrimile sufletului, lacrimile sunt viață, iar viața… trebuie scrisă”. Frânturi desprinse din viața cotidiană – veridice și foarte plastice – mijloace artistice foarte variate, alternanța „secundele prezentului”, „secundele trecutului”, coordonate temporale, metafore, sensul figurat. „Interese” – gramatica Anei Blandiana. Metaforă – „orizontul dorință a sufletului”. „Umbra este realitatea lui a fi” – corelație. Constatări dureroase: „Pădurile se defrișează și pentru cozile de topor, dar și pentru cărțile care nu mai sunt citite”. O poezie tranzitivă, plină de sugestii prin conotație. O lectură efectuată de dl Ghinea înseamnă o fericită întâlnire cu creația literară.” (Mihail Constantinescu)
A intervenit invitatul special Manea Agheană și chitara sa, cu La mulți ani și toată asistența a urat dlui Dumitru Hangu mulți ani fericiți alături de cei dragi și noi creații literare! Manea Agheană a încălzit atmosfera și îl așteptăm cu drag, să ne bucure și în ședințele viitoare. Dumnezeu să-l ocrotească!
„(Dlui Vasile Ghinea ale cărui cronici la volumele citite sunt adevărate radiografii) Un maestru nepereche/ Ca-ntr-o cronică străveche,/ Face azi ghinionii/ La volum de poezii. (Dlui Ghinea la poezia „Cronică”) O lume cu poezii/ Se așterne pe hârtie./ Chiar de viața nu e roză,/ Azi cronica nu-i în proză! (Pădurile și cozile de topor la aforismul „Pădurile”) Pădurile se defrișează iar,/ Din românescul hotar./ Însă, vina e a lor,/ Ce să zici… cozi de topor! Poeziile dlui Vasile Ghinea îmi plac și cred că și ele conțin aforisme. Deși cunoscut precum cronicar, azi cronica este prezentată în versuri și reflectă realitatea. Aforismele sunt pline de adevăr. Îmi plac în mod deosebit trei aforisme: cel cu „pădurile”, cel cu „gustul puterii” și cel cu „Dumnezeu”. Felicitări!” (Nicolae Constantinescu)
„Tăcerea o să fie cuvântul meu. O să fac în felul următor: o să vorbesc tăcut. Cred că tăcerea în ghilimele de rigoare, este o metaforă care îl domină pe dl autor și de fapt prin tăcere vrea să ne spună că tăcerea este dialogul interior. Dialogul este cea mai frumoasă tăcere prin care ne putem exprima, să nu avem excese zgomotoase și să ne putem face înțeleși. Este vorba de aforismele dlui Ghinea pentru care îi transmit felicitări și o mai bună formulare pentru interesul cititorului. Îi dorim zile frumoase dlui Hangu care aniversează 17 ani de epigrame și cred că astăzi ne-a salvat de la atmosfera apăsătoare a unei toamne prelungi și ne-a coborât în căldura sufletescă a inspirației sale artistice. Poezia dlui autor depășește nivelul mediu de înțelegere și interpretare a cititorului mediu, deoarece se ridică la virtuți artistice de înaltă tensiune interioară.” (Adrian Câmpeanu)
„Materialul prezentat astăzi conține meditații filosofice privind viața și creația frumos îmbrăcate în metafore și exprimate în vers alb. Atât poeziile cât și aforismele aparțin unui stil nou al autorului, prin care dovedește o altă abordare a acestor teme străvechi. Succes!” (Georgeta Iuga)
„Am ascultat cu deosebită plăcere și mi-au plăcut poeziile dlui Ghinea pe care le caracterizez versuri, cuvinte ce te cheamă către meditație.” (Dumitru Hangu)
„Când Dumnezeu a creat pe om, l-a înzestrat cu har, dar pe dl Ghinea l-a înzestrat cu un pix fermecat. Din aforismele prezentate astăzi, am reținut foarte multe. Mi-au plăcut. Succes în continuare autorului!” (Mihai Doina)
Sâmbătă, 09 noiembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Mihai Doina. Vă așteptăm, cu drag! ​

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share