Propoziții pretențioase – Albedo


Primesc informații disparate cu duiumul, în speranța că se va găsi liantul ce….
Multe dintre punctele mele de suspensie, cele patru finale și trei în conținut, au un alt sens, desprins din uzanțe, dar particularizat: oprirea la timp în a călca pe drumurile bătute ale spuselor de când lumea și scrisul. O prescurtare frazală de bun simț. Precum scurtisimele, concentrarea pe substanță, au efectul scontat și pot rămâne în orice mental, colectiv sau particular imuabil. Indelebil. Important este….
Omul, persoana, și cea, care are, sau nu, de pierdut. Ambii implicați într-un proces de defăimare mârșav. Eminescu, un caz notoriu, prin el însuși, a pățit o alagea, confundându-i-se damblageala de la picioare cu…. La câtă importanță a dat halimalei, se poate citi lesne dintr-o notă trimisă unei gazete ieșene, tonul și concizia spun totul. Gândiți-vă că ar fi putut trimite un porcoi de cuvinte, dintre cele susținute cu date palpabile, încuviințate academic, maniera larg argumentativă fiindu-i parteneră în toată cariera jurnalistică. N-a făcut-o. De ce? Pentru un motiv simplu. Nu se putea împiedica de naivitatea mârșavă a unor zvoniști, ușor de contracarat, perdanți în orice tip de luptă.
Așa procedează tipii deștepți. Nu seamănă la rându-le pizmă, o tratează indiferent. Ei…, dar eu nu sunt. Îmi place zgândăreala și nu mă dau la o parte, atrag peștii feroci cu câteva ,,aterine” lexicale în propriul ,,alaman” și–apoi le iau gâtul de la genunchi.
Mi se cântă niște rapsodii dodecafonice greu de descifrat în limba sincerității. Le știu și eu fredona.
Doamne, cât am mai povestit despre Arcuș! Nunta de sâmbătă…. Plictisitoare. Mă încrezusem în experiențele trecute, când moldoveanului nu-i stătea piciorul să bată toba pe sub masă și-l împrăștia în mișcări energice pe ringul de dans. Aiurai după o partidă în grup cu dânșii, fiindcă aiștia sunt meșteri la suceli și învârteli. Nicio urmă de așa ceva, au rămas impasibili la mese, indiferent de stimuli. S-a-ncercat. Ba cu un ansamblu focșănean ce-a nădușit de joc, cântec și voie bună – sudoarea madamei Maria M. a confirmat că și playback-ul scoate untul din folcloriști -, ba cu o ,,combinată-alpină” de prăjituri, chiar și noi, dedați la a suna alarme conștiinței că nu făcusem totul să-nviorăm atmosfera, zorind ca albina, vărsându-ne plămânii la… pereți. Abia, abia, s-au dezmorțit la penultima apariție, au lăsat loc aiului să-și dezvăluie aromele și țepul gustativ pentru treizeci de minute mai târziu – ori mai devreme, căci orele din ultima duminică a lunii octombrie fiind înaintate, se-mpuținează european – și-au binevoit a se zbânțui după putințe.
Să mai fi trăit, le arăta el ,,gagiilor de sârmă” cum cântă… ,,marocanii”!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share