Propoziții pretențioase – Ahtiai


După ce bați câmpii, te întorci la asfalt (accentul pe câm).
Ia să mai schimbăm…. Mi-am dat seama abia după cât de aiurea mi-a stat în rolul destăinuitului. Eram pățit, ar fi trebuit să-mi fi închipuit cum este răsplătită sinceritatea în capitală, aiești binevoitori locuitori au planuri…. Iau mulțumirile drept parolă pentru jecmănire. Ajunși la destinație, întinzi 20 de lei, aștepți firescul rest de cinci ori mai mic și primești obișnuitul salut de ,,La revedere.” Arde-l-ar…. Tocmai el, șoferul care la 1,68 (lei, nu metri) își blama breslașii, precum opiniunea publică hoții. Oi fi eu aiurit și nu știu cutumele locului sau timpurilor în continuă mișcare. Dar, din vagile mele rețineri, pot extrage un tarif asemănător pe kilometru și plata unui dus de la șina căii ferate, până la roata rutieră a Albei Iulii: cu o unitate mai scund de 10. Îmi ajustă astfel șoferul, akânul proastelor deprinderi populare în capitală, de niciun ajutor provincialismului, prețul pe un traseu din mințile Waze-ului, mai lung cu încă o jumătate. Oricine poate confirma că sunt unele scurte, de le poți bate cu piciorul fără să te coste o avere, fără să pierzi foarte mult timp. Din gară o tai pe la Piața Matache, stânga și ieși în Berzei, iarăși stânga și te apropii considerabil de Universitate. Pe aceeași direcție apuci Halele Traian și… în doar 50 de minute te ființezi în rondul albiei Albei. M-a ,,ajurat”, deci, de parale, producându-mi, de moment, ceea ce se cheamă alalie, muțenie din senin. Dar și după aceea, să te fi ținut, ce-mi fuse la gură pe fondul derulării în minte a discuției de bune principii.
Glasul muzical. Mi-l mai încerc uneori, să văd dacă a mai decăzut din drepturi. Pe-acolo pe unde bărbații se pot încumeta mai greu, prin ambitusul feminin. Și da, și nu. Instabilitatea unor pasaje, sub forma vocalizelor, îmi aduce aminte de ce n-am devenit niciodată solist, de ce-am ținut-o-ntr-o albadă, că din zori, că mai pe seară, în toiul nopții sau când trebuia să ajunez ca tot omul. Fiindcă….
Oricât aș încerca să explic motivele, rar s-ar găsi persoana adecvată. Să priceapă. Să simtă. Să încerce determinismul. În ultimele cinci luni mi-au adresat întrebări asemănătoare, aproape în aceeași formulare, dar cu țintă precisă și concluzie identică: ,,Eu dacă eram în locul tău/dumneavoastră…” Ce n-ar fi făcut dânșii…. Ar fi răsturnat lumea cu două note de-ale mele și ar fi supus-o prin idolatrizare.
În contrast cu titlul. Nu pentru că nu mi-a plăcut să stau pe scenă – și-am stat mai mult decât era suficient -, recunosc, mi-am hrănit egoul, dar în doar prima secundă. M-aș fi retras fericit imediat, intrasem în cătarea spectatorilor. În credința majorității că aistui scop trebuie să i se subordoneze artistul. Până în secunda revelației: fiecare își duce crucea doar pentru sine.
De atunci îmi tot cânt….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share