Fărădelegea lui Călin – tRAcosi


Genul este pur românesc. Amânare după bunul plac.
Un caz asemănător îmi dă bătăi de cap. Plimbarea de colo-colo omoară ideea de justiție. Lucru mare strămutarea, subiect dezbătut de aici înainte în cinci articole. 72 adună operațiunile inițiale, cu specificarea celor ce pot accede la transferul procesului altundeva decât se dorea ab inițio, dar după ce munca în camera preliminară este încheiată. 73 furnizează metodica trecerii cu motiv de la bara judecății în curs la o alta cu motivație scrisă, la cererea părților sau procurorului. 74 soluționează cererea, iar 75 adaugă alte mici considerații, dispoziții, pe marginea mutării procesului. Bonus Art. 76, indicatorul noii instanțe, aleasă pentru a conduce ostilitățile licite între victimă, făptaș și călău, oarecum urmașă a strămutării, fără să i se mai amintească numele.
În contra obiceiului, am luat vrac partea finală a regulamentelor interne judecătorești, fiindcă mare lucru nu dezvăluie, nici ritoase nu sunt, nici ieșite de sub tipar. Obișnuitul termen de 30 de zile acordării unui da sau ba cererii, ia-o, du-o între procuror și Înalta Curte…, doleanțe de mai sus pe cale ierarhică…. Și pentru câteva moțuri lexicale în expresie, pe cât de banalizate în uzul popular, pe atât de ridicate în grad de importanță. Nemeritat. Dar mai puține la număr. Al. 2, Art. 72 – ,,în fapt și în drept”. Lângă sintagmă motivarea, adusă din condei cu ,,precum și” pentru alipirea ,,temeiului”. Dex-ul rege nu-și arogă asupra limbii române degeaba poziția de tată și lider conducător, știe el mai bine cum trebuie să stea așezate cuvintele-supuși în frază, că unele au parte de înfrățire pentru diversificare, iar când frăția nu stă sub semnul purei enumerări sau alternativei, permisivitate are numai unul dintre ele. Temei și motiv, recte (ca să mă conformez abuzului sintagmatic) cumularea acestora într-o largă ori concisă justificare. Și nu atât apropierea până la a induce cititorului pleonasmul, ci desprinderea lor, ,,… temeiul și motivarea strămutării…” era mai decentă, chiar ,,… motivul și motivarea…” ar fi sunat în ureche bine. Iar faptul și dreptul, distribuite amândurora, chiar în forma de față, prin adăugarea unei virgule, ar fi fost îndreptățite. Printre micile excese figurează încă unul: nu se întrerupe cursul procesului, tot ce se hotărăște contează, afectează decizia finală, însă, dacă s-a dat verdictul condamnator sau absolvitor de vină și procesul a fost strămutat, verdictul pică.
Cred că aici voia de fapt să bată strategia, în ce nu arată la prima vedere criptatul meu titlu, dar la dezlegare nu se sfiește să dezvăluie: că orice-ar face rău românul, în loc să recunoască, se caută mereu de-o soluție salvatoare. El să scape, că victima și-așa-i ,,moartă”!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share