Fărădelegea lui Călin – Dzola A


Procesuali? Subiecți… procesomani.
        Din partea făptașului nu, cel puțin până la recidivă, gândul dării în stambă, doar ca să aibă parte de glorie pe durata judecării, sunt sigur că nu-l însoțește înainte, în timpul și după consumarea infracțiunii. Victima nici măcar atât. Însă cam așa pare, fără referire la dreptatea căutată, când faptele reprobabile se întrec pe sine și pe ceilalți îi oripilează. La fel și ei, legislatorii, aici ai Codului de Procedură Penală, caută înadins să mărească setul de reguli, să-l mărunțească, s-o țină langa până la plictis și sictir: pentru cititor și cei implicați.
       Avem, prin urmare, parte de definirea suspectului în Art. 77, căruia i se pune un ,,x” de marcaj, cu ,,… datele și probele existente în cauză…” de ajutor fundării bănuielii rezonabile de săvârșire…. 
       Puteam fi de acord cu Art. 78, cu solitarismul lui, dacă ar fi dezvăluit chestiuni punctuale, diferite, importante, undeva la limita acceptabilului, dar când nimic nou sub soare îi este conținutul, mă declar nemulțumit. Și nu numai lapidara și generalista formulă ,,… are drepturile prevăzute de lege…” îmi determină poziția contrară, ci egalitatea perfectă cu inculpatul, el, cel ce de multe ori ajunge la învinovățirea reală, la procesul lung… și corect…, iar atunci când deducția logică prinde un temei fals, după o serie de sofisme, aparent nevinovate, paralogisme ori, așa cum declară nonșalant, o bănuială, oricât de însoțită de rezon… și cu tot aportul sfântului Dex, nu mai poate schimba nimic. Tratamentul greșit își va fi produs daunele, iar pacientul va rămâne infirm. Cel puțin moral. Fiindcă nimeni nu rămâne fără urme în fața tăvălugului cercetării penale, a oamenilor și anchetele lor. Finalul frazei are izul impertinenței: ,,… dacă legea nu prevede altfel.”
       Să te-ncrezi în regula lor…. Insul și drepturile. Un articol și următorul. Măcar din respect pentru persoana vătămată, cea ale cărui integrități fizice, materiale sau morale au fost atinse și deteriorate. După al său 79, i-ar fi succedat 80, unde s-ar fi găsit cele pe care poate musai să le facă victima. Numai că…. Datu-i-s-a numărul acesta de ordine unui interpus. Sau reprezentant. Cică, mai ‘portant decât drepturile îndreptățitului. Căci, de-s mulți ,,fripți”, treb’e (pot-ei a-nsărcina) o alta spre a le susține interesul, cu condițiunea să nu vrea unu-n hăis și alții-n cea. De nu, voința li-i ,,stimulată” prin ordonanță sau încheiere motivată. Li-i soarta în mâni bunuțe: avocat din oficiu. Că-i statul grijuliu (de-ți vine de grijanie) și voiește ce-i mai de preț: ,,… buna desfășurare a procesului penal…” Și se poate și fără. În tri zile pot refuza pustiul de bine. Al. 1 continuă. (Minune mare, la cât de scurte-s altele, bucățelite spre a mai prinde făptașul cine știe câtă amânare.) Adaugă o tacită încunoștințare, prezumată a fi în proprietatea intelectuală a victimelor, dacă există deja în a reprezentantului. Bașca, exercită toate drepturile lor. Care?
      Cale lină lor la Art. 81. Invenția lor. Privind punctele sub care sunt emise. De-alde litere cu unu (matematic prime), spre a spăla rușinea lipsurilor. Întreb așa, prostește, până la apariția lui g1), cum se înțelegeau cu vătămatul? Desenând, plutind mâinile în aer? Morse? Cele trei posibilități, în baza cărora acesta poate solicita un interpret, sunt de natură fizică, exprimarea poate fi chiar defectuoasă, de natură a defecțiunilor cerebrale, bate și acolo paragraful și din neștiința frumoasei limbi române. Ce poate cauza grav insului venit în contact cu ea când capătă valențe juridice: ,,dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica în limba română”.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share