Fărădelegea lui Călin – Nπt


Știm noi mai bine. E vinovat!
De n-ar fi ițele atât de încurcate și adevărul atât de relativ…. Îngrijorătoare auto pronunțarea din ultimul dezbătut articol. Cam mult spus, ceva de genul ,,E-un Phoenix mai mic.”, ca răspuns la ce încerca să se vrea o altă trupă, demnă de toți laurii: Post Scriptum. O vânzoleală prin logica de la momentul lecturării CPP. Avem o mică doză de infantilism la Art. 91, bun creierului de moluscă, deși inexistent. Al. 1 este atât de edificator, încât nu mai încape îndoială că aproape oricine poate căpăta, de nu și l-a luat sau permis, un avocat din oficiu (dar referitor la cei din Art. 90)…. Reiau uzanța punctelor…. Să caut, așa într-o… doară – și el pus în expresie îndoielnic – ce-i cu oficiul și care i-a fost rolul. Variante trei: unul din biroul… cu avocați; la cererea unei autorități; iar ultima, în cel mai figurativ stil, în mod automat. Al. 2 face abstracție de maniera generală, abordată mai până pe-aici, se întinde peste măsură, nedivizând cele două situații…. Una mamă, una încorporată, cu două reguli diferite. Atotcuprinzătorul proces penal fiind afabil, cedând timp rezonabil și înlesniri ,,… necesare pentru pregătirea unei apărări efective…”, judecata zgârcită: ,,… 3 zile pentru pregătirea apărării.” Minim. Toate pricinuite de un avocat agreat ce lipsește nejustificat. Năpăstuit cel pe care vrea, nu vrea, suspect-inculpatul îl primește: vine obligat ,,… ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă și efectivă…” Despre corectitudinea acțiunii ,,oficialistului” nimic. Știe oricine nivelul lexical al ,,ori de…”, însă, auto combătându-mă, schimbarea locuțiunii cu ,,de fiecare dată când” pare necesară în acest context licit. Unul este Al. 3, altul 4, cel a cărui misie determină ieșirea din joc a avocatului ales din oficiu, prin apariția absentului nemotivat, avocatul de drept. Lucrare încheiată și dacă acesta nici nu-i mai vezi urma, nici nu i se găsește înlocuitor. Deci, ,,…. cauza se amână.”
Nimeni fără drept! Nimeni fără cei doi bătuți de soartă. Antetul Art. 92 creează impresia că e musai ca reprezentantul celui bănuit și celui intrat sub incidența inculpării să fie același: ,,Drepturile avocatului suspectului și inculpatului”. Chiar de-ar fi așa, nevoia necumulării ambilor apare la Al. 2 și continuă din doi în doi, par care va să zică și cum va să pară, până-n prăseaua articolului, la Al. 8, și-ul unificator ia locul sau-ului alternant. Drepturile-i: să asiste când se efectuează actele de urmărire penală, cu mici excepții – când metodele de supraveghere sau cercetare (și aici cu sau) sunt… speciale și la momentul percheziției la ,,pielea goală” și vehiculul plin de dovezi, proaspăt depuse (flagrant); atât de ,,important” este, încât trebuie să solicite înștiințarea (aici cu un dram de pretenție, uzarea sinonimului încunoștințare), cu dată, oră, pentru actul urmăririi sau audierii judecătorului de drepturi și libertăți, dar, doar prin telefon, fax sau e-mail ori ,,… prin alte asemenea mijloace…” – deschid o mică sesiune de constatări; avem două fraze, la acest al doilea alineat, prima cu solicitarea, a doua cu punerea la curent vizavi de acțiunile organelor, finalizată astfel: ,,… încheindu-se în acest sens un proces-verbal.”, ca urmare a notificării via eter; presupun, eu, poate altcineva nu merge până acolo, că după verba volant pe unde… se prezintă avocatul și semnează acea scripta manent; însă, dacă cele două fraze ar fi fost legate, sensul s-ar fi înturnat la actul solicitării de înștiințare; deci? -; Al. 3 ține cu șmecherii și șmecheriile – adică: Al. 2 nu face din apelul la notificări o obligativitate (,,… poate solicita…”) ceea ce permite urmăririi sau audierii să se deruleze nestingherite, în lipsa asistentului reprezentant al ,,suspectului sau inculpatului” (iată alternanța din conținutul parelor alineate) la Al. 3, cu condiția ca avocățelul să ceară informațiile de la Al. 2; nonsens; dacă nu pretinde se opresc activitățile judiciare? -; ,,putința” de la Al. 2 se transformă la Al. 4 în ,,… dreptul să participe la audierea oricărei persoane de către judecătorul de drepturi și libertăți, să formuleze plângeri, cereri și memorii.”; vedea-l-ați pe 5, alineatul: cam de genul ,,Aaaa! Am fost să facem percheziția la domiciliu, dar nu ți-am mai zis. Nu știi ce zice legea? ,,… se poate face și după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează să fie percheziționată.”; Al. 6, povestea continuă: ,,Bă…”, căci acest tratament oratoric se practică, ,,… dacă stai aici, cu noi, semnează de prezență, că te ia mama lu’… și să nu te-aud că vociferezi, chiar dacă îți dau ăștia dreptul!”; Al. 7, că e mai bine la căldurică, la preliminară și judecată consultă dosarul, asistă inculpatul, formulează plângeri etc, de-ale lui; după șicane, dreptul suprem: beneficiază ,,… de timpul și înlesnirile necesare pentru pregătirea și realizarea unei apărări efective.” (Al. 8).

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share