Cotețul cu metafore – Letargie


Letargie

Răsună încă-n cap urările de bine
Și clinchet vesel de pahare pline,
Petarde, pocnitori, explozii de la dopuri
Ce-au fost din plin în diferite locuri…

Lungit a boală, nu-mi ajunge patul,
Și parcă se aude cum gâfâie ficatul
În timp ce restul corpului se odihnește,
Doar el, ficatul, încă mai muncește…

După atâtea confetti și beteală
Mă bântuie o sfântă amețeală,
Colesterolul gâlgâie prin sânge,
Cutia craniană rău mă strânge…

Stau în pat precum într-o barcă,
Și toată lumea se învârte, parcă,
Ca să nu cad mi-e frică să mă mișc,
Să văd de-s viu, alene mă mai pișc…

Îmi vine-n nas dulce miros de tort
Și asta mă convinge că nu-s mort…
Friptura și sarmalele socializează
Șampania și vinul încă negociază…

Cum vă spuneam, mă simt ca pe vapor,
De-atâta leneveală, și vorbele mă dor!
Cuvintele se-ncurcă-n limba mea uscată
Nici unul nu mai sună cum suna odată…

Pe ochii-mi obosiți, încet se-așterne ceața,
Balansul ,,bărcii” mele îmi provoacă greața…
Abia mă țin cu palma rece peste frunte,
Să nu arunc ,,balastul” burții peste punte…

Îmi prelungesc momentul meu de lene
Iar sângele abia mai curge-n vene
Cu ochii-nchiși mă-nchipui că-s un domn,
Dar mă predau neputincios acuma, altui somn…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share