Cenaclul Alexandru Sihleanu – 19 Octombrie 2019

EPIGRAMA – OGLINDA ÎN CARE NE PUTEM REGĂSI

Sâmbătă, 19 octombrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu „Imnul orașului Râmnicu Sărat”, versuri Matincă Costea, muzică Manea Agheană, interpretare, voce și chitară, invitatul special Manea Agheană, cu aplauzele asistenței, a continuat cu Cântec oltenesc (Tudor Gheorghe) și Scuză, versuri Florentina Dano, muzica Manea Agheană, spre încântarea asistenței.
A urmat lectorul de serviciu, Mihai Doina, cu un material intitulat Epigrama și maestrul ei. Dl Mihai Doina este un bun sculptor, de la care am avut de învățat, participă la ședințele Cenaclului „Alexandru Sihleanu” și din când în când comite „abateri” ca cea de astăzi din care reiese meticulozitatea și vorba d-lui „merită să ne cinstim înaintașii”, din care exemplific: „Un teoretician al limbii române, cu mulți ani în urmă, afirma că „epigrama este literatură neserioasă”. Cred că respectivul era mai străin decât mine în domeniul afirmației sale. Eu îl contrazic: epigrama este serioasă! Ea are rostul să ironizeze unele moravuri rele în scopul de a le evidenția și a le îndrepta. Ce poate fi mai măreț?! Noțiunea asta vine din „epic” și „grafie”. „Epic” este adjectiv și exprimă idei, sentimente, întâmplări în formă de povestire a moravurilor negative, iar „grafie” se referă la scriere. Poanta din final ajută la însănătoșirea moravurilor rele, iar acest fapt îl consider foarte serios. Am avut o carte cu epigramele lui Cincinat; am împrumutat cartea unui prieten… și mi-a adus-o mâzgălită de copiii lui. Nu a scăpat nicio pagină! Am avut și volumul lui Adrian Păunescu PĂMÂNTUL DEOCAMDATĂ; am împrumutat-o unui profesor de limba română, să creeze un program artistic. Și pe ambele nu le mai am. Am citit multe epigrame reușite, din partea autorilor consacrați, dar am întâlnit și unele epigrame răutăcioase, răzbunătoare. Ultimele le consider nule, provenind de la „creatori angajați cu ora”. În fața unei epigrame reușite mă amuz! Pe cele răutăcioase le consider inexistente! Și mai consider că epigrama este rudă cu caricatura! Ambele au darul de a enerva pe cei săraci cu spiritul! Pe dvs., epigramiștii, vă felicit pentru continuitatea preocupărilor în domeniu, demni urmași ai consacraților epigramiști râmniceni în frunte cu Cincinat Pavelescu. În „Istoria literaturii române de la origini până prezent” George Călinescu îl apreciază: „Cincinat Pavelescu (1872 – 1934) a fost foarte reputat ca epigramist și improvizator”. Cincinat s-a născut la 20 octombrie 1872. A trăit 62 de ani. Despre locul său de naștere, nu s-au pus de acord biografii săi: unele surse menționează satul Risipiți din fostul jud. Râmnicu Sărat, actualul Milcov din jud. Vrancea sau București. Mama sa se numea Paulina, născută Bucșan, iar tatăl său, Ion Pavelescu, inginer, care a fost profesor universitar și directorul Școlii Politehnice București, precum și directorul Monetăriei Statului. Epigramistul Cincinat a avut cinci frați, el fiind cel mai mare. Doar fratele cel mai mic, Ion, pășește pe urmele lui Cincinat, devenind sonetist și epigramist, dar a excelat în „umorul pe cruci”(epitafuri ale unor scriitori din epocă). Fac o scurtă paranteză: să nu amestecăm epigrama cu epitaful. Epitaful este o inscripție funciară, deși are caracter hazliu. Exemplu: cimitirul vesel din Săpânța. Epitaful are același scop de a îndrepta obiceiurile rele. Tânărul Cincinat frecventează cursurile Liceului Sf. Sava și Facultatea de Drept, ambele din București, iar în 1897 își ia licența. Urmează studii de specializare la Paris. La 21 iunie 1899 este numit magistrat la judecătoriile din Plainești și Marginea din județul Râmnicu Sărat. Apoi este transferat la tribunalele din Brăila, Corabia, Piatra Neamț, Snagov, București, Slănic Prahova, Sinaia, Fundeni (Ilfov), Constanța, Oradea, Brașov. Cincinat a fost și consilier la Curțile de Apel din Chișinău și Brașov. Epigramistul nostru renumit a fost căsătorit de două ori: prima dată cu o franțuzoaică care a decedat; a doua oară tot cu o franțuzoaică se căsătorește, dar de care divorțează ulterior. În 1890 debutează la Cenaclul „Literatorul și devine membru al acestuia creând nu numai epigrame, dar și teatru, și poezie. Îl mai întâlnim prim-redactor la „Convorbiri critice” – București” În 1908 devine primul președinte al Societății Scriitorilor Români. La Paris scoate o publicație de propagandă românească „Le Courrier franco-roumain”. La Brașov conduce revista „Brașovul literar”. Colaborează în același timp la „Lumea nouă ilustrată”, „Lumea nouă științifică și literară”, „Luceafărul”, „Viața literară și artistică”, „Falanga literară și artistică”, „Semănătorul”, Junimea literară”, „Românul literar”, „Biblioteca familiei” și altele. În anii 1910 și 1911 a publicat 2 volume de poezii, iar în 1925 la Craiova un volum de epigrame și o piesă de teatru, în colaborare cu Al. Macedonski intitulată „Saul, tragedie biblică”, care s-a prezentat la Teatrul Național din București. În 1927 Cincinat primește Premiul Național de poezie, fiind omagiat și în calitate de maestru epigramist. La 30 noiembrie 1934 pornește din Brașov spre Împărăția Cerurilor! Este înmormântat la cimitirul Bellu din București. Două epigrame de cel sărbătorit astăzi: „A fost în viață cumpătat:/ Nici n-a băut, nici n-a fumat,/ Nici n-a făcut din noapte zi/ Și a trecut de sută… Și?” „Într-un stup mica albină/ Nu se mai oprește din oftat;/ „Ce folos că sunt regină/ Când am soț pe trântor ca bărbat?” Și o poezie semnată de Nicolae Birceanu (col. geodez inginer) Niște bărbați cu voci umile/ L-au întrebat pe Dl. Sfânt:/ – Ce se-ntâmplă cu femeile/ Care trăiesc pe acest pământ?/ Când sunt fete sunt candide,/ Bune, dulci și oacheșe,/ Frumoase tare și gingașe…/ Dar, când ajung femei/ Devin sâcâitoare,/ Geloase fără temei/ Și mereu cicălitoare!/ – Vreți răspunsuri competente? Și directe, dragii mei?/ Eu le-am făcut fete;/ Voi le-ați făcut femei!”
Invitatul special Manea Agheană și chitara sa a încântat asistența cu Unde dragoste nu e, nimic nu e (Gheorghe Gheorghiu), M-am îndrăgostit numai de ea (Ducu Bertz) și Ne-am întâlnit cândva în poezie, versuri Marinela Răghinaru, muzică Manea Agheană.
Astăzi a fost o zi închinată epigramei și celui care a fost unul dintre marii epigramiști români Cincinat Pavelescu.
„Nu pot trece peste un moment foarte important care l-a constituit lansarea în 25.10.2002, la Râmnicu Sărat a volumului „Cei trei magnifici” sub egida Uniunii Epigramiștilor din România, Seria „Epigrama 2000”, nr. 9, ediție de George Corbu, George Zarafu și Mihai Sălcuțan, cu o prefață de George Corbu, Ed. Rafet. Au urmat și alte antologii, dintre care o amintim și pe aceea a lui Dumitru Hangu. Nu puțini sunt aceia care cunosc și apreciază frumoasa romanță „Îți mai aduci aminte doamnă”, dar câți dintre ei știu cui aparțin versurile. Lui Cincinat Pavelescu! Versurile fac parte din poezia „Intimă” de Cincinat Pavelescu. Propun că atunci când îi aniversăm sau îi comemorăm pe marii poeți, să audiem și melodii compuse pe versurile acestor autori, pentru că muzica și poezia se interferează. Câteva creații proprii: Fiecare autor,/ Ce cultivă un umor/ La cea mai înaltă cotă,/ Îi dau cea mai mare notă; Opera de ți-ar citi-o,/ Așa presupușii fani,/ Sigur că ți-ar răsplăti-o/ Cu punguța cu doi bani; Lumea nu prea se grăbește/ Să-l asculte cum citește,/ Pe a Râmnicului Vale,/ Opera de trei parale; Te ascult și te întreb: Ce crezi/ Când vrei să ne bagi în oală?/ Oare nu realizezi/ Că rămâne sala goală?; Îi cade părul. Nu-i o glumă/ Că e și el un boț de humă./ Doar o-ntrebare mă-ncolțește,/ Ce fel de cap el părăsește. (Domnului Matincă Costea) Cum constată indignat,/ Că tot locu-i ocupat,/ Văzând că toate-s pe dos,/ Stă și el cu capu-n jos. (Unui falit) Despre faima dumitale/ A aflat întreg pământul./ Castele-n Spania clădești/ Și-n buzunare bate vântul. Și două epigrame de Ion Pavelescu, fratele lui Cincinat: (Poetului Ion Minulescu. Voluminosul poet scosese o revistă literară „Insula” foarte răutăcioasă și care a dispărut după două numere) Revista „Insula”, cea rea,/ S-a scufundat adânc sub unde…/ Morala: Era fatal să se scufunde/ Când Minulescu stă pe ea. (Lui Nigrim care pretinde a fi scris 20 de volume, criticii nu pomenesc de el) Cum se face că niciunul/ Nu vorbește de Nigrim./ Cel ce i-a citit volumul/ Doarme dus… la țintirim.” (Mihail Constantinescu)
„Am aici o fotografie, deosebită, ce reprezită pe Cincinat Pavelescu și Nigrim, grație dlui Mihai Sălcuțan, prin dl Ghinea care a mărit-o, pe care vreau să o înrămez, să-i avem pe cei doi epigramiști într-un tablou. Am să încep cu câteva epigrame de Cincinat Pavelescu: (Duel epigramistic la Focșani) Aș vrea să cânt într-un sonet/ Orașul vostru. Dar regret,/ Ce-ar putea să mă inspire/ Ca să îl trec la… nemurire? (Orașului Buzău) O frumoasă ascensiune/ Îți e destinul – toți o știu -,/ Dar îți păstrăm compasiune/ Că între poeți, ai pe Nigrim. (Lui Nigrim) Cu Nigrim într-un duel/ E neloial să lupt cândva,/ Floreta mea e de oțel,/ Pe când a lui… de mucava. Nigrim într-o epigramă acuză lipsa de apă la Râmnicu Sărat. (Lui Nigrim) De apă orașul duce lipsă,/ Aici e o vreme-apocalipsă,/ De aceea, fii prudent băiete,/ Când eu lovesc, lovesc cu… sete! Epigrame dedicate lui Cincinat Pavelescuv și nu numai: (…Chelia lui Cincinat, de Nicolae Grigore Mihăescu – Nigrim) Agronomia ne învață/ Că planta de la suprafață,/ Nu are cum să crească-n gol,/ Când n-are hrană la… subsol. (Poetului Cincinat Pavelescu la apariția primului volum de poezii de Octavian Moșescu) Chelia ta a fost cântată/ De mulți confrați în fel,/ Dar ții morțiș de astă dată/ Și-n poezie să fii chel. (…Lui Cincinat, o explicație de Ion Pavelescu) De când îți sunt confrate,/ Lucru foarte natural,/ Tu mă socotești rival,/ Eu te socotesc, doar frate. (Numeroșilor epigramiști râmniceni de Ion M. Gane) Murind poetul Cincinat/ Pe râmniceni i-a blestemat,/ Să creadă toți (cumplite drame!)/ Că știu să facă epigrame. (…Lui Cincinat – in memoriam – de Stelian N. Cucu) De nicio epigramă, – cum se știe -/ Oricât de lung turnir, nu s-a temut,/ Căci strălucita lui chelie/ I-a fost și suliță, și scut. (Lui Cincinat de Stelian N. Cucu) Dac-aș fi avut moșie/ Sau o vie ,/ Am fi stat la un pahar/ Fără niciun felinar,/ Luminați de-a lui lui chelie./ Eu, înfrățit pentru vecie,/ Cu genul, vasta mea chelie,/ Și mă înalț fără de plete/ Printre poeți, printre poete. (Pe mormântul meu de Nicolae Grigore Mihăescu-Nigrim) Aici zace Mihăescu,/ L-a pus naiba și-a mâncat,/ Pe poetul Pavelescu,/ Și-a murit… intoxicat. (Laurențiu Turcu considerat urmaș al lui Cincinat de Dumitru Hangu) Mulți îi spun și nu-i păcat!/ Urmaș al lui Cincinat,/ Dar urgent de vrea să fie,/ Schimbe barba… cu-o chelie. (Epigramiștilor râmniceni de Dumitru Hangu) Râmnicenii cu păcat,/ Toți se cred un „Cincinat”,/ Dar ei trebuie să știe,/ Că esența-i… sub chelie!” (Dumitru Hangu)
„L-am ascultat pe dl Doina, are viziune și plăcere de a citi epigramă, dar și a descoperi anumite perle din epigramele lui Cincinat Pavelescu. I-am dedicat câteva epigrame lui Cincinat Pavelescu: De-ar învia Cincinat,/ Să m-asculte-n epigramă,/ Mi-ar zice verde din start:/ Doamnă, vă aștept la vamă!; A scris epigrame, frate,/ Cu umor de calitate/ Și a zis că nu-i niciun bai,/ De-ajunge cu ele-n Rai; De la Cincinat încoace,/ Se-ntrec toți în epigrame./ Scriu până pâinea se coace/ Și le trece și de foame; Pavelescule să știi,/ Urmași mai sunt încă vii/ Și de nu-ți calcă pe urme,/ Vezi cât îi mai lași în lume!; Crezând c-o să treacă vama,/ Luă cu el epigrama,/ Dar nu merge acolo sus./ Căile de mult s-au uns. Pentru Manea Agheană care face un efort deosebit să participe la ședințele Cenaclului „Alexandru Sihleanu”: Greierele trubadur/ Cântă trist la ceas de seară/ Și spune fără înconjur,/ Furnica-i plecă din țară; Când ne cânți de dor și jale,/ Inima o ia la vale,/ De-aceea la piept te strâng,/ Omule cu părul lung. O epigramă despre facerea epigramei: Ca să scrii o epigramă,/ Îți storci creierii, măi frate/ Și ca să faci și reclamă,/ Dormi noaptea pe jumătate. Sănătate, la toată lumea!” (Safta Leaută)
„Câteva epigrame semnate Cincinat Pavelescu: (Pe mânerul unei spade) Epigrama ascuțită/ Soră bună e cu scrima,/ Căci și-n ea poetul luptă/ Cu ideea și cu rima. (Unor cicălitori) D-ale voastre epigrame/ Cincinat n-are habar./ Aveți aerul că vindeți/ Castraveți la grădinar! (Unui ministru) Ministre, ți-am scris o scrisoare/ Și nu știu severa-ți tăcere./ E probă că ești o putere,/ Sau spunem că ești o putoare! Și creații proprii: (Reclama la berea Ciucaș care are ca fond muzical melodia Andrii Popa) Andrii Popa hoț bărbat,/ Astăzi s-a modernizat./ Stă cu micii la grătare,/ Turnând Ciucaș în pahare! (Lui Sorin Călin la lansarea cărții „Muzicanții”- la o glumă cum că dânsul este tatăl cărții și mamă dl Marafet) Un copil se naște astăzi/ Și Sorin îi este tată,/ Iar cea care i-a dat viață,/ E o mamă cu mustață.” (Nicolae Constantinescu)
„(Lui Cincinat) Să nu-nvie Cincinat,/ Că moare asfixiat,/ Când vede atâți „pigmei”,/ Cu versuri fără idei. (Unora) Publică unii la tomuri,/ De prostie-n multe tomuri/ Și se cred, fără păcat,/ Scriitori cu-adevărat. Aceleași elogii pentru dl Manea Agheană că ne cântă și ne încântă. Despre dl Doina, îi transmit felicitări pentru modul serios în care tratează o temă aleasă. Astăzi vorbind despre Cincinat Pavelescu a dovedit spirit de observație și pasiune în documentare. Felicitări și cât mai multe întâlniri în Cenaclul Alexandru Sihleanu!” (Georgeta Iuga)
„(Dnei Viorica Dăncilă) A cumpărat „Kinder”, oul/ Și-a văzut în el, infernul./ În loc să-i cadă cadoul,/ I-a căzut, frate GUVERNUL!; Când trăiam în dictatură,/ Aveam păianjeni la gură,/ Iar acum în libertate/ Îi avem în altă parte! Felicitări dlui Doina pentru materialul prezentat.” (Manea Agheană)
Invitatul special Manea Agheană și chitara sa a încălzit atmosfera cu melodiile: Cântă cucul, bată-l vina (Grigore Leșe), Cântec de oameni (Vali Sterian) și Când s-o-mpărțât norocu’ (Ducu Bertz) spre încântarea asistențe care l-a răsplătit cu aplauze.
„Am participat la o ședință a Cenaclului „Alexandru Sihleanu” unde atmosfera este chiar scriitoare pentru cititori, nu numai pentru scriitori. Tema prezentată, deosebit de frumoasă, cu epigrame de substanță venite atât din partea epigramiștilor râmniceni, cât și din partea renumitului epigramist Cincinat Pavelescu pe care l-am adus în mijlocul nostru prin creația sa plină de savoare. Există o combinație între vers și muzică în cadrul Cenaclului „Alexandru Sihleanu” realizată de greierașul Agheană care este un liant în cadrul cenaclului prin atmosfera plină de bucurie pe care o degajă prin prezența chitarei fermecate pe care știe să o facă prezentă. Deosebit de inspirat a fost dl Doina în alegerea epigramelor de Cincinat Pavelescu, pentru care îl felicit și îi urez, în continuare, multă energie pentru această activitate de prezentare a personalităților din fostul județ Râmnicu Sărat. Mulțumesc, de asemenea, dnei Safta Leaută care ne-a onorat cu prezența și epigrama ei, și dlor Mihai și Nicolae Constantinescu pentru epigramele reușite. Trebuie încurajată și dna Georgeta Iuga să se spovedească în epigramă. Dl Dumitru Hangu nu este numai un mare epigramist, este și un personaj care vrea să facă epigrama râmniceană deosebit de puternică și de viață lungă.” (Adrian Cîmpeanu)
„Referitor la epigramiștii Cincinat Pavelescu și Nigrim, pe toți ne-au inspirat, cu toții i-am lăudat și în viață, cu mult dor, dorim ca epigramiștii râmniceni să aibă un curs ascendent. Sunt încântat de dl Doina cu prezentarea materialului și de epigramiști, ne-am simțit bine. Felicitări!” (Mitică Bardaș)
Sâmbătă, 26 octombrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Dumitru Hangu. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share