Cenaclul Alexandru Sihleanu – 12 Octombrie 2019


LUMEA CELOR CARE NU CUVÂNTĂ ȘI MIRAJUL COPILĂRIEI

Sâmbătă, 12 octombrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară,
din lipsa invitatului special Manea Agheană și chitara sa, cu momentul In memoriam Matincă Costea.
„(Unei rusoaice) Sorbind cu nesaț palinca,/ Ne-a interpretat kalinka./ De mai dă din nou noroc,/ O dă și pe kazacioc! (Unui „dansator”) Vorbind despre Călușari,/ Ca ei dansatori mai rari,/ Dar la capăt ca s-o scoți,/ Ca ei joacă dacă poți. (Domnului Matincă Costea) Dacă vii în zi cu soare,/ La Matincă la lansare,/ Nu te teme de călduri,/ Teme-te de-nțepături. (Domnului Matincă Costea) Sunt nelămurit fiindcă/ Știam că-l cheamă Matincă./ Și acum, măi frate,/ Mă numesc Gogu Stamate! (Unui „avar”) A strâns banul după ban,/ Zi de zi și an de an,/ Astăzi parcă-i un făcut,/ Plătește și el tribut. (Domnului Matincă Costea) Matincă Costea e prezent / Mereu la divertisment./ Astăzi dumnealui ne spune,/ Că umorul e pe bune. (Municipiului Râmnicu Sărat) Astăzi Râmnicu Sărat,/ În frumoasa zi cu soare,/ Iese din anonimat/ Marcând golul de onoare!” (Mihail Constantinescu)
„(Exodul românesc) Decât un asemenea trai,/ Bine e să nu mai mori!/ Au plecat cu chiu și vai,/ N-o să avem nici cerșetori. (Viața la țară) Gherghina așteaptă vaca/ Să vină de pe imaș,/ Dar băută fiind săraca,/ A muls bietul tăuraș. (Amantlâcuri electorale) Și-a trecut amanta pe o listă,/ De-aceea vă previn,/ Comunitatea încă-i tristă,/ Amantul bucuros, că-i mulțumită cu puțin. (Adam și Eva) De Adam azi se cunoaște/ Că fu atras de lună, stea…?/ Eva, însă, recunoaște,/ Că mai întâi s-a dat la ea. (Grebănu) E-o comună buzoiană,/ Cu părinți din nefiresc./ Recte-un greabăn de joiană/ Și Grenoble franțuzesc!” (Dumitru Hangu)
„(Domnului Doina Mihai – când a fost confundat cu o femeie) Azi armata e cu noi!/ Dârză, nu dă înapoi,/ Chiar dacă o dată-n viață/ E femeie cu mustață. (Doamnei Mioara Zaharia – când a prezentat un reportaj) Cu priviri iscoditoare,/ Azi lansezi o provocare./ Chiar acum în miezul verii,/ Să văd Peștera Muierii. (Doamnei Mioara Zaharia – la poeziile religioase) Poezia ta sublimă,/ Ca o rază de lumină,/ Mângâie sufletul meu,/ Cuvântul lui Dumnezeu!” (Nicolae Constantinescu)
A urmat lectorul de serviciu, Mioara Zaharia, cu o poezie Orașul cu salcâmi și patru schițe: Motănelul hoț, Gâscănelul cu șosete, Rândunica Ica și Șoricelul Chiț și căsuța de sub sobă, din care exemplific: Orașul cu salcâmi: „Oraș cu salcâmi, orașul meu floare,/ Cu gară și parcuri vestite,/ Sunt un om al timpului nou,/ Al orașului cu vise-mplinite.// Un lanț de-amintiri mă leagă de tine/ Orașul meu drag cu gustul sărat,/ Pe-aleia unde plâng trandafirii/ După gustul fanfarei curmat.// Un oraș cu muzeu, școli și biserici,/ Oraș curat încins de curcubeu,/ Umbrit de tei, castani și salcâmi,/ Acesta e orașul din sufletul meu.// Mi-e dor de trecutul tău mare,/ De târg la răscruce de cale,/ De oaspeții tăi importanți,/ Primiți cu respect, pâine și sare.// Mi-amintesc de căruța cu var din obor,/ De pușcăria fără ferestre,/ Biblioteca cu parfum de uitare/ Și cimitirul… amintiri de poveste.// Mi-amintesc, n-am să uit niciodată,/ Copii talentați ai vechiului neam:/ Moșescu, Nicolau, Zăgănescu,/ Pompiliu, Florica și Vali Sterian// Mi-amintesc, Carabelea vestit vizitiu,/ Mi-amintesc, trenul cu fum demodat,/ Râsul copiilor și amintirea/ Păpușilor de la teatrul de stat.// Răsună și acum trăsura iubirii/ Și-n pași de vals ies din târg la șosea/ Amorezii trecutului îmbătați cu parfum,/ Ninși sub tei, sub salcâmi, sub o stea.// Orașul meu drag, orașul meu floare,/ Plâng salcâmii de sărbători/ Și doinesc în văzduh din albe petale/ Pentru Râmnicul nins de minuscule flori.” Autoarea schițelor prezentate se dovedește un spirit cu o mare sensibilitate, trecerea la proză și mai ales tematica abordată, din lumea celor care nu cuvântă,evidențiind lumea copilăriei, cu trimitere la Emil Gârleanu, Elena Farago, Nina Casian, etc, surprinde plăcut asistența, iar poezia, în stil clasic, este o odă închinată orașului natal și o dovadă de patriotism local.
O surpriză plăcută a constituit-o prezența la ședință a dnei prof. Lucia Chivu.
„Orașul cu Salcâmi mi-a făcut impresia că este o laudă orașului nostru, cu acea sensibilitate și delicatețe de sentimente deosebite ale unui preadolescent, gândește și exprimă un dor dulce de copilărie, cu toate miresmele ei. Sensibilitatea este transpusă de la primul cuvânt până la ultimul vers. Despre Rândunica Ica, pentru mine nu a fost o surpriză și am ascultat cu plăcere gândurile unui suflet nobil și aș îndrăzni să cred că este de fapt un mesaj destul de puternic pentru a salva ființele care au mai rămas pe teritoriul țării noastre. De la delicata vrăbiuță și până la mândrul urs carpatin e un strigăt, totuși, de durere pentru salvarea acestor ființe nevinovate. Autoarea transpune într-un mod delicat forța de gândire, spiritualitatea și îndumnezeirea. Nu avem iubire, nu avem nimic, distrugem trecutul începând de la micuța vrăbiuță, distrugem tot chiar și neamul și toate tradițiile lui. Un popor fără trecut dispare din fila istoriei.” (Lucia Chifu)
„Născut în Râmnicu Sărat/ Niciodată n-am uitat,/ Un lanț de amintiri te leagă/ De Râmnicu Sărat o viață întreagă. „Orașul cu Salcâmi” – o odă închinată orașului natal. Inspirată din lumea micilor viețuitoare, mergând pe linia promovată de Emil Gârleanu, Nina Casian, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Gellu Naum, Constantin Chiriță, Passionaria Stoicescu, Traian Gh. Cristea, fără a-i uita pe Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Ștefania Velisar Teodorescu, Harriet Beecher Stowe, Selma Langerlöf, Jack London, Charles Dickens și lista ar putea rămâne deschisă, dna Mioara Zaharia vine azi cu o emoționantă poveste despre o viețuitoare fără de care primăvara ar avea mult mai puțin farmec. În cuvinte simple, emoționante, sentimentele sunt atât de puternice încât cuvintele curg ca un flux. Mijloacele utilizate, tropii, construcția edificiului literar, frazele cu propoziții prin juxtapunere, joncțiunea, subordonare. Sunt întrebuințate cu meșteșug mijloacele de construcție a frazelor: juxtapunerea, coordonarea copulativă, adversativă conclusivă. Folosirea unor diminutive adeseori sporind afectivitatea. „Șoricelul Chiț și căsuța de sub sobă” face trimitere la „Când stăpânul nu-i acasă” de Emil Gârleanu, „Pasărea tăiată” de Ileana Mălăncioiu, „Cartea cu jucării” de Tudor Arghezi, ș.a. Autoarea se apropie cu afecțiune și înțelegere de lumea copilăriei. Prin sensibilitate și gingășie, lectura dnei te cucerește pur și simplu. Trebuie să ai suflet nobil dacă vorbești cu atâta afecțiune despre copilărie și despre micile viețuitoare. De aceea o felicit pe dna lector pentru scrierile D-sale și-i doresc succes. (Doamnei Mioara Zaharia) Când în zilele cu soare/ Vorbești de viețuitoare,/ Trăim ca-ntr-o feerie,/ Ca-n blânda copilărie. (Domnului Mihai Doina) Cu mustață/ Face față./ De aceea-l bag în seamă,/ Îi stă bine-n epigramă.” (Mihai Constantinescu)
„Povestirile au o valoare mare pentru că dna îmbină frumos povestirea cu descrierea naturii. Descrie foarte frumos natura. Atât poezia cât și povestirile sunt străbătute de puternice sentimente de iubire, grijă și admirație pentru micile viețuitoare. Dna Zaharia scrie atât caligrafic cât și din punctul de vedere al conținutului foarte îngrijit, cu talent și sensibilitate. O undă de tristețe străbate conținutul poeziei și a povestirilor. Aceste povestioare contribuie la dezvoltarea dragostei copiilor pentru micile viețiutoare și pentru locurile natale. Și eu vorbesc aceeași limbă cu dna Mioara, pentru că și eu iubesc nespus animalele.” (Ana Sterescu)
„Pentru ceea ce ne-a prezentat dna, multe cuvinte nu au rost. Scris și conținut, documente de arhivă, mai valoroase decât o carte. Am remarcat: o doamnă, un scris, o creație. „Fii bun, blând și iubitor de vrei să fii iubit de animale și de podoaba codrilor.” Din poezia anonimă „Cerbul cu steaua-n frunte.” (Dumitru Hangu)
„La vârsta pe care o am, nu gândesc să spun că nu mai sunt copilul părinților mei. Chiar dacă părinții mei îmi sunt lângă îngeri, locul lor din sufletul meu nu îl poate ocupa altcineva. Toată viața vom fi copiii părinților, deci vom fi copii! Și nu e rău! Este chiar bine!!! Toți copiii se bucură când primesc o jucărie, se bucură de o mângâiere, de o poveste frumoasă… Oare, noi nu ne bucurăm când primim un cadou, când suntem mângâiați, când vedem un tablou frumos sau ascultăm o melodie frumoasă?? Deci suntem tot copii!!! O voce răutăcioasă a spus despre un bătrân: „a dat în mintea copiilor!” Se referea la Einstein. Dar, acesta a fost și încă este cea mai strălucită cea mai strălucită minte a omenirii. Răutăcioasa voce, din invidie a exprimat „răutatea”. Secretul? Răutatea era singura reușită a vocii în viața sa! Revin la evenimentul de azi. Autoarea poveștilor ascultate acum mă surprinde! Aș fi jurat că dna Mioara Zaharia este doar o poetă talentată. Improvizează ușor, și reușește poezii adevărate: cu rimă, ritm… și înțeles. Nu mă gândeam că va aborda și acest gen literar. Dna Mioara nu a greșit atacând proza, mai ales aceasta, specifică literaturii populare. Ce am ascultat acum dovedește că dna Zaharia are suflet de român adevărat. Mă bucur că dna nu face parte dintre cei care resping tot ce este literatură clasică, veche, cu iz de folclor. Foclorul l-a inspirat pe Ion Creangă, pe Eminescu, pe George Enescu și foarte multe nume celebre românești. Vă felicit și vă urez să excelați și în această latură a literaturii. Mi-a plăcut și conținutul și abordarea. Continuați fără teamă de ceea ce spun vocile invidioase. Când veți fi înțeleasă de români, aceștia vă vor aprecia la fel ca și redactorii revistelor la care ați colaborat. Acum să vă spun că ați și greșit! Precizarea „povești pentru copii” este greșită. Copiii mici nu știu să citească. Deci, acestea sunt pentru adulții care le vor citi copiiilor!” (Mihai Doina)
„Autoarea versurilor citite azi în Cenaclul „Alexandru Sihleanu” a fost o îmbogățire și înfrumusețare a frumoaselor zile de toamnă. Versurile frumos redactate compun un cântec al vieții. Nu orice persoană scrie versuri atât de frumoase și sensibile, decât acele persoane care iubesc natura în toată splendoarea ei. În natură îndrăgim și pomii, și florile, și copiii, și animalele. Este o simfonie pentru cel care iubește, aceste poezii care sunt dedicate, într-un fel iubirii. Felicitări! Pe mai departe poate fi și mai frumos.” (Valeria Popa)
„Ședința Cenaclului „Alexandru Sihleanu” de astăzi s-a desfăurat după noua configurație, momentul de deschidere a fost preluat de epigramiști. Lectorul de serviciu ne-a prezentat, la început, o poezie în care a elogiat urbea în care trăim, manifestându-și în acest fel patriotismul local. În continuare dna Mioara Zaharia ne-a lecturat patru schițe în care descoperim această temă, copilăria, în care legătura om natură, perpetuă de-a lungul acestor scrieri, personajele fiind în majoritate viețuitoare mici. Aceste scrieri dovedesc talentul inconfundabil al autoarei, prin faptul că sunt pline de procedee artistice care măresc valoarea literară a acestora: „Darul căzut din cer”, „ochișori iscoditori”, „părul mătăsos și cârlionțat”, ș.a. Urmărind aceste texte din punct de vedere literar, constat că autoare trece prin toate momentele subiectului pe care îl tratează pornind cu expozițiunea și urmând calea spre punctul culminant al narațiunii care ne înduioșează și fac lectura atractivă. Felicitări autoarei!” (Aneta Pioară Țâru)
„Din creațiile autoarei desprind sensibilitatea și trăirile sale. Mă face să mă transpun în miezul poveștilor. Aceasta ne arată dragostea copiilor față de animale. Acest gen de creație este binevenită deoarece animale, de cele mai multe ori, sunt maltratate și omorâte. Aceste impresionante întâmplări sunt îmbrăcate în perle de cuvinte. Schița „Motănelul hoț” mi-a lăsat lacrimi în coada ochiului și m-a dus cu gândul la poezia „Gândăcelul” de Elena Farago, unde este o situație asemănătoare.(Despre poveste) Poveste taină și mister,/ Cu perle și cu giuvaer,/ Nu-s scrise doar pentru copii,/ Îți place și copil să fii. (Sentiment nobil) Învață de la animale/ De unica și nobila chemare!/ Că nimeni nu e mai fidel,/ O pisicuță sau cățel.” (Nicolae Constantinescu)
„M-a impresionat dna Mioara Zaharia prin atașamentul față de Râmnicu Sărat, elogiind trecutul perceput de dânsa al localității, folosind foarte pe înțelesul tuturor descrierea Orașului cu salcâmi. Din schițele prezentate se desprinde, foarte ușor, empatia, compasiunea față de animalele descrise, ceea ce ne aduce aminte că cei șapte ani de acasă a unui copil trebuie să fie frumoși, plini de iubire, pentru că așa se dezvoltă un copil sănătos și mintos. Apropierea de animale are niște limite. Pe cele domestice le apropiem în folosul nostru, iar cele sălbatice trebuie să le lăsăm în habitatul lor. Felicitări și consider că scrierea a fost pe înțelesul tuturor și a exprimat niște sentimente nobile.” (Mitică Bardaș)
„Foarte interesantă lectura de astăzi, deconectantă, terapeutică, curată și de o naturalețe profundă. Ne invită să parcurgem lecturi dedicate copiilor și vârstei lor, și celor mai în vârstă să citească astfel de lucrări literare. Mi-a plăcut îndeosebi schița cu rândunica, deoarece am fost și eu impresionat de prezența unei rândunici la mine în curte și chiar mi-a plăcut de ea, și a dispărut în țările calde. Felicitări pentru tema abordată, ne-a creat o bună dipoziție!” (Adrian Câmpeanu)
Sâmbătă, 19 octombrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Mihai Doina. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share