Propoziții pretențioase – Agnata


Întâmplarea și o curățenie generală-ntre lucrurile culturale….
Cât contez literar are importanță minimă. În anul publicării Muzicanților din Rîmnic îmi închipuiam predarea manuscrisului și restul de operațiuni până la publicare simple formalități. O virgulă, un ,,care” evitat la zece fraze sugerate fără de rănire a orgoliului, căci se mai strecoară neglijențe în textul oricui și-o lecție de limbă de miere și gramatică repetată nu strică nimănui. Acolo și-n altă mică istorioară, adevărată, am depus o serie de remarci într-unul dintre momentele rare de întâlnit.
Oricine s-ar fi aflat în locul nostru, într-o astfel de zi, ar fi luat noaptea în cap cu neliniște. Râmnic-București, Colentina-Radiodifuziunea Română…. Totul cu un spin în inimă. Ne agitam pentru orice nimic, agonia dinaintea lansării primului disc în loc să ne agrege, tindea să producă o breșă ireparabilă, fiecare, de spaimă, bineînțeles, agrăia vrute și nevrute: de ce am luat din aia, de ce din ailaltă era mai puțin, pe unde suntem, pe unde putem ajunge mai repede, de ce nu vine unul, altul, cine suntem și…. Nici nu puteam spera la mai mult, acea largă popularitate se limita la cei câțiva oameni de specialitate ce apreciau sincer stângăciile noastre muzicale mai mult decât s-ar fi cuvenit. Eram și noi… pe-acolo. Lipsa unui public numeros, lipsa câtorva dintre criticii cu greutate ne-au lăsat un gust nu prea plăcut, însă prezența celor șase a fost suficientă și onorantă. Mihai Cosmin, Alex Revenco, Almășan fratele, Iulia Radu, Liliana Popescu. N-am greșit. Cel din urmă…. M-a mirat, probabil n-ar fi trebuit, când, pe o ușă dosnică, ne-a dus exact unde și la cine ne-am fi așteptat să ne onoreze cu prezența, cu un mizilic, ,,o cană cu vin” – agnețe culturale indispensabile -, un compact disc și-un bună ziua. Păreri diverse despre scuzele fiecăruia, un plan ,,diabolic”, drept conspirație, propus de Dan. Învârtindu-se în jurul ideii ,,Cineva de jos și-a băgat coada.” (În tonul propus de punct: îngrijorați, sceptici, deznădăjduiți că zvonurile populare sunt o realitate.) Că mai micii s-au aliat și-au sfidat directiva ,,Am și eu niște băieți…”, via Victor – directoare SRR, au trimis o iscoadă și…. Să zicem că nu se agreau. Sau metoda lui ,,de sus în jos” a creat orgolii. Ușița tăiată în holul-sală de conferințe deschidea drumul unei scărițe spiralate, ferită de șirul de formalități și verificări oficiale, ghidul nostru nesperat, exasperant de docil – veți vedea mai târziu de ce -, ne-a purtat dintr-un birou în altul, după care ne-a predat Teodorei Ionescu pentru un interviu. Iară mai apoi, la fel de afabil, ne-a-ncolonat familionul și pe căi licite ne-a făcut un tur al principalului hol din Radio: cel de unde România Actualități emitea. Mațe multe. Cabluri. Ne-a depus la poarta lui Radio3Net. Cu o promisiune reciprocă: la 18-19 să ne revedem la o lansare la fel de muzicală. De fapt și mai și. La Alecu. Dus și făcut. Luat de mână, prezentat producătorului, comornicul Ovidiu, chit că numele i se potrivea de minune cu postarea lângă intrare și oficiile de gazdă, cunoscut și pupat Zoie, stat un dram, cumpărat cedeu și plecat. Fiindcă mai era cale lungă până la încheierea unei zile cu totul specială, după care urma să ne agerim suficient cât să ne dăm seama că fusesem împărați pentru o clipă. Că nu s-a materializat pentru eternitate….
Nu vă mai țin în suspans. Personajul hărăzit itinerariului de Făurar a fost… Florin Silviu Ursulescu.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share