Propoziții pretențioase – Afurcă


Aseară venise cu adevărat vara. Am văzut-o.
Un astfel de afișaj stradal mai rar. Torida zi de marți a despuiat efective (vă așteptați la fără e) întregi de dame și dămuțe, copile și adolescente, dându-mi impresia, ochind pe sub pleoapele inundate de sudoare în plenitudinea și ingratitudinea rolului muncitoresc de casă nouă, că-s rămas pe litoral (de unde mă și returnasem recent). Frumoasa mea localitate se caută de ceva vreme de cosmopolitism, în dorința-i stringentă de ocol a manierelor bune, recurgând la subterfugii, spre a-și lipi afixul neo, indiferent de consecințe. Și nu vor întârzia să apară (cele rele să se… adune).
Hai, c-avem de treabă, nu de pierdut timpul c-o bălăceală! Când să zici stop, na-ți-o bună că mai e! Fane s-a interpus plecării noastre, în aceeași manieră ca a lui Gelu, se afilie, după ultima noastră descindere, la curentul persuasiunii ,,cucerește și dezbină”, invers obișnuitei sintagme, apelând la coarda sensibilă a trecutului, gratulându-ne (nu-i stătea niciodată în fire) cu diverse atribute, printre care ,,cei mai mari meseriași”, lăsându-ne descumpăniți cu cererea anexă. Cererile. Venite pe rând. ,,Să vă uitați și la jgheabul primului siloz.” Ca mai apoi, când crezurăm isprăvită muncșoara, cu peripeții…. Deh, băieții, foști tractoriști, rutieriști de brazdă, nu scăpaseră de metehnele condusului lălâi și dădură de vreo două ori cu bâta-n balta materială a șefului, implicit în măreața noastră realizare. Cu tirurile se-nfipseră-n minunățiile de jgheaburi, ele însele niște monștri pentru uz industrial, boțindu-le, găurindu-le…. Păreau înjunghiate. Cum, necum, am găsit o modalitate de-a arăta estetic cât de cât. Ciocănite, dezdoite, aduse la fosta stare de fabricație. Aproximativă. Apoi a urmat curățarea și repansarea. Apa își găsise loc și pe la câteva năzi (îmbinări) supura: nămol de Măcrina. Miros aidoma bălegarului de vacă, aspect identic. Acolo mi-am testat calitățile de echilibrist. Cascadoria e simplă, mai că aș recomanda-o. Desfacere chinuitoare de bandă colantă cu folie de aluminiu. Cuțit, cater, daltă. Încărcat manual de im (tină). Spălare de ,,putină”. Puțin ajutor. Dintr-o parte Cristi, din locul de joncțiune eu, altfel lichidul se afluia în direcția opusă, am dat de alb (culoarea originală). Am șters pe toate fețele, am pus două stavile de cârpă murmurului de apă remanent, am aplicat un nou material adeziv izolant, i-am prins holșuruburile și…. Taman la final, scara s-a prelins o secundă pe cimentul elicoptat (căci finisarea cu ,,elicopterul” nu poate fi numită altfel), sticlă, până s-a culcat pe orizontală. Eu, deodată cu ea, însă ajuns pe ,,pământ” în poziția cea mai rectă, cu palmele răzuite de contactul permanent cu peretele. ,,Bre!…” a fost ultima exclamație. Iar după, nimic. Cuprins de afonii total. De frică, de ciudă, de…. După momentul de reculegere (de pe jos)…. ,,Nu mă agasai matale, tată, cu grija permanentă pentru celălalt? Ține-l, mă! Stai în scară! Unde fuseși?” La umbră. Câtă mai era-ntre cele două hambare la orele 14 trecute. Îmi mușcasem falca și-mi sângera ușor, dar nu le-am mai spus c-am intrat în rândul celor aftoși. Câteva zile.
Devenise obișnuință. ,,Unde plecați? Trebuie să punem niște jgheaburi în capăt la ăla al doilea pe care l-ați acoperit.”, ,,Le-ați fărâmat și pe-alea?”, ,,Nu. N-ai văzut ce-am făcut?” Curiozitate lipsă. Singura o potolisem intrând și-ncercându-mi glasul în ,,aula” cea nouă. Reverberație 2 secunde.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share