Propoziții pretențioase – Afânau


Se poate vedea de la o poștă câtă pricepere am. Însă logica eliberează din funcție orice normă.
Regulă pentru cine i se subordonează. Mie așa-mi pică bine, să pun virgula după suspensie, să las la final patru puncte în locul celor trei clasice. Aidoma metodelor de fabricație a acoperișurilor. Apăi, să fi urmat sfânta dogmă a prospecției, proiectării și ticluirii lor, tocmai de la evrei citire – că le fuseră nași de meserie strămoșilor mei -, aș fi stat cu mâinile în sân de imposibilitate în varii situații. Nicio negare practicii lor, mai sofisticată la câte-un colț, la o dolie și mai ales la cucuvele, aerisirile asemenea ornamentului capilar ce curge pe umerii Sfinxului, artă de la lemn la tablă. Însă tehnologiile sunt legate strict de materia de prelucrat, produsul finit, nevoile clientului și specificitatea construcției. Timpurile în pas cu moda. Adaptarea. Ajustarea.
Idei are oricine, agenți de soluții se găsesc oriunde. Gelu era primul la Măcrina, altul de-ar fi deschis gura s-ar fi ales cu o ploaie de adjective depreciative. Ograda lui. Totuși, în ce mă privește, a ales locul secund, s-a mulțumit să indice rezultatul așteptărilor, lăsându-mi mână liberă de la bătutul cuielor până la fixarea ultimului holșurub. Trebuia doar ca la final să fie mulțumit. Un deziderat trecut întâi prin șabloanele personale. Priviri din diverse unghiuri și distanțe care să ateste alinieri și designuri apropiate de perfecțiune. Și e doar o perspectivă eronată.
Crezusem că doar noi puteam îndoi liniile lungi pe domeniul agrest de depozitare (și, și, odinioară cu aspect necizelat). Au făcut-o și alții, adică Fane și aghiotanții. Cei patrusprezece metri, pe ambele descinderi dinspre creastă până-n poale, erau frânte ușor tocmai acolo unde neputința ne-a fost maximă: în dreptul geamurilor. Să ne agităm? Bineînțeles, afirmativ! (Am citit, nedumerit de metodele mele ,,inventive” de punctuație, despre fel de fel de limite gramaticale, una fiind explicată sub forma unui țipăt permanent la cititor când semnul exclamării este abuzant.) Imposibila scurgere necesita astfel mutarea cu cel puțin un metru și jumătate, devenind utilizabilă în proporție înjumătățită. Exagerată după Fănică, realistă în viziunile noastre, experiența și jgheaburile abia părăsite, pline de compost – praf, particule rezultate din vânturarea cerealelor diverse la care s-a adăugat apă din belșugul cerului, ,,creaturi” din compoziția-i organică… -, îngrijorează de fiecare dată. Dâra, băltuca remanentă fac pagube iremediabile, atacă vopseaua și galvanul mai ceva ca acidul. În timp. Un amănunt care, și numai la suprafață, determină operațiuni cu iz neortodox.
Spatelui de uluc nu i se putea face nimic, forma concavă, discretă, era imobilă, înțepenită în șuruburi de fermele metalice. A trebuit să mă lamentez iarăși. M-am agitat, am învinovățit deopotrivă montatorii și steel builder-ii ulucelor, și unii, și alții avuseseră o contribuție majoră la îngreunarea montării. Aproape de agonie am vrut să renunț. Nu-s bune și gata. Și chiar nu erau potrivite, dimensiunile părților nu corespundeau cerinței mele exprese de a avea spatele cu cinci centimetri mai mic decât fața, astfel încât partea de jos, după asamblare, să fie paralelă cu solul. Estetică, deh! Și funcționalitate. Plus deficiența unui suport curb ce agrava situația. Am fost nevoiți s-o agreăm.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share