Fărădelegea lui Călin – ρMitxe


Lucrare de autocontrol!
Să nu știe organul ce-i șofranul? Că ne-a-nvățat medicina socialistă despre prevenție ca despre mama sănătății. Așadar, de ce să reia absurd, la rând, toate alineatele cu dacă și parcă despre adevărata competență aparatul de urmărire penală înainte de toate? De ce să execute operațiunea verificării ,,… după sesizare”? Lasă, frate, victimă cererea, lăcrămația, jalb-acia pe birou, mergi nițeluș prin oraș, să-ți mai treacă supărarea și l-a-ntoarcere ți-am spune dac-o lași la noi sau mergi la altul! Al. 1 expeditiv, să-l treci indulgent în corpusul Art. 58. Dar pe-al doilea să nu-l văz! Ține ocupat timpul instituției. Procurorul constată (oare?, adică poate să-și dea seama?) incompetența, dă ordonanță de declinare și-o trimite ălui în drept. Hă! Al. 3 are la index doar organul de cercetare penală, de special uitară, aflat în imposibilitate de a-și face meseria, astfel, își sună șeful, iar el….
Cam pică, în optica Art. 59, chestiunea dețintuirii urmăririi penale din locul de baștină, trimite izmene pe călător, depunând actele urmăririi penale, faptele, o parte, în grija altora, în rest, deplasează organul de cercetare, pe ,,… el însuși” sau își pune procurorul la rogatorii. Însă, în localitate e mare și tare, ,,după caz”, le ,,anchetează” una-două. Nu-i prea de-nțeles, ,,… chiar dacă unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afara razei sale teritoriale.”, continuarea Al. 2, Al. 1 o spune în clar. Fie.
Urgența anulează lipsa competenței. Oricare procuror sau organ de cercetare penală sunt îndreptățiți să conducă o serie de acte urmăritoare ,,… care nu suferă amânare”. La final, toate se fac pachet și se remit procurorului îndrituit. Munca unora, foloasele altora (Art. 60).
  Că-și cam revin. Cu țârâita. Să nu ne plictisim până la sfârșit. Etapă cu etapă. Art. 61 ne introduce cu adevărat în lumea preprocesuală. Premisa și întocmirea actelor constatatoare. Deci, suspiciunea și ,,beneficiarul”. Pare că s-a săvârșit o infracțiune, proces-verbal (scris, ca să nu înțeleagă cine știe cine că dă vreo probă școlărească orală). O serie de ,,contingente” ale inspecției și controlului au obligația încheierii unei astfel de hârtii și mult mai mult. Al. 2 cere conservarea locului infracțional, ridicarea și păstrarea probelor materiale, iar în flagrant poate executa percheziții corporale, ale vehiculului și reținerea făptuitorului. M-am înfierbântat degeaba, citisem entuziasmat lista de ,,organiști” cu gândul la detaliile minuțios de formulat în viitor. Când colo doar două, trei părți din procedura standard și extensibilă până la micile ajustări ale procesului verbal, la cele două degete sfios ridicate de infractor sau cei prezenți ,,… la locul săvârșirii infracțiunii…”, cum că nu-i cam cum scrie, obiecțiuni, sesizări sau explicații…. Aveam așteptări de la acest alineat, 3, să pună înainte de potrivnicii, adăugiri sau chestionări un lucru, ca altele detaliate exagerat: citirea documentului. Cel care, finisat și update-at, pornește, împreună cu materialele reținute, spre organul de urmărire penală repejor (de îndat-al lor), neputând constitui motiv de contestare în contencios administrativ.
Cam la fel pe apă, în apă și…. Acum și-au adus aminte de actele justițiare efectuabile în aer, în urmă se făcură că… plouă. Nave, aeronave, toate au o autoritate supremă: comandantul. El taie, spânzură, ia în custodie, beneficiază de pielea și lucrurile suspectului, făptuitorul. Celelalte alineate sunt în spiritul și litera precedentului articol. Cu predare în portul sau aeroportul românesc. (Art. 62)

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share