Fărădelegea lui Călin – Crri, Pρri


Țin binișor minte câteva povești dintre cele nemuritoare depănate-n mia de nopți….
Împricinatul se-nfățișa judecătorului, spunea păsul, asculta contraargumentele pârâtului și încheia cu succes litigiul. După o mie de ani lucrurile stau diferit. Complicat. Vătămatul se chinuie să-și dovedească dreptatea, iar borfașul se plimbă prin zeci de cămăruțe până să treacă de-adevăratelea în spatele gratiilor. O impietate. Însă. Justiția cotidiană are de înfruntat particularități individuale nesperate pe timpul emirilor, fiul-șarpe și tatăl adoptiv credul poartă haine noi, gânduri de preamărire și îmbogățire, se-nfoaie de deșteptăciune precum curcanii și nu se mai pot suferi în ruptul capului.
Se satură. Până fixează ,,… judecătorul care…” ,,… este…” ,,… de drepturi și libertăți…” toate cele ,,g” măsuri și proceduri, ale Art. 53, doarme victima, se trezește și renunță. Cu o condiție: să și poată…. A mi se lua afirmațiile drept proces împotriva unor operațiuni dintr-un tot mult prea disecat. Să ne gândim doar la faptul că patru dintre ele, idei principale, căci a cincea incumbă o povară și mai mare, generalitatea ,,alte situații expres prevăzute de lege.”, implică tehnici și aparat de resurse umane diferite: a)-c) – prevenție, asigurare și siguranță provizorie (o mică deficiență constând în nespecificarea beneficiarului); d) – actele procurorului; e) – aprobarea perchezițiilor, metodelor și mijloacelor de supraveghere, cercetare etc (n-am mai folosit virgula, gramatica…, totuși, tot mi se pare bizară norma); e) audierea anticipată. Am fost și rămân pro definirea atribuțiilor. Numai că, aici se exagerează cu repetarea substantivului ,,judecătorul” și includerea ,,în cadrul instanței” a soluționărilor tuturor procedurilor, fie cereri, propuneri, plângeri, contestații sau sesizări, locul șefului de ședință – era o certitudine – rămâne în instituția aferentă.
Parcă… mi-i scoate-n cale, ca să mi se certifice pledoaria contra limbajului legislativ îndulcit, aproape de-a deveni imprecis. Un domn avocat a aprobat pozitiv, considerând, la fel, că ultimul sfert de secol a intensificat numărul de legi cu caracter vădit literar, beletristic. Fără a fi deloc bine, util. Fusei aproape de a rosti un neadevăr, cel puțin în privința schimbului sintagmatic al Măriei cu altă pălărie, o declarație de neconformitate cu rigoarea: ,,Un eșantion – câte n-am prezentat din acest ,,tort”, comestibil, cu ingrediente cameleonice la gust -, din prezentarea următoarei etape….” Rămâne pentru o dată ulterioară. Art. 54 își dezvoltă ideea pe același calapod ca al 53-ului, ,,Ju… de cameră preliminară este ju…”, trasându-i câteva sarcini similare, dar reduse ca putere decizională. Două dintre ele sunt ordinare, ca un simplu salariat, ,,verifică legalitatea…”: ,,… trimiterii în judecată dis…” – cunosc, acordul, numai că parcă ,,dispusă” ar suna mai bine față de ,,dispuse”; și încă o problemă, procurorul, până la terminarea verificării, propune trimiterea, nu o impune, cum sugerează verbul a dispune, similar cu a ordona -, ,,… administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală.” Ce duce la bun sfârșit printr-o decizie? Rezolvă sau deliberează în cazul ,,… plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată.” și al altor situații expres prevăzute de lege. Aceasta ori alta.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share