Fărădelegea lui Călin – R(t)ED


Problema rămâne în curtea….
Gheorghe, Ion, Vasile – aceeași mâncare de pește. Nici mai proști, nici mai deștepți, deopotrivă infractori. Directori, pensionari, pleavă, decăzuți din drepturi și funcții între timp, dacă ,,s-a dat citire actului de sesizare a instanței.” (lit. b, Al. 1, Art. 48), completul de judecată își păstrează calitatea dintâi: îi iau la bani mărunți de nu se mai văd. Doar dacă vreunul dintre ei nu este trădător de neam din postura de senator, deputat și oricare dintre prea înaltele funcții stipulate la Al. 1, Art. 40.
Art. 49 se învârte împrejurul aceleiași idei și instanțe, neclintită din caz, chiar dacă încadrarea faptei se schimbă, varii motive, printre care și cele de lege nouă. O știrbi ceva din mândria tăblașului și instituției, dar asta e, și găinarii sunt oameni!
Cu toată această strictețe, instanța se poate scuti de ,,înjosire” apelând la declinarea competenței. De nu-i de nasul ei, spre a nu-și terfeli reputația, idemo. Cu hotărâre parafată. Nu schimbă însă datele problemei, și dacă instanța și eretocritul nu sunt compatibili pentru soluționare, și dacă locul judecătoriei în teritoriu nu este potrivit, noua echipă ,,… poate menține, motivat, probele administrate, actele îndeplinite și măsurile dispuse…” de către colectivul ce a refuzat sarcina. O spălătură pe mâini de probleme ce nu poate fi contestată, Al. 4 al Art. 50 decretează măsura căilor de atac nulă.
Hei, hei, ce-i acolo? Prima, a doua, niciuna nu-i capabilă? Și la-ngrămădeală, și la fuga de răspundere, denumite conflicte pozitive, respectiv negative, comisia de arbitraj este cea ,,… ierarhic superioară comună.” ,,Frumusețea” situației Al. 1, Art. 51, este creionată de expresia ,,se recunosc competente”, ca-n sfădirile copilărești: ,,Ba io!”, ,,Ba io-s cel mai…!” (Aiurea! Avem în România niște…) Principiu fixat la cel din urmă ,,deștept” și ăl din urmă ,,prost”. Ultimul are întotdeauna întâietate la sesizare (Al. 2). O, dar nu-s singurii! Procurorul sau părțile pot face plângere de rezolvare a conflictului. Codașii sunt cei care întocmesc ,,… actele ce reclamă urgența.” – Al. 5. Care urgență se motivează prin suspendarea judecății, însă, la Al. 4 este luat în considerare doar cazul instanțelor ,,mai competente”. Nici decizia mamei instituționale, comună, nu poate fi contestabilă și poate hotărî că niciuna dintre reclamante nu are competențele necesare continuării procesului. Identifică o alta și trimite litigiul instanței superioare comune de care aparține (Al. 6-7). Râca pare a se fi încheiat odată cu stabilirea competenței unei noi instanțe, totuși, un ,,ce?” apare la finele Al. 8 sub forma unei excepții. De natura celor dezbătute anterior. De la-nceput….
Definirea organelor judiciare este indubitabilă, are cinci instituții și persoane de la care se pleacă și se ajunge, sau nu, la condamnare, în frunte cu organele de cercetare, terminând cu instanțele judecătorești. Art. 52 induce o cu totul altă ipoteză, că în afara instanței penale, parte în grupul celor enumerați, egală judecătoreștilor, identică, pe subiectul ,,chestiune prealabilă cauzei”, ar putea exista o a șasea instituție competitivă. Cine? Al. 3 nu dă nume, dar le clasifică în expresia ,,… altor instanțe decât cele penale…”, asigurându-le hotărârile definitive asupra unei chestiuni prealabile…. Direcționate în procesul penal, aici, și înainte de soluționarea cauzei la Al. 1, atribuită instanței penale competente. Voi reveni la nedumerire. Până atunci luăm de bun Al. 2, unde o nouă noțiune, ,,materia”, constituie fond de lucru al instanței penale, cu reguli și mijloace de probă. And now…. Nu pot să anticipez dacă se reia subiectul acestui articol în cadrul CPP, de aceea rămân nelămurit asupra seriei de chestiuni anterioare unei soluții finale cauzei. Avusesem un răspuns legat de partea civilă a dezbaterii judiciare, fără să spun cu exactitate că este corect, nesiguranța amplificându-se la Al. 3, ce dă ,,… autoritate de lucru judecat în fața instanței penale…”, într-adevăr, ,,… cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii.” Totuși…. Se face lumină coroborându-l cu Art. 28, hotărârea în alt proces decât cel penal pentru cele material-morale, definitivă, pare a avea sens și funcționalitate. De nu….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share