Cenaclul Alexandru Sihleanu – 7 Septembrie 2019


VIAȚA CONTINUĂ DINCOLO DE PATIMI ȘI ORGOLII

Sâmbătă, 7 septembrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat a debutat, la cafeaua literară, cu „Imnul orașului Râmnicu Sărat”, versuri Matincă Costea, muzică Manea Agheană, interpretare, voce și chitară, invitatul special Manea Agheană, a continuat cu Dacă ploaia s-ar opri (Cargo), M-am îndrăgostit numai de ea (Ducu Bertzi) spre încântarea asistenței și… aplauze pentru prezența, și mai ales prestațiatrubadurului Manea Agheană, care a însuflețit atmosfera.
A urmat un moment epigramistic in memoriam Matincă Costea:
„(Eficiență) Un Țepeș singur, de socot,/ Făcut-a hoții să dispară,/ Cu DNA și DIICOT/ Se înmulțesc, azi, în țară. (Îngrijorare) Azi românii vor să știe/ Dacă-n țară peste ani,/ Va mai fi pe dealuri vie,/ Vinuri bune la țărani. (Partidă ratată) A refuzat partida asta,/ Deși-i frumoasă ca-n icoane,/ Că dumnealui nu vrea și basta,/ Să investească-n silicoane! (Schimbări ministeriale) Așteptăm cu toții veste,/ Coaliții și… aranjamente./ Ministrul Cuc dacă pică,/ Vine altă „păsărică”. (Criză guvernamentală) Prin partide o aromă,/ Cu discuții în „contrans”,/ Guvernul aflat în comă,/ Condoleanțe… în avans!” (Dumitru Hangu)
„(Dlui Matincă Costea) Ah! Doamne cine m-a pus/ Să-mi arunc soacra de sus?/ Iar acum sunt tot o apă,/ Că nu pot s-o duc la groapă. (Dlui Matină Costea) L-ascultam cum ne recită,/ C-un umor fenomenal/ Și ne spunem cu-ncântare,/ Un actor fără egal. (Unor vorbitori) V-ascultăm toți cu răbdare,/ Dar avem o întrebare:/ Când discursul vi-l rostiți,/ Alte sunete mai știți?/ (Unora care uzează de alte nume) Eu îți spun în epigramă,/ Nu contează cum te cheamă/ Și la care nume ții,/ Important este ce scrii. (Unor vorbăreți) Gâștele când gâgâiau,/ Ele Roma o salvau,/ Dar voi când de vorbă stați,/ Oare ce vreți să salvați?” (Mihai Constantinescu)
„(Două epigrame la pamfletele dlui Viorel Dodan) Ne inviți la o friptură,/ De ni se topește-n gură./ Preparată de chinezi, Chiar din câinii maidanezi. Hai, cu oaia lui Dodan,/ Lapte nu mai dă de-un an./ Așa oaie zic: halal!/ Dă doar lapte virtual. (La o glumă a dnei Valeria Popa, cum că ar putea fi nașa dlui Matincă Costea) Vrând dânsa a-l boteza,/ Pe Costea nu reușea./ Cristelnița e prea mică/ Pentru maestrul Matincă. (Dnei Stela Adomnicăi, la cartea „Vampirul din Carpați”) Doamnă Stela, ca un soare,/ Veniți azi cu o lansare,/ Când iubire declarați,/ „Vampirului din Carpați”.” (Nicolae Constantinescu)
A continuat lectorul de serviciu, Vasile Ghinea cu un grupaj de poezii și aforisme: „(Libertate) Curge-o lumină galbenă,/ Piezișă, zăludă a uitare./ Libertatea în sânge/ herghelie de cai,/ gustul libertății iz de aripă și dor,/ dar crucea din spate/î mi dă ora exactă. (Noi) Coala de hârtie,/ burete stors de cuvintele/ care plâng și nu ar trebui./ Noi și cuvintele,/ o lume, teamă a descoperirii/ întunericului din noi./ Ne este jucată viața la zaruri/ și noi spectatorii la timp fără timp,/ căutăm o ieșire a ruletei/ ca-ntr-o piesă a destinului. (Radiografie) Secunde de aer,/ de carne, de clorofilă,/ mare de secunde/ în care înotăm/ printre ceasuri/ contra curentului epuizare/ și în care moartea/ levitează peste timp./ De aceea, fugim de noi,/ ca o temere a întâlnirii/ cu destinul. (Stare) Cuiburi de cuci,/ cu scârțâit de porți,/ doar muzica mai animă/ pânza de păianjen,/ uitarea joacă la cărți speranța./ Totul merge în ceață,/ pe apucate chiar,/ e seară, e dimineață,/ e numai stare,/ ne ridicăm, cât a mai rămas din noi,/ un du-te-vino trist,/ unii numai se duc. (Întrebări pestrițe) Strigă cucul deznădejde,/ iarba geme,/ pomul plânge,/ omul nu-și găsește calea./ Cârduri, cârduri la alegeri,/ pentru cine, pentru ce?/tot nimicul frământăm/ și din țara lui Zalmoxe,/ băjenim cu ochii plânși. (Veridic) Doamne, roboții umilirii/ și sendvișul timpului/ între două facturi,/ adevărul despre/ marea dragoste/ cu sens unic,/ iubirea de cel fluturat/ și frunza din codru, suntem”. „Este bine să înveți să vorbești, dar la fel de bine este să înveți să asculți”. „De la izgonirea din Rai, suferința a fost legalizată biblic, ca uzanță și obiect de studiu, preluată de guvernele și parlamentele acestei lumi, ca justificare politică și eșecuri legislative”. „După noi iubirea adună firimituri”. „Durerea din noi duce amintiri ca un stindard sfâșiat”. „Timpul are nevoie de spațiu pentru a se instala și de oameni pentru a se eterniza”. „Răbdarea bărbaților, frumusețea femeilor”. „Respectul de sine înseamnă și respect pentru cei din jur”. „Cât lumina din noi va rămâne aprinsă, cât vom respecta natura și aproapele nostru, viața pe Terra va continua”. „A ierta este omenește. La fel și a jigni. Depinde de educație”. „Cărțile au formă și fond. Unele, însă, au formă și praful uitării”. „În cântecul vieții prima notă este copilăria”. „Lingușitorul nu își respectă decât poziția sa, cățăratul”. „Dacă staționezi mai mult pe o treaptă a vieții, adică scrii mai puțin, chiar dacă bine, riști să produci aglomerație și riști să fii înlăturat de cei care vin din urmă, pe principiul: odihnește-te că ai obosit”. (…)”
Invitatul special Manea Agheană și chitara sa a cântat și a încântat asistența cu: Pe sub flori mă legănai (Doru Stănculescu), Treceți, batalioane române, Carpații, Și totuși există iubire (Tatiana Stepa), Toamna (Azur), Toamna (Azur), Mai întoarce doamne roata (Azur).
„Poezie modernă, fără rimă, în care se folosesc o varietate de mijloace artistice. „Întrebări pestrițe”: personificări: „iarba geme”, „pomul plânge”, repetiții: „cârduri”, „cârduri”. „Libertate”: „Curge o lumină galbenă,/ Piezișă, zăludă a uitare”. Univers maladiv. Lumea e bolnavă și tânjește după libertate. „Noi”: comunicarea dintre eul poetic și creația lui exprimă zădărnicia vieții. „Radiografie”: o cercetare a societății, viață și moarte. Conținutul ideatic impresionează. O succesiune de idei materializate în imagini artistice: „secunde de aer, de carne, de clorofilă” – metafore. „Veridic” : ce suntem noi în raport cu puternicii zilei? Cât valorează fiecare? Aforimele, sfaturi demne de urmat: „Este bine să înveți să vorbești, dar la fel este bine să înveți să asculți”. Unele sunt cam lungi: acela care începe cu „De la izgonirea din Rai, suferința a fost legiferată biblic”. Altele concise: „După noi iubirea adună firimituri” – personificare. „Durerea din noi duce amintiri ca un stindard sfâșiat” – comparație. „Răbdarea bărbaților, frumusețea femeilor”. Definirea respectului de sine în raport cu ceilalți: „Respectul de sine înseamnă și respect pentru cei din jur”. Este foarte multă tristețe, multă durere în această poezie. Apreciez cu foarte bine creațiile prezentate de lectorul de serviciu pentru conținutul ideatic, varietatea formelor de exprimare, a mijloacelor artistice. Autorul se autodefinește în raport cu societatea, cu viața, cu lumea. Ideile concretizate în imagini create prin uzarea diferitelor mijloace artistice. epitete, metafore, personificări, comparații: „Coala de hârtie,/ burete stors de cuvintele/ care plâng…” (Noi) „Secunde de aer,/ de carne, de clorofilă”… (Radiografie) „Cuiburi de cuci,/ cu scârțâit de porți”… (Stare) „iarba geme,/ pomul plânge”… (Întrebări pestrițe) Peste tot domnește o atmosferă dezolantă, apăsătoare, maladivă. Societatea noastră este bolnavă. Și poeziile și proza au o consistență aforistică. Tableta prezentată consistent aforistică, reflectă perfect adevărul. Așa este societatea.” (Mihai Constantinescu)
„Încercările de eseu sunt modeste. În ceea ce privește aforismele, ar trebui să se sprijine pe contrapunct în planul gândirii. Este un gen minor, dar foarte pretențios. Dl Ghinea ne prezintă poezia Radiografie. Șirul de imagini până la „De aceea” este poezie foarte bună. Concluzia nu este lirică. În Stare o singurătate, dar fără „muzica”. Ultimul vers este explicativ. Fără aceste specificări poezia dlui Ghinea este foarte bună”. (Grigore Leaua)
„Mi-a plăcut profunzimea de gândire pentru că ne regăsim în acele aforisme: „Timpul are nevoie de spațiu pentru a se instala și de oameni pentru a se eterniza”. Ce frumos spune un aforism extraordinar: „Cât lumina din noi va rămâne aprinsă, cât vom respecta natura și aproapele nostru, viața pe Terra va continua”. Mi-a plăcut foarte mult: „Cărțile au formă și fond. Unele, însă, au formă și praful uitării”. Mi-a plăcut: „Dacă staționezi mai mult pe o treaptă a vieții, adică scrii mai puțin, chiar dacă bine, riști să produci aglomerație și riști să fii înlăturat de cei care vin din urmă, pe principiul: odihnește-te că ai obosit!” În poezie este mult scepticism. O durere a poetului și a noastră. Trăim într-o libertate amputată. Trăim „spectatori la timp fără timp”. Mie îmi place poezia Noi. Radiografie este o poezie care mă reprezintă. Poezia Veridic este mai mult decât veridic”. (Ecaterina Chifu)
„Poeziile și minieseul sunt ca niște radiografii a timpurilor dinaintea anului 1990 și până în prezent. Cel mai mult îmi place poezia Întrebări pestrițe. Aforismele sunt pline de înțelepciune și trăsături morale”. (Nicolae Constantinescu)
„Poetul este omul care își închipuie realitatea, dar niciodată nu este mulțumit. Sentimentul amestecat devine o magie de culori, un alambic de iluzii. Puterea cuvântului îl însoțește, iar poetul o utilizează rafinându-și trăirile în fiecare moment. El contemplă realitatea și o ascultă cu ochii minții, apoi te îndeamnă să părăsești fantezia realului, iar în final reușește să creeze iluzii adevărate, însă ne vrăjește să pară un adevăr de care se îndoiește. Mă bucur că una dintre poezii se numește Libertate, deoarece consider ca și Michel de Montaigne că omul se naște liber, dar toată viața este cuprins de lanțuri și dintre drepturile omului o consider cea mai importantă. Chiar îmi place această poezie, îmi place metafora explicită „Libertatea în sânge/ herghelie de cai”. Din poeziile prezentate de lector, astăzi, desprind faptul că poetul își ascunde cu multă minuțiozitate ideea de generală a poeziei. Totuși poetul postmodernist Vasile Ghinea nu ocolește anumite motive literare, prezente și în poezia populară: frunza, codrul, etc. Consider că aforismele lecturate astăzi, exprimă o consecință a realității. În componența lor am descoperit și metafore: „După noi iubirea adună firimituri”. „Răbdarea bărbaților, frumusețea femeilor”. Este o constatare bine ascunsă în acest aforism. Din microeseul prezentat în ultima parte a lecturii de astăzi, autorul ne relatează politica și consecințele ei în viața românilor din această perioadă de după 1990. Nu sunt de acord că sentimentul patriotic a murit în 1989, deoarece dacă ne întoarcem în toate timpurile și căutăm mai adânc în scrierile vremurilor găsim că viața românilor de astăzi nu se deosebește mult de viața din timpul lui Mihai Eminescu. Drama existenței românești pe care o reflectă întreaga noastră literatură este aceeași indiferent că se consumă în sec. al VIII-lea, al XIX-lea sau al XXI-lea. Apreciez tot ce am ascultat azi. Felicitări!” (Aneta Pioară Țâru)
„După mine poezia este o respirație a sufletului. Dacă acolo nu simți ceva frumos, din poezie nu iese ceva plăcut. Ascult și învăț. Mi-au plăcut foarte mult poeziile scrise de Elena Farago, Magda Isanos. Poeziile prezentate mi-ar fi plăcut mai mult puse pe muzică, cum ne-a mai prezentat dl V. Ghinea, ajutat cu muzica de dl Cornel Tudose. Pot spune că toate poeziile îmi plac. Prea multă analiză la o poezie, distruge poezia. Aforismele sunt pline de învățăminte. Felicitări! Am învățat multe lucruri de la Cenaclul „Sihleanu”. (Valeria Popa)
„Poezie, aforisme, un stil personal, care îl caracterizează. În cadrul Cenaclului „Al. Sihleanu” fără concurent. Durerea din poezie cred că este durerea noastră, a tuturor. Întotdeauna l-am ascultat și așa o să-l ascult, cu plăcere”. (Dumitru Hangu)
„Eu vin de fiecare dată cu bucurie la Cenaclul „Sihleanu” și să plec chiar mai încântat. Sunt încântat de tot ce a prezentat lectorul. Libertatea este esențială pentru individ, pentru că el creează și din creația sa poate lua decizii. Legat de Creator, El înseamnă pace și iubire. În toate celelalte ne aparțin nouă și trebuie să le trecem, dacă vrem să trăim. Poeziile sunt extraordinare. Felicitări!” (Dumitru Bardaș)
„Cenaclul s-a desfășurat într-o atmosferă plăcută și muzical, și literar, comentarii la subiect la subiect de care trebuie să țină cont lectorul. Dl Vasile Ghinea este un analist profund al vieții cotidiene și denotă experiență în cercetarea cuvântului și asamblarea lui în context. Poezia este interesantă ca temă abordată, actuală, tristă, dar adevărată, dar în combinație cu un vin de pe plaiuri mioritice, putem ajunge la schimbarea tonalității și putem ajunge la normalitate. Felicitări lectorului pentru creația prezentată în cadrul Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”. (Adrian Cîmpeanu)
Muzica invitatului special Manea Agheană și chitara sa a încheiat ședința de astăzi. Îi mulțumim trubadurului Manea Agheană pentru atmosfera deosebită pe care o creează în cadrul Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”.
Sâmbătă, 14 septembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Viorel Dodan. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share