Cenaclul Alexandru Sihleanu – 31 August 2019


IN MEMORIAM TITEL CONSTANTINESCU

Sâmbătă, 31august, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat s-au întâlnit în sala de spectacole la un eveniment cultural, Gala Laureaților la Festivalul Internațional de Creație Literară „Titel Constantinescu”, un parteneriat public & privat între Asociația „Renașterea râmniceană”, Editura Rafet, Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” Râmnicu Sărat, Operascrisă.ro București, parteneri media Operascrisă.ro, Urmuz, Revista Nouă, Glas râmnicean, Pro Saeculum.
Moderatorul evenimentului, editorul și scriitorul Constantin Marafet, fondatorul și organizatorul festivalului: „Bine ați venit la Râmnicu Sărat. Sunt onorat de prezența dvs. Vom începe cu expoziția de pictură din foaier, „Oameni și plaiuri”, autoare Camelia Paula Lupu, pe care am cunoscut-o cu ani în urmă în Râmnicu Sărat. Remarc prezența dlui primar al orașului Sorin Cîrjan, care susține cultura în Râmnicu Sărat. Vă rog să ne spuneți câteva cuvinte.
Sorin Cîrjan: „Bun venit râmnicenilor și oaspeților în Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”. Cine vine în ceasul al XII-lea este bine venit la masă. Este a XII-a ediție a Festivalului „Titel Constantinescu”. Am venit să vă dau cărți gratis. Eu vă doresc să aveți o ședere plăcută la Râmnicu Sărat și la Balcic”.
Constantin Marafet: „Acum doi ani a venit Luminița Răileanu și mi-a spus că în zona Râmnicului este o talentată pictoriță. Eu sunt adeptul picturii clasice. Încă n-am ajuns la înălțimea gândului impresioniștilor. Camelia Paula Lupu este din Băbeni”.
Camelia Paula Lupu: „Sunt ingineră și profesoară de formație. Primul meu tablou a fost această țărăncuță. Am câteva simboluri preferate. Figurile sunt modul meu de a mă detașa de lume”.
Constantin Marafet: „Vă mulțumesc foarte mult! Haideți să să mergem în sală.”
Manea Agheană: „Bună ziua! Sunt onorat să cânt în fața celor care luptă pentru cultura românească. O melodie pe versurile poetului Girel Barbu și un imn scris de cel care a fost Matincă Costea”.
Constantin Marafet: „Versurile sunt scrise de cel care și-a dăruit viața pentru cultura orașului. Până în ultima clipă prezent la Cenaclul literar-artistic „Alexandru” Sihleanu”, unde deschidea ședința cu divertisment, scriitor, om de teatru, umorist, un om care se înscrie în istoria culturală a orașului. Vă rog, să păstrăm un moment de reculegere în memoria lui Matincă Costea”.
Constantin Marafet: „Vă mulțumesc că ați venit la cea de a XII-a ediție a Festivalului Internațional de Creație Literară „Titel Constantinescu”. Este un exercițiu de respirație culturală. Ar fi cel mai important să invit juriul: președinte Mioara Bahna, membru USR, prof. la CN „Alexandru Vlahuță”, tocmai de la Câmpina Florin Dochia, membru USR, redactor șef Urmuz și Revista Nouă, din Craiova prof. univ. dr. Mihaela Albu, membru USR, a predat și prin SUA, de la București prof. univ. Dan Anghelescu, membru USR, și Emilian Marcu, membru al Comitetului de Conducere al Filialei Bacău a USR, care din cauza unor probleme nu este astăzi alături de noi. Aș ruga juriul, să începem cu preș. Mioara Bahna, să ne spună câteva cuvinte.
Mioara Bahna: „Nu o să vă rețin prea mult atenția, o să fiu succintă. Din numărul de manuscrise primite, în care valoarea primează, am reușit să alegem pe cele mai bune. Ca și în anii precedenți, unele premii au fost oferite de diferiți parteneri ai festivalului. Felicitări tuturor!
Mihaela Albu: „În 2013 a fost decretată Ziua Limbii Române, se sărbătorește în România pe 31 august, la aceeași dată cu Limba Noastră din Basarabia. Limba română este ca o duminică spunea Nichita Stănescu. Limba română folosită de Vintilă Horia în ultimul roman, dar mai ales în jurnalele sale, este într-adevăr ca o duminică, ca o sărbătoare. Trebuie și limba română pentru a înțelege adevărata romanitate. Sărbătorim astăzi, îi sărbătorim pe laureați pentru că au scris în limba română”.
​Dan Anghelescu: „De fiecare dată când trec pe aici, este o zonă binecuvântată de Dumnezeu. Eu m-am născut în apropiere, la Brăila. Opera lui Vintilă Horia este imensă. Oare când un om a putut să acumuleze o cultură atât de imensă și să scrie atâtea pagini.
Constantin Marafet: „Încă există în apropiere, la Valea Râmnicului, casa lui Vintilă Horia. Odată cu Eminescu limba română a devenit universală, iar Vintilă Horia a confirmat. Aici, în această insulă de latinitate Vintilă Horia pentru romanul „Dumnezeu s-a născut în exil” a câștigat în 1960 romanul Premiul Goncourt. Dl Florin Dochia, vă rog!”
Florin Dochia: „Îmi era dor de dvs. ca un zid de o fereastră. Îl parafrazez pe Nicolae Dabija. Bine v-am găsit! Îi felicit pe câștigători! Vă aștept cu noutăți în revistele literare”.
Constantin Marafet: „Juriul este ales din toate zonele geografice a României. Să trecem la decernarea premiilor. Să încep cu Silvia Bitere, Premiul „Editurii RAFET”, cu publicarea volumului Pentru că existase cândva un om”. Zeița Victoriei și diploma…”
Silvia Bitere: „Vă mulțumesc! Mă bucur că ridic pentru prima dată un trofeu. Vin din Constanța, premiul este foarte important pentru mine. Mulțumesc juriului, mai ales că avem personalități ale culturii. Sunt absolventă a facultății de filologie, îmi place foarte mult proza lui Stephen King. Vă citesc poemul care poartă titlul volumului: (7) îți vorbesc din amintiri/ îți spun că tatăl și mama ta/ au fost ucenicii lui Iov/ iar Dumnezeu a schimbat totul/ după bunul plac/ de la nașterea noastră/ nimic nu mai are sens/ decât în memoria oarbă/ și orbirea este un destin/ crezi în destin?/ un luciu pe o bicicletă/ pe care-ai învățat cândva să mergi și mers ai fost/ prin lumea de pe pământ/ și pământul te ținea/ pentru că existase cândva un om/ aflase despre gravitație/ iar gravitația îți dădea dureri de cap/ deci aveai cap!/și/ capul așezat pe un eșafod/ zâmbea sarcastic trupului tău/ am zis să desfac sticla veche de țuică/ primită în dar de la tata – zice/ să fie după moartea mea/ care moarte/ asta nu mai întrebat/ să beau până când sfinții să-mi strige/ ajunge/ ieși de sub lumea asta și du-te-n tine/ adânc mergi în tine/ bea din țuica ta/ nu cere ajutor nimănui/ orbul nu cere milă/ dușmănia lui printre oameni este justificată/ nu există decât acum și nici acum nu există/ se cheamă taină/ taina nu este de împărțit/ însă dacă ai iubire/ mai vorbim”.
Constantin Marafet: „Dragii mei, o prietenă dragă sufletului meu. Scriitor, făcător de gazete, Pro Saeculum, soția a dorit să-i continue tradiția, Alexandru Deșliu, născut la Râmnicu Sărat. O rog pe Nina Deșliu pentru a înmâna Premiul „ALEXANDRU DEȘLIU” acordat Mariei Dobrescu pentru volumul Poeme cu Filip”.
Nina Deșliu: „Vă felicit pentru ceea ce faceți pentru cultura română. O felicit pe dna Dobrescu și o aștept în paginile revistei”.
Maria Dobrescu: „Sunt absolventă de litere. Mulțumesc dnei Deșliu pentru munca de continuare a memoriei soțului și pentru premiu. Poeziile sunt sub forma unor bilete. Vă citesc poemul de pe coperta a IV-a: distanța sapă tot mai adânc rana/ toamna nu-i un balsam potrivit/ pentru tăcerea mea/ toarnă-mi puțină liniște, Filip,/ prinde-mi bătăile inimii/ între degete/ oprește timpul”.
Constantin Marafet: „Urmează acordarea Premiului „SLAM RÂMNIC” Pe vremuri așa se numea jud. Râmnicu Sărat și spre aducere-aminte am dat numele premiului. Câștigătorul de anul acesta este prof. Traian Cristea, cu volumul Fețele preapocalipsei din noi”.
Traian Cristea: „Am o nobilă invidie pentru cei care urcă repede aici. Emoționat, bucuros, că mă leagă multe amintiri de această sală. Dragii mei, vă doresc un bun venit și satisfacția de a fi împreună cu noi. Felicitări laureaților și toată admirația pentru juriul care a reușit să descifreze hieroglifele noastre. Eu am dat unui prieten volumul meu să-l citescă. Dragostea dacă o avem în noi, dragostea divină, putem face lucruri mai mult decât minunate. De la poetul Titel Constantinescu am învățat multe. Spunea, să faci poezie pentru inimă, nu pentru premii. Sunt un neica nimeni, dar am scris din inimă. Vintilă Horia ar trebui să aibă o statuie în Râmnicu Sărat. Dna Albu și dl Anghelescu i-au făcut o statuie din cuvinte. Scrisul este o supapă prin care respiri. Toată poezia lui Titel Constantinescu este o suferință. Această carte este amară, nici nu știu cum a fost premiată.
Constantin Marafet: „În Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” cea care a dus numele orașului Râmnicu Sărat pe tot mapamondul, ne-a lăsat o carte Amintiri din cariera mea lirică, de la debut. A fost mai mult decât un ambasador al Râmnicului. Premiul „FLORICA CRISTOFOREANU” pentru volumul Flash (itinerar critic prin poezia românească de azi) – Raluca Faraon. În acest demers cultural, rog managerul instituției prof. Violeta Vîlcu să înmâneze premiul”.
Violeta Vîlcu: „Vă îmbrățișez! Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” este partenerul Editurii Rafet prin acest proiect. Să vă simțiți bine la Râmnicu Sărat!”
Raluca Faraon: „Sunt din Huși, dar locuiesc în București. Sunt profesoară, am un doctorat în filologie… Este un volum de cronici literare. Mulțumesc din suflet juriului!”
Constantin Marafet:„Trebuie curaj să participi la acesr festival. Marele prof. Theodor Codreanu, de imensă cultură, este tot din Huși. Victor Frunză, profesor de ziaristică la București, la vestita Facultate de Ziaristică, mi-a fost un prieten adevărat. Editura Victor Frunză s-a născut în exil. I-am cunoscut sufletul, prietenia. Este autorul Istoriei stalinismului în România, apărută la Ed. Humanitas. Cert este că un liceu din Râmnicu Sărat îi poartă numele și un premiu. Cea care a câștigat Premiul „VICTOR FRUNZĂ” este Camelia Ardelean pentru volumul Urme de condei (II)”
Camelia Ardelean: „Vin de la Deva, după 11 ore de călătorie. Sunt poetă, cartea cu care am participat la acest festival este o carte de cronici literare. Este o surpriză pentru mine. M-am gândit să continui această pasiune de a scrie comentarii. Vă mulțumesc și felicitări premianților!”
Constantin Marafet: „Un tânăr foarte drag și foarte talentat – Eduard Macovei. Trebuie și tinerii să se exprime”.
Eduard Macovei: „Bună ziua! Mulțumesc dlui Constantin Marafet pentru invitația de a cânta la acest festival. Voi interpreta o compoziție proprie „În Moldova” și o melodie în limba engleză pe care sper să o recunoașteți”.
Constantin Marafet: „Dl Dan Anghelescu a terminat „Conservatorul” și era atent la cele cântate. Primul poet al Râmnicului Sărat a fost Alexandru Sihleanu. Anul acesta Premiul „ALEXANDRU SIHLEANU” merge către Vaslui – Ellise Soltan pentru volumul Libertatea lăcustei din paharul cu apă. Felicitări!
Ellise Soltan: „Multă vreme am fost director de școală. Alergam după jumătatea plină a paharului, când libertatea este în jumătatea goală. Sunt onorată de premiul primit. Pentru mine este o experiență din 2015. Vă citesc poezia sunt o femeie: în tiparele vremii/ îmi întind aripile/ ofrandă luminii dimineții/ scutur pleoapele de noaptea lipită de el/ strivesc ultima rază a lunii în irisul castaniu/ nu am trăit niciodată numărându-mi firele de păr/ dar/ câteva zile la rând îmi imprim în zațul cafelei/ cai de noroc”. Mulțumesc!
Constantin Marafet: „Octavian Moșescu s-a născut la Tâmboiești, a locuit la Râmnicu Sărat, București, Balcic. A fost preș. Societății Academice România Jună între ’21-’26. În ’23 întocmește cartea semicentenarului acestei societăți în care semnează nume mari ale literaturii române. A fost primarul Balcicului de două ori, în perioada ’31-’32 și în ’38-’40 numit de Iorga. A editat revista Coasta de argint în patru limbi: română, bulgară, turcă și armeană. A înființat o tabără de sculpură la Balcic. Era firesc să înființăm un premiu cu acest nume. Anul acesta Premiul „OCTAVIAN MOȘESCU” este câștigat de Liana Stamin din Slatina, cu volumul Sub genunchii mei se pierde lumina. Premiul este sponsorizat de Oana și Ștefan Cajal. Oana Maria Cajal, dramaturg, poet, artist vizual, este nepoata lui Octavian Moșescu și trăiește în Canada”.
Liana Stamin: „Sunt fericită, prima dată la Râmnicu Sărat, în al doilea rând îmi cunosc prietenii virtuali și sunt fericită pentru Premiul Octavian Moșescu, și a trebuit să-mi fac lecțiile. Scriu în limba română. Sunt absolventă de limbă albaneză, am terminat la Tirana. Traduc un roman al unui scriitor albanez. Desenul dnei Cajal sunt eu. Glas râmnicean mi-a făcut mănușă. Mulțumesc juriului, cu toată prețuirea!”.
​Constantin Marafet: „O prietenie m-a legat și mă leagă, chiar dacă Dumitru Pricop a plecat. Au fost cu Dumitru Pricop la Râmnicu Sărat adevărate lansări de carte, era o boemă. În memoria lui Dumitru Pricop, Premiul „DUMITRU PRICOP” merge la București, câștigat de Ionuț Calotă, cu volumul Nuduri și semne”.
​Ionuț Calotă: „Am venit din capitala României pentru că am aflat că Râmnicu Sărat este capitala literaturii române. Țin să mulțumesc juriului pentru premiu. Cartea se numește Nuduri și semne, este un omagiu adus lui Nichita Stănescu, ca un roman de povestiri în versuri. Fiecare poezie este un capitol. A citit: (ție Magaie nu ți-a pus niciodată un nume) când Magaie a intrat/ în camera de la drum/ era tânăr/ de atunci/ când ridică o casă nouă/ Magaie poartă femeia mai întâi/ în camera din față/ ea atunci se strecoară prin crăpăturile ușii/ ea atunci îl lasă să-i pună toate numele/ pe care el le visează/ ea atunci își arată rochiile/ în care pereții camerei o îmbracă/ ofrandă pentru că/ știe să alunge ploile/ vederea lui Magaie se întrupează/ și el își pipăie femeia atât de febril/ cum nu o făcuse niciodată până acum/ deși ea nu mai era/ de mult/ în camera lui din cărți. Felicitări pentru tot ceea ce faceți!”
​Constantin Marafet: „Unul dintre marii mei prieteni, Mircea Micu venea cu drag la Râmnicu Sărat. Am ținut enorm la d-lui. Premiul „MICEA MICU” merge la Diana Trandafir, câștigat cu volumul Cele mai bune sunt așteptările. Felicitări!”
Diana Trandafir: „Bună ziua și bine v-am găsit! Despre magia acestui festival condus de dl Constantin Marafet, este aici multă căldură. Mulțumesc juriului! O să citesc (Dans pe sârma vieții) pasărea dinăuntrul meu cântă/ pentru că umbra ta e o aripă/ dimineața/ când pleci din sângele meu/ inima îți devine o rătăcire/ colindă din respirație în respirație/ se lipește de zidurile umede/ jonglează cu evadările de parcă/ ar împrăștia roți pe câmpul de maci/ apoi se strecoară în paharul cu apă/ ca și când s-ar scufunda/ într-un miez translucid/ unde peștii multicolori/ o cunosc/ corpul tău e un mecanism format din zile și nopți// nu ceri nimic bănuiești doar/ căderea îngerilor pactul cu moartea/ dinții de lapte/ și parțial/ dragostea mea.”
Constantin Marafet: „Nu mai rețin anul, în ’85-’87 mergean cu actorul Laurențiu Andronescu la dna Iova și beam un ceai negru și lângă Gia, fiica dnei Iova și a dlui Gheorghe Iova era o fată Marinela. Anul acesta Premiul „FĂNUȘ NEAGU” merge la Marinela Trifan, câștigat cu volumul Dublă mare poartă-n casă”.
Marinela Trifan: „Îl revăd pe dl Marafet de când aveam 14-15 ani. Este un volum de proză Mulțumesc juriului, dnei diriginte care m-a adus pe acestă scenă la „Cântarea României”.
Constantin Marafet: „Ordinea trecerii în zgomotul minții mele. Îl invit pe scenă pe Cornel Tudose.
Cornel Tudose: „Este primul festival internațional la care particip. Îmi amintesc de dirigintele meu Traian Cristea și orele petrecute în biblioteca sa, și de profesorul meu de muzică Marcel Ghiulea. O să cânt „Emoție de toamnă” din repertoriul lui Nicu Alifantis și din primul meu album, „Viața ca o carte”, „Și dacă într-o zi”, „Blestem”. Vă mulțumesc!
Constantin Marafet: Despre Vintilă Horia au vorbit suficient dna Albu și dl Anghelescu. Urmează acordarea Premiului „VINTILĂ HORIA”, care ajunge în Belgia, la Liège. Animalul din vest o trăire, o simțire parcă dumnezeiască. Cel care a câștigat premiul este profesor la Liège – Ovidiu Gligu!”
Ovidiu Gligu: ,,Sunt născut la Oravița, m-am mutat apoi la Reșița. Din 2010 am plecat din România în Belgia unde am urmat Institutul de Teologie Ortodoxă, unde sunt și profesor. Cu mare bucurie am venit și am descoperit acest oraș. Mulțumesc juriului! Animalul din vest este povestea unui grup de tineri, puțin inainte de ’89. Citesc pe 17 seara: stimați călători vă informăm că prin oraș circulă bande de anarhiști înarmați vă îndemnăm să nu vă alăturați lor și să vă grăbiți spre casele dumneavoastră/ n-o să uit fraza se repetă întruna la megafoanele gării de nord/ suntem mulți la tramvai așteptăm totuși poate nu circulă pe cer linii luminoase pocnesc înfundat nu vă temeți sunt doar trasoare am făcut eu armata și știu doar n-o să tragă în oameni se descarcă undeva o mitralieră la foc automat îmi coboară un bolovan în stomac/ nu mai vine nimic nu circulă da să mergem la cămin pe linii pe mijlocul drumului eu și pluto pornim primii prin oraș fumegă baricade din chioșcuri răsturnate sinistru în scările blocurilor coruri de voci murmurând jos asasinii.
​Constantin Marafet: „Toți laureații, cu trofeele, să urce pe scenă. Dragii mei, a venit momentul acordării marelui premiu dlui Dan Dinu, Premiul „TITEL CONSTANTINESCU”, pentru volumul Iubire și abjecție sub ploaia de aur (Schițe de salon). Întâmplător, ne-am întâlnit de câteva ori în viață, când am schimbat câteva vorbe și astăzi marele premiu merge la Buzău, la Dan Dinu. ”
​Dan Dinu: „Fericit sunt astăzi să mă aflu în acest oraș. Ceea ce se întâmplă aici este o magie. Cartea pe care am scris-o pleacă de la o întâmplare medicală. De ce îmi strig, cu o însufleţire ce-mi devenise străină, preţuirea pentru acest miracol de FESTIVAL RÂMNICEAN? Să fie Graţie întâmplării că mă regăsesc printre „premianţi” şi/sau bucuriei de a-mi vedea numele pe o carte? Mulţumesc, onorat! Dar premiile vin şi se duc, iar bucuria este drămuită şi lesne risipită! Poate am adăugat sau regăsit un prieten, poate doi, sigur am pierdut doi-trei! Şi totuşi… O posibilă explicaţie a „exerciţiului de admiraţie” s-ar afla într-o istorioară, scrisă şi dedicată evenimentului ce mi-a colorat o vară altfel cenuşie, o povestioară pentru mari şi mici: -LOVE STORY într-o chilie, de-i zicea şi Librărie. În orăşelul meu, ca mai peste tot, cu ceva vreme în urmă, nu prea multă dacă mă gândesc, exista o Librărie de care mă lega o relaţie specială, un fel de Love Story care s-a sfârşit chiar mai patetic decât iubirea din filmul ce storcea lacrimi adolescenţilor generaţiei mele. O librărie cam înghesuită şi întunecoasă… Vedeta incontestabilă a oraşului era „Casa Cărţii”, cu un nume ce parcă rivalizează acum scenariul vizionar gândit de Ray Bradbury în al său 451º Fahrenheit! Ştiţi, acea societate futuristă în care pompierii, ce ironie, ard tipăriturile în autodafeuri sfâşietoare! Poate nu va fi aşa, nu va fi nevoie de fapt, poveştile scrise şi citite vor dispare de la sine, într-o extincţie a haosului! Şi doar într-un muzeu- sanctuar denumit „Casa Cărţii” se vor mai păstra relicvele lor uimitoare, precum scheleţii unor vietăţi mitice… Librăria „mea”, pot să-i zic aşa după cât de des îi treceam pragul, avea rafturile înalte înţesate de cărţi de tot soiul, albume de artă, discuri, dar magia ei se petrecea sub tejgheaua cât jumătate din încăpere. Păşeam ca într-o chilie, atent la semnele discrete ale librăresei, doamna B., veşnic încruntată, uşor căruntă, impunând respect şi adoraţie în halatul ei prăzuliu, nu era departe de imaginea unei călugăriţe ce-ţi împărtăşea o taină. Erau tot timpul clienţi în jur, trebuia să aştept răsfoind un album la raft până mă chema la ea, cu o înclinare fugară din cap, mâinile ni se atingeau diafan sub tejgheaua masivă, era clipa divină a împărtăşaniei, Îi strecuram cutia cu bomboane de ciocolată, cafea, ţigări, ce găseam cu greu prin comerţul nostru pauper – nu era şpagă, erau ofrande, şi primeam învelit în hârtie de ziar Breban, Buzura, Nichita, Matei Călinescu, Cosaşu, Nedelciu, García Márquez, Ferdinand Céline, Patrick Süskind, câţi şi mai câte minuni vegheate cu sufletul la gură să apară pe piaţa cărţii. Exista o bursă a titlurilor, aflam din timp ce urmează să apară, dădeam târcoale micuţei librării, ce nenorocire era dacă ratam un autor râvnit, ce persuasiune ţeseam pe la urechile doamnei B. din sonetele unor vremi apuse, nu prea depărtate, cum spuneam, de lumea actuală… În vidul acelei librării, ca în locul mai tuturor Caselor Cărţilor, a apărut la puţin timp după răsturnarea de paradigmă a lumii noastre, o farmacie spaţioasă şi luminoasă, e la parterul unui bloc, probabil au mai cumpărat apartamente în jur, au dărămat pereţi, au modificat structura de rezistenţă, cine să stea în calea profitului! Patetic, în siajul tandrelor amintiri, de acolo îmi iau la nevoie vreun praf de sănătate, înlocuind cu un pumn de pastile frumoasa zicere a „foii pentru minte şi inimă”. Şi literatură, dacă arhaicul termen mai înseamnă oarece în aste vremi buimace… Şi o spun din experienţă recentă, am scris-o/descris-o şi în carte – scrisul vindecă şi cititul imunizează! Poate aceasta este noima unui Festival miracol, iar oamenii-cărţi închipuiţi de scriitorul vizionar pesimist nu vor deveni, cum spunea poetul – „sfânt trup şi hrană sieşi”! Poate vor mai exista cititori, şi „chilii” cu tipărituri, şi librărese amabile, şi „încă anumită omenească sete de ficţiune”, pentru a-l cita pe postfaţatorul cărţii mele, poate carte, lectură, librărie nu vor deveni cuvinte anevoie de a le căuta sensul prin dicţionare digitale!… Reverenţă Juriului, preţuire editorului/amfitrion Constantin Marafet, gratitudine tehnoredactorului Nistor Tănăsescu, apreciere cronicarului Emil Niculescu, mulţumire tuturor! La bună vedere, să ne fie de bun şi bine!”
​Constantin Marafet: „Mulțumirile mele pentru dumneavoastră!”. Ce ar mai fi de adăugat? Oare spiritul lui Titel Constantinescu este alături în noi în aceste momente? Pentru atmosferă să adăugăm poezia lui Titel Constantinescu: „M-am întors”: „Vezi? Sunt aici!/ Adus de noapte și de vechiul dor./ Salcâmii înfloriți și stânjeneii,/ glasul întors din drum, sonor,/ vibrând a flacără și alcool și mare/ și chinuindu-se în așteptări prea lungi/ și mii de stele respirând în noi/ și dispărând în fiecare./ Ce-ți torn în ceașcă? Fiere sau cafea?/ Deschideți poarta. A venit pădurea/ cu visul meu nebun mușcând din ea”.
Sâmbătă, 7 septembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Vasile Ghinea. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share