Cenaclul Alexandru Sihleanu – 24 August 2019


OMUL ESTE PETALĂ DE TIMP

​ Sâmbătă, 24 august, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” s-au întâlnit la Clubul „Femina” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, la un eveniment editorial, lansarea volumului de poezie, O POARTĂ CĂTRE LUME, Ed. Izvorul Cuvântului, 2019, autoare Ioana Resnicov. Evenimentul a debutat cu un moment de reculegere in memoriam Matincă Costea. A urmat invitatul special Manea Agheană și chitara sa, cu Imnul orașului Râmnicul Sărat, versuri Matincă Costea, muzica Manea Agheană și două melodii închinate lui Matincă Costea: Capăt de drum, versuri Ana Podaru, muzica Manea Agheană și Tristeți de toamnă, versuri Claudia Ștefan, muzica Manea Agheană. Întâlnirea a continuat cu un moment epigramistic închinat lui Matincă Costea.
​Dumitru Hangu: „Două epigrame dedicate lui Matincă Costea: A fost odată un Matincă/ Și-a fost exemplu pentru noi,/ Ecoul vocii lui vibrează încă,/ În veci va fi printre eroi. (Matincă Costea) Întotdeauna magistral,/ Cu competență fără teamă,/ Aroma într-un câmp florar,/ Veninul într-o… epigramă. Două epigrame semnate Matincă Costea. (Unui colecționar snob) Ai o bibliotecă mare,/ Cu cărți bine îngrijite,/ Valoroase exemplare,/ Păcat că nu sunt… citite! (Modernizare) Îți place calculatorul,/ Performanța împlinirii,/ Dar mă tem, dragă băiete,/ C-ai să uiți tabla-nmulțirii. (Jocurile Marii Uniri) Râmnic, Alba, Dealul Spirii,/ Locuri ce aduc noroc,/ Sârbă, brâu, hora unirii,/ Însă fără „Kazacioc.” (La vârsta a treia) Având horoscopul pietrei,/ Cum umorul încă-l paște,/ A cerut mâna bătrânei./ Probabil că-i pentru… moaște. (Soție detectiv) În fapt l-a prins, nu-i de mirare,/ Pe loc, un an cu suspendare!/ La nervi, atunci nu se gândea/ Că suspendarea-i pentru ea.”
​Safta Leaută: „(Unui burlac întreținut) Mama zice să mă-nsor/ Ca să nu-i mai fiu povară./ Cică sunt cam bătrâior/ Să-mi mai dea din pensioară. (Vizită neterminată) Am plecat cu soțioara/ La părinți la Vălișoara,/ Dar n-am ajuns, din păcate,/ Șoseaua-i în studiu de fezabilitate. (Deocheată) Ieri mi-a zis c-o să fiu tată/ Și-am rămas mirat./ Cică a fost deocheată,/ Nu știe când m-a-nșelat. (Telefonul) Telefonul cel mobil/ Stă tot timpul la ureche./ Zic: exagerat de util./ Poate sunt, eu, de modă veche. (Unei bețive) S-a-mbătat țața Gherghina/ Și-a muls vaca, bat-o vina,/ Dar lapte nu-i în hârdău,/ Fiindcă a nimerit la bou.”
​Aneta Pioară Țâru: „O poezie celui care ne-a părăsit. (Drum bun, Matincă Costea) A mai plecat un suflet,/ A mai căzut o stea,/ Îs pașii muți pe urme,/ Pe unde el trecea.// A mai plecat un om/ Și-a luat cu sine,/ Tolba cu zâmbet blând/ Și maniere fine.// A mai plecat un înțelept/ Lăsând loc în cenaclu/ De vorbe și respect,/ Momentul lui va fi gol și sacru.// A mai plecat din urbe/ Un talent mult stimat,/ A mai plecat la ceruri/ Un râmnicean sărat.// A mai plecat la Domnul/ Un om modest și bun./ Să fii primit cu slavă,/ Noi îți urăm, drum bun!”
​Mihail Constantinescu: „(Domnului Matincă Costea, după lectura unui monolog) S-a luptat ca un erou/ Să păstreze un tricou/ Și-mi răspunde necăjit:/ Este, dar s-a isprăvit! (Domnului Matincă Costea) E adevărat ce-ai zis,/ Nici o carte nu am scris/ Și-ți răspund, ca să te te-mpac,/ N-au intrat zilele-n sac. (Unui pseudocreator) Dacă vrei bine să-ți fie,/ Să deschizi o prăvălie,/ Ca să vinzi la ai tăi fani,/ Scrierile de doi bani. (Dlui Dumitru Istrate Rușețeanu care a citit la cenaclu o proză intitulată „O cafea în Rai”) Te invit, frate Mihai,/ Să bei o cafea în Rai./ Îți răspund, pe drept cuvânt,/ Prefer s-o beau pe pământ. (Unui creator care întrebuințează un pseudonim) Sincer, te rog, să iscălești/ Prietene cum te numești./ Nu folosi pseudonim,/ Că și așa ești anonim.”
​(Nicolae Constantinescu) „(Dlui Matincă Costea) Fiind mereu la înălțime,/ La umor stă foarte bine!/ Azi prezintă unicat,/ Sistem Râmnicu Sărat! (Dlui Matincă Costea) Maestre, îți spun pardon,/ De te ascult, n-am ghinion!/ Chiar de azi spui: „Sus Costică!”,/ Eu aș spune: Sus Matincă! (Ofertă, la un monolog al maestrului Matincă Costea) Așa da ofertă, frate!/ Mă întreb dacă se poate?/ La trei pui ce ai cumpărat,/ Primești unul… decedat!”
​Trecem acum la momentul care ne-a reunit, lansarea antologiei de poezie O poartă către lume. Volumul se deschide cu o prefață semnată Girel Barbu, Ioana Resnicov și bijuteriile sale poetice, din creația căruia se înspiră și trubadurul Manea Agheană: „Ioana Resnicov (Ioana Ilie) este cunoscută în lumea virtuală ca o scriitoare care cultivă cu succes pamfletul, luând în răspăr toate tarele societății. Nu sunt scutiți de înțepătura peniței sale nici politicienii, nici oamenii responsabili cu arta și cultura, nici cei care, într-un fel sau altul, conduc azi, România. În poezie este de nerecunoscut. În cele 500 de pagini ale acestei antologii de autor, unde sunt reunite textele din cărțile pe care le-a editat de-a lungul vieții, Ioana Resnicov se dovedește o poetă de o periculoasă candoare. Poemele sunt sdevărate bijuterii literare, care îmbogățesc cititorul. Poezia Ioanei Ioanei e o poezie moralizatoare și mobilizatoare. „M-am tot rugat să nu mai scriu,/ Dar versurile vin pe rând./ Că-i dimineață, că-i târziu,/ Eu mă trezesc cu ele-n gând”, se confesează autoarea. Și o spune ca o mărturisire. De fapt, poeții adevărați sunt doar niște instrumente în mâinile Marelui Creator. În altă poezie autoarea ne încredințează că a „…scris din suflet, din simțire”, ceea ce e o altă dovadă că scrierile sale sunt rodul gândirii profunde, rodul inspirației venite de… sus. Poeta aduce în versuri omagiu soarelui, razei, morții, vieții, omului, părinților, tinereții, naturii etc. Nu sunt uitați marii înaintași, Eminescu, Blaga, Văcăreștii, așa cum îi stă bine unui patriot. Cartea se citește cu plăcere, versurile sunt ușor de reținut și de declamat, într-n singur cuvânt, ANTOLOGICE. (…)”
Să dăm cuvântul autoarei, Ioana Resnicov: „Îmi exprim sincere păreri de rău pentru Matincă Costea, un om cu farmec, dar ne ducem fiecare și e păcat cât suntem în viață nu știm să ne respectăm. Cartea este o antologie de versuri. Din păcate fiecare are adevărul lui. Haideți să învățăm care este adevărul, ce este adevărul. Am scris-o în timp, a ieșit simplă, așa cum sunt și eu. Acest albastru al copertei este culoarea cerului spre care privim. Sunt un om simplu și sincer, dar această sinceritate mi-a adus de multe ori necazuri. (N-am avut păpuși și jocuri) N-am avut păpuși și jocuri,/ cât am fost copil,/ Am colindat însă locuri,/ Chiar din luna lui april.// Lunca verde cea din vale,/ Plină de brânduși,/ Toate ierburile sale,/ Ele mi-au fost păpuși. (…) Mama face 29 de ani de când a plecat. În memoria celor care au plecat. (De trecut mi-e tare dor) Copilă aș vrea să fiu din nou,/ Cutreierând natale locuri,/ S-ascult al glasului ecou/ Și să mă prind în jocuri./ Să alerg prin lanuri de verdeață,/ Să culeg din macii roșii,/ Să mă scol de dimineață,/ Și prin rouă să-mi duc pașii./ Să privesc cerul în zare,/ Câte-un nor mai călător,/ Și soarele când răsare./ De trecut mi-e tare dor. Este păcat, într-un secol de știință să nu știm încotro ne îndreptăm. (Viața)Viața este ca un teatru,/ Despărțită-n patru acte./ Fir subțire, scurt sau lung./ Viața despărțită-n patru,/ Ani puțini, care n-ajung./ Să înțelegi rostul trăirii,/ Să înțelegidrumul parcurs,/Să înțelegi rostul iubirii,/ Viața nu e de ajuns./ Tot ai vrea să nu se rupă/ Ața, ce ți-e măsurată,/ Tot o luptă neîntreruptă,/ Ce folos de ți-a fost dată?/ Dacă suflet nu păstrezi,/ Ce folos de viața toată. În viața de zi cu zi fiecare simțim în particular viața: P. 10. Am învățat copiii să fie buni și drepți. Și dacă mai greșesc sunt toți copiii mei. Se scrie multă poezie. Poezia adevărată se naște din tristețe.(Inspirația, doar una) Mă îndeamnă unii să citesc,/ Mai multe cărți să mă inspir./ Rămân uimită, îi privesc./ La glorii nu aspir.// Repetate inspirații,/ Din sumarul unor cărți,/ Unele chiar aberații/ Și azi aceleași sorți./ Inspirația, doar una/ Ce vine din neant./ Sau poate de la luna,/ Nu-l copiez pe Kant!// Ea vine dela Domnul/ Ce versul îmi transmite,/ Nu crede însă omul,/ Cu sufletul nu simte. (…) Vă mulțumesc tuturor că sunteți alături de mine, celor care m-au sprijinit: Mioara Zaharia, Ecaterina Chifu.”
Invitatul special Manea Agheană și chitara sa are cuvântul: muzică pe versurile dnei Ecaterina Chifu, Și totuși există iubire din repertoriul T.Stepa, Ș-așa-mi vine câteodată din repertoriul lui Ducu Bertzi și Unde dragoste nu e, nimic nu e, din repertoriul lui Gheorghe Gheorghiu.
Am dat glas unui emoționant articol, „A plecat ultimul romantic al Râmnicului la răscrucea unei veșnicii”, din ultimul număr al publicației râmnicene Glas râmnicean, scris de editorul și scriitorul Constantin Marafet.
​Ecaterina Chifu: „O poartă spre lume, câtă similitudine între carte și dna autoare. Este o poartă spre frumusețea unui suflet care vibrează dureros la realitatea socială care ne copleșește și care mai crede în literatură să schimbe lumea. Scrie o poezie realistă. Am remarcat ușurința cu care scrie, ca un creator popular, dar este o creație cultă. Autoarea se dăruie atât de frumos în poezie. Este iubitoare a frumosului, a naturii, a familiei. Este acel poet cu versul de mare rezonanță și mult impact asupra noastră. Este o floare de colț, frumoasă, care dăruie tot aurul din sufletul său în poezie, ca o bucurie pentru ceilalți. Mă copleșesc emoțiile. Poezia dnei m-a făcut să vibrez.”
​Ioana Resnicov: „Mi se zbuciumă sufletul să văd atâta durere în lume. Mulțumesc, dna Chifu! Florile de colț sunt atât de rare, doar pe culmile munților. p. 405. Haideți să fim mai buni. Vă iubesc că sunteți alături de mine.”
​Aneta Pioară Țâru: „Participăm la un moment literar și o rog să ne spună de unde vine pseudonimul”.
​Ioana Resnicov: „Este o anagramă de la două cuvinte: veșnicie și România”.
​Aneta pioară Țâru: „Mă bucur că v-am cunoscut. Poezia dvs. este bună, nu trebuie să vă descurajați. Aveți un vocabular adecvat care vă dă valoarea dvs.”
​Ioana Resnicov: „Am numit poezia lumina minții”.
​Valeria Popa: „O stimez și mai mult pe dna Ioana. Atunci, la precedenta lansare v-am numit clopoțelul de argint. Sunteți o luptătoare căutând frumosul din poveștile de altădată.”
​Ana Sterescu: „Vă mulțumesc pentru sensibilitatea de patrie. Dna are un patriotism înnăscut. Vă doresc multă sănătate!”
Nicolae Constantinescu: „(Reper spre adevăr) Sugestiv al cărții nume,/ E „O poartă către lume”,/ Ca o cale spre lumină,/ E dreptatea cea divină!// Unde duce oare poarta,/ Arătând ce tristă-i soarta?/ Un reper spre adevăr,/ Ca un susur de izvor,/ Ce șoptește tainic dor!”
Mihail Constantinescu: „Consider că a face temerară literatura, este o acțiune de curaj. Despre ce-am auzit, dna este pe drumul poeziei, dar mai sunt multe de făcut în acest sens. Poetul este un creator de univers. Are multă sensibilitate, este receptivă la tot ce se petrece în jurul d-ei. O poezie autentică lărgește orizontul poeziei. Mă străduiesc să găsesc noul în poezia dnei. Îi recomand mai multă stăruință asupra formei.”
Ultimul cuvânt l-a avut muzica invitatului special Manea Agheană și chitara sa, cu două melodii: Viața nostră din repertoriul lui George Nicolescu și Amintire cu haiduci din repertoriul lui Vali Sterian. Aplauzele au încununat prestația.
A urmat sesiunea de autografe.
Sâmbătă, 31 august, începând cu ora 11:00, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi închinată FESTIVALULUI INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ „TITEL CONSTANTINESCU”, GALA LAUREAȚILOR, EDIȚIA a XII-a. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share