Cenaclul Alexandru Sihleanu – 21 Septembrie 2019


VIAȚA ESTE O HIMERĂ, NUMAI MOARTEA O CONSTANTĂ

Sâmbătă, 21 septembrie, membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat s-au întâlnit la Pensiunea Ovidiu pentru comemorarea, 40 de zile de la plecarea dintre noi, a celui care a fost Matincă Costea. Este dureros să scrii despre un bun prieten plecat dintre noi la cele veșnice, despre un OM care a lăsat un gol în urmă, căruia i se simte absența la Cenaclul „Alexandru Sihleanu”, el animând în deschidere ședințele cu divertisment în tandem cu cantautorul Manea Agheană, cel considerat o filă din istoria Râmnicului Sărat, primul redactor de la Stația de Radioficare a orașului, cel care prezenta spectacolele, cununat cu scena și momentele de divertisment, creații ale marilor umoriști, dar și creații proprii spre încântarea publicului, scriitorul și publicistul care a luat cu el râșul și buna dispoziție, dar mă bucur că sunt oameni care l-au apreciat și nu îl vor uita. Pentru membrii cenaclului a rămas Matincă C-O-STEA. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
„Prea Cucernice Părinte, distins auditoriu! Astăzi, 21 septembrie, 2019, suntem cu toții aici, în această locație, pentru a elogia, a pomeni, alături de d-na Rodezia Costea, pe acela care a fost, pentru dânsa, un tată exemplar, iar pentru noi, un bun coleg și prieten. Deci, cu toții aducem azi, un pios omagiu, minunatului actor al Râmnicului, lui Matincă Costea, care a plecat dintre noi, în urmă cu șase săptămâni, fără o vorbă de adio, fapt ce ne-a îndurerat și mai mult. Conform regulilor creștin-ortodoxe pe care le respectăm cu toții, prăznuim astăzi, cele patruzeci de zile de când minunatul om, Matincă Costea a părăsit această lume, urmând calea către ceruri, unde, probabil o va întâlni pe soția sa, care cu doisprezece ani în urmă, după o grea suferință a fost nevoită să părăsească această lume pe soțul ei, familia, dar mai ales pe fiica domniei sale, Rodezia și să meargă în Împărăția Cerurilor. Născut într-o comună de pe malul drept al Ialomiței, în apropiere de orașul Slobozia, Matincă Costea se stabilește în orașul Râmnicu Sărat în anul 1951, unde este angajat al Radiodifuziunii locale și al Casei de Cultură. Înființează împreună cu Pompiliu Dimitriu teatru de păpuși, care-și desfășoară timp de peste 40 de ani o bogată activitate în cadrul Casei de Cultură. De-a lungul vieții sale d-l Matincă Costea a fost un exemplu de moralitate în toate împrejurările vieții sale: în familie, la serviciu, în turneele făcute în țară alături de alți colegi, actori consacrați, etc. Nu cred că este vreun râmnicean (cu excepția celor născuți după ce acesta a ieșit la pensie), care să nu-l fi văzut măcar o singură dată pe talentatul și distinsul Matincă Costea pe scena Centrului Cultural „Florica Cristoforeanu”, interpretând cuplete și monologuri din repertoriul marilor actori, dar și din creațiile proprii. Cu memoria sa imensurabilă, impresionantă și cu talentul său desăvârșit ne uimea și ne încânta sufletele. Ne bucura cu zâmbetul său blând, cu vorba-i sănătoasă, accentuând mereu bucuria de a trăi. D-l Matincă Costea a fost și va rămâne probabil cel mai longeviv membru al cenaclului literar-artistic din Râmnicu Sărat, cenaclu care a purtat la înființare numele ,,Alexandru Vlahuță” și a funcționat pe lângă Biblioteca Municipală, iar mai apoi în cadrul Centrului Cultural „Florica Cristroforeanu” cu numele ,,Alexandru Sihleanu”. Fiind membru permanent, activ al acestui cenaclu alături de alte nume mari ale orașului nostru care au plecat rând pe rând la Ceruri, d-l Matincă Costea a fost sufletul activităților cultural-artistice ce se desfășurau aici, Domnia sa, deschizând activitatea cu frumoasele sale monologuri și cuplet pline de umor. Dădea vigoare tuturor activităților, lansărilor de carte, prin suflul său artistic, prin prestanța sa de actor. Cu figura sa impozantă, demnă, plină de vitalitate, cu talentul său desăvârșit reușea de fiecare dată să pătrundă în inimile celor prezenți și să creeze o atmosferă de sărbătoare, fără pic de emoție și să ne încânte. Cenaclul literar a fost pentru Matincă Costea doua sa casă, a doua sa familie, așa cum singur menționa cu diverse ocazii și nu l-a părăsit până în ultima sa clipă de viață. Îmi amintesc cu emoție de ultima ședință de cenaclu, când l-am avut printre noi, doar cu trei zile înainte de a închide ochii pentru toteauna, când s-a ridicat în picioare atunci când cantautorul nostru, Manea Agheană, a deschis ședința cu Imnul Orașului pus pe melodie de pe versurile dumnealui. Așa cum au mai spus și alți colegi sau prieteni, cu diverse ocazii, subliniez și eu faptul că d-l Matincă a fost un distins patriot, deoarece nu scăpa niciun prilej să nu demonstreze acest lucru, să-și exprime dragostea de orașul care l-a adoptat… Dovadă e cartea ce ne-a lăsat-o NOSTALGII RÂMNICENE în care a reflectat frumusețea și freamătul acestui mic oraș de provincie. Îl vom pomeni mereu în ședințele noastre de cenaclu, și-i vom aprinde o lumânare pentru sufletul său bun și curat, pentru comportamentul său blând, modest, plin de respect, pentru zâmbetul său plin de noblețe cu care ne copleșea de fiecare dată. Sunt convinsă, că și în lumea îngerilor, acolo unde a pășit, plecând dintre noi, va fi la fel de iubit și respectat. ADIO dragul nostru coleg și prieten!!! Dumnezeu să te aibă în pază și să-ți ierte toate greșelile, pe care, cu voie sau fără voie, le-ai făcut în viața asta, pe pământ”. (Aneta Pioară-Țâru)
„(Acrostih) Matincă Costea e mereu prezent,/ Aducând zâmbet și amuzament,/ Trăiește-n amintirea noastră,/ Iubind orașul, zarea albastră,/ Nicicând uitat de admiratori,/ Cărți dăruind cu bucurie,/ Aducere aminte să ne fie.// Când ne privește azi din cer,/ O stea plutește-n univers,/ Străluminând duiosu-i vers,/ Tăcutele întoarceri în eter,/ Eternitatea ce este dată,/ Atunci când faci totul pentru artă”. (Ecaterina Chifu)
„(Lui Matincă Costea) Întotdeauna magistral,/ Cu competență fără teamă:/ Aroma într-un câmp florar,/ Veninul într-o epigramă. (Lui Matincă Costea) Avea stil, avea carismă,/ Spun direct, avea talent,/ El a fost în epigramă/ Un expres spre Occident. Și o epigramă semnată Matincă Costea: (Unei înfumurate) Se consideră o…„Veneră”/ Sau ce n-a văzut pământul!/ Pe stradă face atmosferă,/ Iar în creier… bate vântul.” (Dumitru Hangu)
„(Domnului Matincă Costea: „Matincă e prezent,/ Cu zâmbet și amuzament”) S-a aprins pe nesfârșitul cer/ Și-a pornit din câmpie spre lumea de mister./ Generoasă ea darul apoi l-a revărsat/ Peste străvechea urbe, în Râmnicu Sărat,/ Unde evoluând în modul magistral,/ Geniul său strălucea la Centrul Cultural./ Așa îl știau toți, strălucitor,/ Cu chipul bun și blând cuceritor. Demersul său superb atunci a început ,/ Când unii dintre noi în lume au apărut./ Șaizeci și șapte de ani la toți a luminat,/ Tuturor, bucuros din harul său le-a dat./ Pe scenă apărea ca un sublim actor/ Și-l auzeam vorbind la orice difuzor./ Îl așteptau copiii cu ochii jucăuși,/ Cuprinși de nerăbdare la Teatrul de Păpuși./ Harnic îndeplinea cu tineresc avânt/ Menirea-i dăruită de Domnul pe pământ./ Chiar dacă azi s-a stins, în suflete e viu/ Și-l simt că e prezent, toți fanii care-l știu./ Matincă nu s-a dus,/ Matincă-i încă viu!” (Mihail Constantinescu)
„(Domnului C-O-STEA) E greu să vorbești la trecut/ Despre rara avis ce-a tăcut./ Au rămas amintiri și regret,/ C-O-STEA n-a pierit,/ Se înalță discret”. (Georgeta Iuga)
„(Aprecieri subiective) Regretatul pentru mulți dintre cei care l-au cunoscut și l-au apreciat, dl COSTEA MATINCĂ a rămas în conștiința noastră un adevărat „OM” între oameni. L-am întâlnit și l-am simpatizat prima dată în anul 1956, când m-a însoțit ca delegat al Fabricii de Confecții din Râmnicu Sărat, regiunea Ploiești (alături de alți copii ai salariaților întreprinderii) la Tabăra Internațională din complexul litoral Mamaia (Constanța): atunci D-sa era responsabilul clubului cultural–artistic al unității amintite, iar eu elev la școala generală în clasa a VI-a. Îmi amintesc acum, după ani și ani, cu nostalgia copilului de atunci de frumoasele și atractivele spectacole ale teatrului de păpuși din sala arhiplină de la etajul al II-lea din Casa de Cultură a orașului nostru – teatrul de păpuși care a încântat timp de patru decenii pe oamenii mici, dar și pe cei mari, părinții acestora. Ce legătură are cu Matincă Costea? Puțini dintre concitadinii noștri mai știu că sufletul ardent al existenței teatrului de păpuși au fost trei oameni cu suflet mare și generos: Pompiliu Dimitriu (Blândul Ben), Matincă Costea și Viorica Dumitrache! Nu a fost nicio activitate cultural-artistică sau sportivă organizată în oraș, la care să nu fie implicat omul inteligent și culant, cu experiență vastă – Costea Matincă: crainic la emisiunea locală de radio-difuziune sau crainic sportiv la meciurile de fotbal ale echipei locale „VOINȚA”, apoi „OLIMPIA”. Pe toți ne-a încântat cu verva și jovialitatea sa inconfundabile. M-au uimit la D-sa calitățile morale impecabile: modestia, bonomia sufletească, generozitatea, conduita socială fără sincope, dar, mai presus de toate, memoria de invidiat ieșită din comun, dovedită cu prilejul prezentării în spectacole, la cenaclul literar sau lansări de carte cu: fabule, scene umoristice, care au smuls, de fiecare dată, ropote de aplauze de la publicul spectator. După decenii, viața ne-a pus, din nou, față în față: simpatia deschisă și respectul au fost reciproce: l-am admirat și l-am apreciat deschis, în public. De fiecare dată, în discuții separate sau oficiale, am evidențiat rafinamentul și talentul său de scriitor în domeniul literaturii artistice prin cărțile publicate: Orașul de sub dealuri, Umbra unor vremuri apuse, Destine zbuciumate, Într-o vară fierbinte, etc, cărți de referință pentru orașul nostru, care îl cinstește ca pe un bun fiu al său „pour tout jours” ca un arc peste timp.” (Liviu Nicolae)
„(A CĂZUT O STEA Domnului Costea Matincă) Într-o vară fierbinte/ Soarele a zâmbit./ Spre cer înainte/ Drum spre infinit, în eternul dor/ De al tău umor./ Nu te vom uita,/ A căzut o stea ! (Nicolae Constantinescu)
„Răsărit în câmpia Ialomiței, purtat de valurile vieții s-a oprit la Râmnicu Sărat unde sămânța a găsit pământ fertil. A crescut, s-a dezvoltat, a încărunțit și a rămas aici pentru veșnicie. A pus bazele emisiunii locale care l-a consacrat ca un bun redactor. A fost scriitor de versuri, nuvele, epigrame. Un bun prezentator al spectacolelor. Știa să combată, cu argumente, pe cei ce aveau păreri ostile pentru orașul care l-a adoptat. Mai patriot decât oricare râmnicean. Și două epigrame semnate Matincă Costea: „(Asemănare) Ei cumpără combinate/ Pozând ca români eroi./ Nu-i mare deosebire/ De ciocoii vechi și noi”. „(Iubitorului de cărți) Mare iubitor de carte,/ Un adevărat noroc./ E încântat când le împarte,/ Îi plac cărțile de joc”. (Floarea Stănescu)
Unul dintre vechii lui prieteni, George Anghel, nu a luat cuvântul, m-am și mirat, din cauza emoțiilor, când a vorbit dna Ecaterina Chifu, lacrimile l-au împiedicat să vorbească. M-a căutat ulterior și mi-a dictat ce ar fi avut de spus la eveniment: „Stimați colegi, doamnelor și domnilor, Sfinția Voastră Părinte Protoereu! Îmi este astăzi tare greu să vorbesc despre bunul meu prieten Ticuleț care ne-a părăsit pentru totdeauna. Nu am notat pe hârtie gândurile mele, pentru că răposatul m-a îndemnat să vorbesc liber și să privesc în ochi auditorul. M-am cunoscut cu el în urmă cu aproximativ 60 de ani, cu ocazia turneurilor făcute de echipa artistică a Casei de Cultură, din care făcea parte și fratele meu Marian Anghel, care refuza să mă ia cu ei în turneu, dar Matincă mă ascundea, cu ajutorul șoferului Boțocan, în recuzită. După moartea fratelui meu, Ticuleț, în amintirea fratelui, mi s-a atașat ca un bun frate care mi-a fost până când s-a mutat la cele sfinte. Ne confesam la întâlnirile săptămânale de la Cenaclul „Alexandru Sihleanu”, iar aproape în fiecare noapte ne telefonam după ora 22:00. Am apreciat la acest om un suflet nobil care se interesa permanent de starea sănătății mele, iar când nu răspundeam la telefon venea a doua zi pe jos la Valea Râmnicului să mă vadă. Plecarea lui dintre noi mi-a făcut o rană în suflet care nu se va vindeca decât atunci când ne vom reîntâlni în cealaltă lume. Dumnezeu să-l odihnească în rând cu drepții, meritând cu prisosință. Odihnă și lumină veșnică, dragul meu Ticuleț!”
La acest eveniment dl Dumitru Hangu a propus (și toată asistența a fost de acord), ca trei nume Dumitru Daniel (primul director al Casei de Cultură), Pompiliu Dimitriu și Matincă Costea (referenți ai Casei de Cultură) să fie atribuite la trei săli din Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”.
Sâmbătă, 28 septembrie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Aneta Pioară Țâru. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share