Propoziții pretențioase – Afinau


O, dar i l-am dat și pe Miti, să-i cânte de mireasă și socrie mică! Sans prétentions.
Rulând ,,intriga” din urmă, am rememorat cerința lui Fane pentru un acordeon de drumuri.
Scăpasem de greața adjunctului și dădusem de zelul zidarilor, treziți mai devreme, cu nevoie de schelă. Fără ea, geaba făceam umbră pământului. Ei două, noi niciuna. Și nicio sinchisire. La adăpostul pereților interiori stăteau ca belferii. ,,Or mai fi pe-acolo vreo două segmente.”, ,,Pe unde, frățioare?”, ,,Pe-afară.”, și s-a urnit cu greu. Agalei inițiative îi oferise un memento de suspans, strigătul șefului de echipă l-a descumpănit și a făcut cale-ntoarsă. Uitase…. Nimic, numai că ,,măgarul” dinăuntru se punea mai presus de tinichelele noastre – poziția îl ajuta, higher, higher… -, la fel ca Florin, acel șef de mistrii…. Dar ne-am descurcat. Am mutat jumătate din resturile lemnoase ce folosiseră acelorași…, am extras ce mai rămăsese din schelăriile neuzate – ciurucuri în toată regula – de sub mormanul interminabil și le-am conexat la marea meserie. Ne-ar fi luat-o și pe-asta, însă le-am dat cu flit. Două vorbe, două….
Scheme și schițe. Dacă era ușor, n-am fi pupat fir de lucrare. Tăieri de profil pătrat, suduri de osatura metalică a șopronului, prinderea lor de tablă pe deasupra cu holșurub, fixarea cârligului de profil cu aceleași holțșuruburi – acu-i corect. Spre aflare, comunic numărul acestora: 75 bucăți. Doar pentru prima clădire. Partea din curte. 75 pe spate, la ,,stradă”. 45 pentru a doua. Cu metode diferite.
Evenimente deosebite…. Poate unul mai acătării, dintre-ale trebii. În spațiul de dormitare-al combinelor, patru mari și frumoase, la finalul stângii, fiindc-o luarăm de la dreapta, ca să nu perturbăm fluxul tehnologic de mutare, reparare și alte nimicuri de sezon, ușurința demontării-montării de prinzătoare-n metal s-a transformat în setul cel mai dificil de operații. Bormașina s-a-ncăpățânat să sfredelească profilul dreptunghiular, s-a-npotmolit, s-a-nvârtit în sensul acelor de ceasornic și-a pornit-o la goană pe lângă schelă. Până jos…. Și acolo…. Fărâme. Afirmă Cristi, c-o fericire disimulată: ,,Ai făcut-o praf și p-asta!” Mai lipsea ,,Norocosule!”, că mi-a fost dat să am baftă la ultimul duh al multor aparate electrice. Câte mi-au murit în mâini…. Parte resuscitate, ca-n cazul mașinii de găurit cu pricina, parte decedate și… casate. Vina…. Mea. De multe ori uit să asigur bine sculele. Cauzalitate alimentată de o succedare rapidă a numărului de proceduri tehnologice. Un parcurs afluit cu foarte puține sincope. Montaj schelă, mutare, fixare pe poziție și asigurare, urcarea instrumentelor de lucru, optimizarea înălțimii, prindere cu o mână a bormașinii, desfiletare a vechilor holșuruburi, pe distanța permisivă a schelei – marjă de întindere stânga-dreapta jumătate de metru -, ridicarea marginii tablei și suspendare a ei cu un set de bucăți de grindă până se creează între ea și profilul metalic o distanță decentă pentru fixarea cârligelor, desfacere a capului hexagonal, prinderea-ntre bacuri a burghiului, găurire, desfacere burghiu…, că deh, am rămas într-o singură unealtă cu proprietăți hole-istice, scoatere de grinzi, repunere de holșuruburi. De la un capăt la altul. Și-apoi, înapoi! Jgheaburi, năzi, colectoare de apă, capace și-un inedit produs finit industrial de atașat ulucelor semirotunde, pentru a le ține la fel de depărtate de buza tablei, chiar și-atunci când tonele de zăpadă și gheață fac presiuni de mii de tone-forță asupra lor.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share