Fărădelegea lui Călin – πHk


M-ar bucura să găsesc la ceilalți un dram din interesul manifestat de mine pentru legi. N-ar mai părea trăncăneală zadarnică luările lor de cuvânt.
Apostrofările nici atât. Atributele tind să ne facă viața un iad, distribuirea lor, pe unde încrederea oarbă în bine ar face minuni, produce pagube morale ireparabile. Mie-mi strică dispoziția și ordinea relațională, le terfelește până la a transforma intențiile sănătoase în…. Relativitate. În locul prezumției de normalitate se perpetuează lipsa ei, primejdia și pericolul de a scăpa de sub control. Ne mai tocmim când sunt clare regulile? Ultimul alineat, al șaselea, din Art. 10, sădește această teamă inutil: ,,Dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună-credință, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege.” Mai ales când ai servit pe tavă un prim suspect și-un secund inculpat ca și condamnat.
Nu mă-ndoiam de dreptate. O aveam. Inexistența alineatului citat ar fi trecut neobservată, Art. 11 tratează ,,Orice persoană care se află în curs de urmărire penală sau de judecată…” cu măsura demnității umane, deci și cu acel simț al adevărului. Pe cine n-aș recomanda ca oameni zdraveni, înzestrați cu toate calitățile necesare unei astfel de catalogări? Pe scribii acestor nebulotice alineate. Al. 2. Că respectă viața privată, că nu violează domiciliul, corespondența și garantează. Cu? Că poate face și invers, țineți-vă bine firea, ,,… dacă aceasta este necesară într-o societate democratică.” Care? A cui? Ce legătură are cu un anumit tip de orânduire? De parcă n-ar fi a noastră.
Discriminare. Lipsește din Art. 12 acel paragraf care să vizeze clar orbul, mutul și surdul, chiar și analfabetul. În zile ca acestea, a posmagilor muiați, trebuie practicată specificația cu amănuntul, în loc de ,,… care nu vorbesc… limba română…” două cazuri: străinii și muții; pentru ,,… nu înțeleg limba română…” străinii, surzii și analfabeții; iar în cazul lui ,,… nu se pot exprima…” idem. Și unii, și ceilalți cu asistenți de orice natură, cu interpreți și translatori. Incluși în Al. 3, despre care fuse vorba. Al. 1 ne informează despre limba în care se va desfășura procesul penal, română, însă minoritățile se pot exprima într-a lor, cu condiția ca actele procedurale să se întocmească în cea oficială (Al. 2). Al. 4 este doar apendice, o adăugire, să-i spunem incompletă și cumva ambiguizantă. Desigur, nu vorbim despre interpreți artistici, dar nici nu putem ignora faptul că expresia ,,interpreți autorizați” se cuvine în egală măsură ca acelora uzați în sistemul judiciar. Lipsa sesizată se referă la enumerarea unei singure specii din marea familie a acestora: ,,… Sunt incluși în categoria interpreților și traducătorii autorizați, potrivit legii.”
Ei, ia să fi fost depus în locul societății democratice ,,… teritoriul României…”, ce-mi mai puneam lacăt la gură! Art. 13 fixează momentul în timp al aplicării Codului de Procedură Penală, ,,… de la intrarea ei în vigoare și până în momentul ieșirii din vigoare…”, cu mici excepții în perioadele de tranziție legiferatorie și în spațiul mioritic, de asemenea cu derogări prevăzute de lege. Ea sau altele.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share