Cotețul cu metafore – Invidie proletară


Invidie proletară

Eu nu-i mai înțeleg deloc pe unii bugetari!
Au tot strigat mereu că nu au lefuri mari
Și-acum, când vine ,,veselia” asta, bugetară,
Sunt toți invidioși pe-o biată… secretară!

Că de ce are un salariu foarte nesimțit?
Și după ce criterii speciale i-a fost atribuit?
Sau cum de s-a lăsat îmbrobodit primarul
Care i-a ridicat, astfel, până la cer salariul?

Ce drac’ de merite deosebite ar fi putut avea,
Încât cei 23.000 de ron să-i poată merita?
Cât este brutul și ce ia doamna ,,în mână”
În calitatea ei de secretară de comună?

Lucrează ea-n condiții prea stresante?
Comunei îi rezolvă problemele presante?
Nu doarme noaptea tot făcând proiecte
Ce vor atrage în comună investițiile directe?

O fi ea mult prea ,,apropiată” de primar,
Încât, când ea lipsește, totu-i în zadar?
Ce calități și competențe o recomandă
Încât colegilor de orice sex le dă comandă?

Iată cum o mulțime de-ntrebări ce se ridică
Nu au răspuns deocamdată și se-aplică
Principiul ,,cine-mparte, parte-și face”
Cam de vreo două’ș’cinci de ani încoace!

Ba chiar mai mult, niciuna dintre întrebări,
Nu a avut și n-are, deocamdată, rezolvări
Fiindcă, problema singulară în această țară,
E-acest salariu nesimțit de secretară!

Acum, când s-a-ntors și roata bugetară,
Salariul minim fiind, iată, cel de secretară,
Pe unii îi mănâncă dușmănia și invidia
Mai rău decât o fac păduchii și… chlamydia!

Păi, de-aia nu ne merge bine în această țară!
Că ne… mănâncă grija și pizma proletară
Iar până nu ne vom trata de-această ,,boală”,
În continuare, situația, va fi tot mai nasoală!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share