Cenaclul Alexandru Sihleanu – 6 Iulie 2019


POEZIA ESTE REVELAȚIA CREAȚIEI LUI DUMNEZEU ÎN EUL LIRICAL ARTISTULUI

Sâmbătă, 06 iulie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, cu un moment de divertisment, susținut de Matincă Costea, care a descreţit frunţile și a bucurat inimile asistenței cu un monolog de Nicu Kaner, Visul unei nopți de vară, un monolog de Florin Scărlătescu, Scrisoare la înaltă promisiune, un cuplet de Matincă Costea, Ghinion, un monolog de Tudor Mușatescu, Reclamațiune și un cuplet de Matincă Costea, Sus, Costică!, și aplauze pentru aptitudini: memorie și interpretare.
​A urmat lectorul de serviciu, Laurențiu Selegian, cu un grupaj de poezii. Înainte de lectură poetul și-a prezentat creația: „poezii fără titlu și fără punct”. Este un poet, în adevăratul sens al cuvântului, un postmodernist care gestionează cuvintele în folosul ideilor subtil metaforice. Poeziile vorbesc de la sine: „Și ce frumoasă e pata de galben-ger/ A întunericului,/ Pâlpâietoarea frunză arzând în căderea cea mai de sus./ În căderea cea mai de jos// Și ce frumoasă e frunza adâncă a cerului, nod/ Al iluziei pod/ Sub privirea murire și pată… nevinovată” *** „lacrimă, gând/ cearcănul învins/ de înălțimea unei alte așteptări/ gând, lacrimă amară// picătură de dor după picătură/ amară de dor” *** „despre inimă de praf/ culegând frunzele, uscatele/ cum zac// despre inimă rece, ninsa/ cuprinsa de întrebări// despre inima asta deșartă, cum plânge/ și iartă// despre, încă purtata de vânt,/ inimă de pământ” *** „Și lasă-te/ să rupi crengile cerului// să cobori peste tine/ fir după fir, lumină de înger pierdut// să asculți vântul/ cum plânge, aripă rece după aripă// să guști din fructul oprit// toamna,/ și orb de fericire” *** „furtună de lumini stinghere, răvășind/ femeia cu ochii de ceară// mai înșelător și decât umbra,/ cum i se rup din sine lacrimi de neputință// cum focul icoanei înghețate/ îi topește orice speranță// mai ucigător și decât moartea,/ joc al iluziei, foc” *** „ochii mei cedând frumusețea ta/ altor ochi blestemați// golul acesta de lângă noi și de care se leagă/ trista, cumplita nostră speranță;// Frunze de întuneric/ și toamna unei clipe de vară// și palma ce ridică luna bătută în cuie/ pe crucea unui copac;// Dimineața mai oricum și mai altfel/ în care-ai să pleci și-ai să simți/ pe aripi cum ești o petală// și umbra din care se naște un soim/ pe cărarea de păsări” *** „Nu ești decât o cădere de înger,/ un semn,/ un nor de gheață deasupra unui nor de foc;// O pasăre împietrită în zborul/ spre altă pasăre împietrită…// Jumătate din mine ești tu,/ jumătate sunt mort.// Miracol trist,/ cuvânt ce spulberă rostul ființei// te recunosc după anii de cârpă/ în care-mi adun,/ rând pe rând, amintirile// și nu pot să mint/ lumina și ceața, moartea/ și clipa în care te-am cunoscut” *** „cu cearcănul învins/ de înălțimea unei alte așteptări…/ cuvânt despre foc, tu// umbră a iubirii despre foc.” Ar trebui ca umbra poeziei tale să vină mai des în camera de oaspeți. Să auzim și de bine!
„Este cel mai bun poet al Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Este o poezie care pleacă de la o anumită rezonanță populară, din cauza monorimei. Are o profunzime excepțională: „stea cuminte, gânditoare/ cu oceanul la picioare”. Omul prin natura lui reprezintă, în esență, un creier, în posesia unei anumite conștiințe, conștiință care este relația omului cu Dumnezeu. Ne raportăm la conștiința creatoare. Impulsul creator vine din conștiința creatoare. Pe Laurențiu Selegian trebuie să îl încadrăm la postmodernism, care s-a afirmat după generația optzecistă. Două versuri care se referă la detractori: „Miracol trist,/ cuvânt ce spulberă rostul ființei”. Altă poezie memorabilă. Are un mesaj foarte profund: „poate că noi suntem marginea cerului/ și păsările nu trec de ochii noștri…// însă văd, chiar și așa,/ îngeri aduși la mal/ de valuri căzute în păcat”. Conștiința lui convingătoare, expresivă, stăpânește cuvântul. Laurențiu Selegian are un organ al lui care percepe și ceea ce noi nu percepem. Contează aceste mesaje uluitoare pe care le transmite.” (Grigore Leaua)
​„Poezia dlui Laurențiu Selegian este o poezie de largă respirație, bogată în semnificații, asocieri, trimiteri cu exclamații retorice din limbajul cotidian: „ce frumoasă”, „picătură de dor”, „inima plânge”. Poetul este un cutezător, un îndrăzneț, un revoluționar al luptei cu ideile materializate în sintagme surprinzătoare: „gând – lacrimă amară”, „să rupi crengile cerului”, „să asculți vântul cum plânge”, „furtună de lumini”, „frunze de întuneric”. (Dlui Laurențiu Selegian) Sosește c-un suflu nou,/ Are-n suflete ecou./ Se cade să-l fericim,/ Pentru-al său demers sublim.” (Mihai Constantinescu)
„Laurențiu Selegian ne plimbă prin galaxii, cu versuri nemuritoare. Cuvinte fără punct: „frumoasă e frunza adâncă a cerului”, „picătură de dor”, „fructul oprit”, „orb de fericire”, „nori de joc”, „stea cuminte și de apă purpurie”, „întrebări, iluzii, umbre a iubirii”. (Frunze biblice) Dormeau pe-o frunză Adam și Eva/ Când nopțile erau mai grele,/ Din fructul mărului luau seva,/ Dar înveleau și… toate cele. Poezia lui Laurențiu Selegian este de studiat, de analizat, de citit, te inspiră. (De la Eminescu, la… nu știu cine) Poezia noastră-i sacră/ Și-i așa precum se știe,/ Poeții patrioți și iubitori de vatră,/ Contemporani ce țopăie în poezie.” (Dumitru Hangu)
„Astăzi maestrul Matincă Costea, din nou, a încălzit atmosfera cu binecunoscutul său umor și cu talentul oratoric. (Dlui Matincă Costea) Maestre îți spun…„Pardon!”/ De te ascult n-am „Ghinion”,/ Chiar de azi spui: „Sus, Costică!”/ Eu aș spune: „Sus, Matincă!” Poezia lui Laurențiu Selegian este o poezie bună, care mângâie timpanele prin măiestria cuvintelor autorului. (Lui Laurențiu Selegian) Laurențiu azi ne scrie/ Un regal de poezie!/ Selegian ne-a ispitit,/ Gustând din fructul oprit”. (Femeia ideală) Ești orbit de fericire,/ Cu o taină printre file!/ Ea, cea cu ochii de ceară,/ Azi femeia ideală!” (Nicolae Constantinescu)
„Autorul de azi, Laurențiu Selegian, este un adept fidel al stilului modern în poezie. Creația sa reflectă subtilitate și încărcătură metaforică, ceea ce îi conferă valoare literară și ca atare merită respectul cuvenit.” (Matincă Costea)
„Maestrul Matincă este un munte de talente: este scriitor, autorul a câteva cărți, creează și cuplete umoristice reușite. Le recită ca cel mai valoros actor, le interpretează cu vocea unui cântăreț de vodeviluri și gesturi care amintesc de actorul Finteșteanu. Despre memoria sa uriașă am mai vorbit în alte ședințe anterioare. Laurențiu Selegian a început prezentarea materialului cu expresia „nu se înscrie în stilul meu”, referitor la ultima poezie, dar tocmai această poezie îmi place: „stea de apă purpurie/ netedă la plâns, pustie/ ca o sfântă jucărie/ când răsare pe hârtie// singură din mii rămasă/ nimănui de ea nu-i pasă/ roade spatele la casă/ steaua cu dantura deasă// și apoi se rușinează/ se retrage și veghează/ visele îmi luminează/ ce e rău îndepărtează// stea cuminte gânditoare/ cu oceanul la picioare”.” (Mihai Doina)
„Consider că poezia dlui Laurențiu Selegian este foarte frumoasă fiindcă ne ajută să percepem adevărata frumusețe a lumii. Este o frumusețe extraordinară, care este relevată de jocul de umbre și lumini. Acest joc ne face să simțim că trăim la cele mai înalte tensiuni ale sufletului. Are o putere de a metaforiza. Opera lui capătă valoare literară. O experiență amară își lasă amprenta asupra poeziilor sale, și de aici scepticismul unor poezii. Metafore concentrate: „lacrimă gând”, „frunza adâncă a cerului”, „furtună de lumini stinghere”, „mai ucigător și decât moartea,/ joc al iluziei, foc”, „umbră a iubirii despre foc”,„pasăre împietrită”, „umbră târzie”. Unele versuri par aforisme în formă poetică: „candelă, mâna mea/ ce răzbate bezna până te arde”. Acest poet trebuie apreciat la justa lui valoare, trebuie încurajat și mai bine cunoscut în mediul literar.” (Ecaterina Chifu)
„Cu prețuire pentru dl Matincă Costea. Dlui Laurențiu Selegian, cu tot respectul pe care i-l acord, nu mă pricep prea bine la poezia postmodernistă, dar exprim următoarea idee: gândirea pusă la treabă antrenează mintea, iar pentru obținerea de rezultate care să ne bucure, are nevoie de ajutorul voinței și de animația dorinței care îl ajută să se exprime. Dl Laurențiu exprimă cel mai mult nedreptatea, durerea pricinuită de cei care trebuie să ne apere drepturile.” (Costică Drîstaru)
Sperăm, ședința următoare să-l avem printre noi pe trubadurul Manea Agheană. Dumnezeul să-i dea sănătate!
Sâmbătă, 13 iulie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Valeria Popa. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share