Cenaclul Alexandru Sihleanu – 20 Iulie 2019


DE STRAJĂ PATRIEI CU ARMA, DAR ȘI CUVÂNTUL

​Sâmbătă, 20 iulie, ziua Sf. Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul,membrii Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” s-au întâlnit la Clubul „Femina” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat, la un eveniment editorial, lansarea volumului, CARTEA DE AUR A COMUNEI ANDREIAȘU, JUDEȚUL VRANCEA, Ed. Editgraph, 2019, autor Costică Drîstaru-Andreiașu. Moderatorul evenimentului Matincă Costea: „Stimați invitați, permiteți să vă transmit un bine ați venit! Astăzi, ne confruntăm cu o lansare de carte a dlui Costică Drîstaru, CARTEA DE AUR A COMUNEI ANDREIAȘU, JUDEȚUL VRANCEA, un bun cunoscător al zonei etnofolcloricea râului Râmnicu Sărat și ne va detalia, cu această ocazie zona Andreiașului, de factură monografică. Deoarece cartea nu a fost difuzată, consider să dau cuvântul autorului”.
​Costică Drîstaru-Andreiașu: „Cartea este dedicată eroilor și veteranilor din comuna Andreiașu. Anul acesta este anul preoților, al învățătorilor, al primarilor gospodari. Consider că era necesar să prezint eroii și veteranii din zonă. Am invitat din zonă, să fie alături de mine în această zi, trei persoane:Dinu Radu Ion, veteran din Andreiașu, Dinu Toader din Andreiașu, consilier local, și Mereuță Radu, din Odobești, coleg de școală generală cu mine.”
​Matincă Costea: „ O invit pe dna Stana Miloș să ne vorbească, d-ei s-a ocupat de corectura cărții.”
​Stana Miloș: „Încep prin a-i mulțumi dlui Costică Drîstaru pentru încrederea acordată de a corecta textul cărții de față. Am o mare admirație față de dl Costică Drîstaru pentru răbdarea de care a dat dovadă, de a căuta în arhive,în vederea redării cu exactitate a unor date și fapte istorice, pentru răbdarea de a căuta veteranii de război, pentru a asculta realitățile de pe frontul de luptă. Faptul că a fost militar de carieră dl Drîstaru folosește un vocabular specific,folosit în unitățile militare, ceea ce îi dă originalitate acestei lucrări. Titlul cărții este sugestiv, într-adevăr această carte este o comoară pentru comunitatea din Andreiașu, cuprinde un capitol din istoria acestui ținut. În prima parte, autorul descrie simbolurile naționale: drapel, stemă, imn, date concrete privind apariția lor, schimbările care au avut loc de-a lungul timpului datorat regimurilor sociale și politice, valoarea și influența acestor semne asupra soldaților (drapel), cât și asupra civililor (imn). În alt capitol, autorul aduce în atenția cititorului informații prețioase despre „Asociația Națională Cultul Eroilor, Regina Maria”, când ia ființă această asociație, cu ce se ocupă, când se sărbătorește Ziua Eroilor, modificările care au intervenit, din rațiuni politice. Animat de un puternic sentiment patriotic, autorul ne face cunoștință cu „leagănul copilăriei” sale, comuna și satul în care s-a format ca om, legenda din care provine numele satului, viața socială, culturală și economică din zona geografică a localității. Capitolul care m-a impresiomnat, cel mai mult, a fost cel închinat eroilor din Andreiașu, în care autorul aduce un omagiu eroilor care au căzut pe câmpul de luptă și veteranilor de război. Autorul integrează jertfa eroilor din Andreiașu în istoria românilor de-a lungul veacurilor, începând de la Mircea cel Bătrân, având aceleași idealuri, apărarea neamului, a credinței, libertății și dragostea față de glia străbună. Eroii din Andreiașu nu sunt doar niște nume trecute pe o listă sau pe un monument, sunt oameni adevărați, cu părinți, bunici, cu preocupări specifice zonei, nu sunt prezentați la grămadă, ci se urmărește traseul fiecăruia în marile conflagrații mondiale, pe ce front au luptat, unde au căzut după „asalturi deosebit de îndârjite și de sângeroase”, ororile suferite, realitatea crudă a războiului. Acești oameni au scris istoria cu sângele lor. Aceste informații cu caracter istoric, pot sta la baza diferitelor lucrări legate de istoria neamului românesc. La p.31 am găsit un motto, demn de reținut: „Călătorule, tânăr și vârstnic, de câte ori vei întâlni pe aceste drumuri o CRUCE pe a cărei piatră e săpat un nume de EROU, oprește-te măcar o clipă, descoperă-te și gândește-te că fără jertfa celui de acolo, ar fi fost imposibil ca tu să trăiești LIBER, să iubești soarele, florile, munții și râurile pe care le-a apărat și ți le-a lăsat moștenire infanteristul, vânătorul de munte, artileristul, tanchistul și vânătorul EROU”. Felicitări!”
​Matincă Costea: „Mulțumim, dna Miloș! Dacă mai dorește cineva să spună câteva cuvinte despre carte. O invit pe dna prof. Alexandra Popescu.”
​Alexandra Popescu: „Am venit cu mare plăcere la această lansare. Cartea de astăzi se încadrează într-o veche zicătoare: „Pomul se cunoaște după roade, omul după fapte”. Am insistat asupra roadelor dlui Drîstaru, a unor monumente lăsate viitorului: – Inițiator și coautor al troiței de la Gura Fetigului, 2001 – Inițiator și coautor al Monumentului Eroilor din Andreiașu, 2007; – Autorul Monumentului căpitanului Pavel Zăgănescu, Râmnicu Sărat, 2012; – Autorul Secției Muzeului Pompierilor din incinta Muzeului Municipal Râmnicu Sărat, 2016, plus 9 cărți publicate și trei în curs de apariție. Mi-a plăcut foarte mult cum a structurat această lucrare, are un traseu aproape pedagogic, un un căutător în arhive. Destinația acestei cărți este în „biroul primarului, în școli, în biserici, biblioteci”. Firul roșu al lucrării este în prefața cărții. Autorul este un adevărat patriot. M-ați onorat cu invitația în comuna natală să-mi prezentați cu multă sensibilitate troița. Vulturul este supremul mesaj al libertății unei țări. Autorul este un om onest. Despre familie spune câteva rânduri. În concluzie: consider că această carte prezintă în două capitole cunoașterea celor care ne-au lăsat moștenire o țară liberă.”
​Matincă Costea: „Mulțumesc, dna Popescu! Îl invit pe dl prof. Mihai Constantinescu.”
​Mihai Constantinescu: „Îmi amintesc de dl prof. Nagîț, care ne-a prezentat un traseu turistic, când eram elev și am un mare respect pentru acest plai generator de eroi. Dl Costică Drîstaru este un mare patriot. S-a străduit să ridice un bust eroului de la 1848, cpt. Pavel Zăgănescu. D-lui și-a propus să scrie ceva care să rămână în amintirea fiilor și nepoților. Să nu-i uităm pe cei care s-au jertfit pentru istoria acestui neam. Cu multă emoție am pășit, când eram adolescent, la izvoarele Milcovului. Este o carte de valoare, pentru care îl felicit! (Dlui C. Drîstaru) În străvechiul meu oraș,/ Din comuna Andreiaș’,/ Din al faptelor tezaur,/ Vine c-o carte de aur.// Descoperiți-vă prieteni,/ În fața sfinților eroi,/ A celor care și-au dat viața,/ Urzind un dor de vremuri noi.”
​Matincă Costea: „Mulțumesc, dle profesor! Hai, Nicușor!”
Nicolae Constantinescu: „Mă bucur să fiu prezent la această lansare de carte a dlui Costică Drîstaru, CARTEA DE AUR A COMUNEI ANDREIAȘU. (Dlui Costică Drîstaru) Cartea dumnealui de aur/ Este valoros tezaur!/ Nu uiți de unde ai plecat,/ Patriot adevărat!// Cinstești azi bravi eroi,/ Veteranii de război!/ Cartea sa este de aur,/ De la Andreiaș tezaur. (Dlui Mircea V. Homescu) A împrăștiat lumină./ Azi, din lumea cea divină,/ Chiar la cer de ai plecat,/ Bisturiu-ți n-am uitat.”
Matincă Costea: Mulțumesc, Nicușor! Dna Aneta, vă rog!
Aneta Pioară Țâru: „Mă bucur să fiu, astăzi, aici. Voi începe cu felicitări pentru tot ce a realizat dl Costică Drîstaru. La pagina 60, autorul ne prezintă anul 6953 (8 august 1445), prima mențiune documentară despre Andreiaș-Putna. Și pentru că suntem în apropierea lunii august, este bine venită lansarea acestei cărți. Cartea este bine structurată cronologic, prezintă și imnurile României, face menționări despre Asociația Națională a Cultului Eroilor, prezintă într-un tabel eroii neamului din Andreiașu, aceasta reprezentând patriotismul. La p. 52 ne prezintă stema jud. Vrancea, un bun material didactic pentru istoria locală. Cartea este educativă și felicit autorul.”
Matincă Costea: „Mulțumesc, dna Aneta! Cine mai dorește? Dna Stănescu, vă rog!”
Floarea Stănescu: „Mă bucur să ne revedem. Puține sunt cărțile pe care le-am dorit atât de mult, ca cea de astăzi, pentru că între localitatea dlui Drîstaru și mine există o legătură de suflet: prima repartiție a soțului meu, după terminarea facultății. S-a vorbit foarte mult de patriotism. Dl Drîstaru este un mare patriot. Cei doi soți Drîstaru poartă ia românească. Pe coperta este tricolorul României, și continuând cu stema, imnul, cu însemnele județului Vrancea. Îl felicit pe dlDinu Radu și să-i dorim multă sănătate! Este o cinste că îl avem, azi, aici.”
Veteranul Dinu Radu Ion, (n. 26 oct. 1923) cu glasul tremurat, de trecerea anilor, a povestit periplul din cea de a doua conflagrație, început cu premilitara la 17 ani, cu recrutare la Regimentului 24 Infanterie Iași, cu pregătire Galați, Sibiu, de unde s-a ales cu o schijă în partea cervicală, cu ranița în spate (36 kg)ajungând în Cehoslovacia, la poalele munților Tatra, rănit, drumul de întoarcere la locul de pornire al Regimentului 24 Infanterie Iași. Toate acestea ar trebui așternute pe hârtie spre știință generațiilor viitoare. Fiecare supraviețuitor are o poveste specifică.
Costică Drîstaru: „La p. 92 am scris despre veteranul Dinu Radu Ion și participarea d-lui la cel de-al doilea război mondial”.
Matincă Costea: „Iată, așadar, o lecție de istorie oferită de un veteran. Mulțumim dlui Costică Drâstaru că a făcut posibilă acestă discuție între generații. Dacă mai dorește cineva să vorbească? Dna Valeria Popa, vă rog!”
Valeria Popa: „Este un privilegiu să să fiu, astăzi, la această deosebită lansare de carte. Multe felicitări și prieteni buni! Multă putere de muncă!”
Matincă Costea: „Mulțumesc! Cine mai dorește? Dna prof. Ecaterina Chifu, vă rog!”
Ecaterina Chifu: „Iată că asistăm, astăzi, la un adevărat moment patriotic, de care dă dovadă autorul. Citind această miroenciclopedie, ne gândim la munca uriașă de care a dat dovadă autorul, înglobând și folclor și literatură, pe un suport de adevărat patriotism, este bine să nu ne pierdem istoria. Acestă carte trebuie să ajungă în bibliotecile școlare. Jertfele istoriei trebuie aduse în lumină.”
Matincă Costea: „Mulțumesc, dna Chifu. Dl Hangu, vă rog! ”
Dumitru Hangu: „(Focuri vii) Focul de la Andreiașu/ Își încinge iarăși jaru’,/ Aflăm azi și cine-i nașu’,/ Numeni altu’… domn Drîstaru. Costică Drîstaru-i precum „focul viu” din Andreiașu ce luminează și la Râmnicu Sărat. Drîstaru foarte documentat. Sunt din aceeași zonă. De la mine la el ne desparte un munte și cinci-șase dealuri. Țara Vrancei este o țară de eroi, începând cu Ștefan cel Mare, cu fiii Vrâncioaiei (1470 Țara Vrancei). De la bătrânul Toader Neagu am auzit prima dată de haiducul Costică Bahnea. Grupul de rezistență anticomunist Motnău, condus de Ionel Militaru, avea legătură cu grupul de rezistență din munții Vrancei. Este bine să reținem un motto semnat Alexandru Vlahuță: „Suflați colbul de pe cronici și faceți să renască virtuțile bătrânilor de atunci, în sufletele tinerimii de astăzi”. Drîstaru este un om „legendar”. A scris despre legendele din zona în care s-a născut. Este o mare plăcere să particip la acest eveniment. Avem, în sală, un veteran din cel de-al doilea Război Mondial, avem și tineri de acum.”
Matincă Costea: „Mulțumesc, dle Dumitru Hangu! Dl prof. Liviu Nicolae, vă rog!”
​Liviu Nicolae „Volumele editate de dl Drîstaru le-am citit cu multă plăcere și am constatat că întrunește calitățile unui adevărat scriitor. Este semnificativ faptul că se gândește și la cei care au fost, nu numai la cei care sunt. Sentimentul patriotic devine astăzi nesemnificativ. Cartea este un model de patriotism și trebuie să intre în inventarul muzeului, bibliotecii, primăriei, pentru că este o reușită valoare istorie-literară.”
Matincă Costea: „Cine mai dorește? Vă rog!”
Dan Porumb Iordache: „Sunt plăcut impresionat de ce am auzit aici. Orice gest care aduce în actualitate istoria României este binevenit. Scrisul, ca și pictura, cere multă răbdare.”
Matincă Costea: „Ei, este prezentă și Biblioteca! Vă rog!”
Adriana Plugaru: „Dl Drîstaru este un om foarte modest. Cartea lansată astăzi este omagială. Eroii din carte au luptat pentru istoria României. Felicitări pentru această contribuție la istoria țării și a istoriei locale, pentru munca de documentare!”
Costică Drîstaru: „În 2016 am înființat Asociația Cultului Eroilor și am propus filiala A.C.E. la Râmnicu Sărat, Pavel Zăgănescu. M-am gândit să scriu despre eroii din comuna mea. Vă mulțumesc pentru încrederea pe care o aveți în mine. Îi mulțumesc soției pentru că mă susține.”
Matincă Costea: Dacă mai dorește cineva să vorbească. Laurențiu Selegian, te rog!
Laurențiu Selegian: „Îl felicit pe dl Drîstaru. Dlui a povestit cum s-a născut cartea. Rolul acestei cărți este pedagogic, un manual pentru generația tânără. Este o incursiune în istoria locală. Este lăudabil că dl Drîstaru s-a aplecat pe acest subiect al eroilor neamului. Apreciez în mod deosebit munca dlui Drâstaru. Felicitări! ”
Matincă Costea: „Stimați participanți, trecem la a doua parte a întâlnirii. Se împlinesc cinci ani de la dispariția dlui doctor și scriiitor, Mircea V. Homescu. Dau cuvântul dlui George Anghel.”
George Anghel: „Acum, când vă vorbesc mă încearcă o puternică emoție. Vă rog, să păstrăm un moment de reculegere în memoria dlui Mircea V.Homescu. Voi prezenta un material scris de dl prof. Traian Cristea: „Nu știu cum se face că din ce în ce mai pregnant se confirmă adevărul conform căruia oameni de certă valoare fie de aici, din urbea rîmniceană, fie din altă parte a țării, sunt treptat, treptat lăsați pradă uitării. Ne-am bucura din tot sufletul să nu fie așa și cultul oamenilor intrați în istoria spiritualității unor locuri să dăinuie. Personalitate proeminentă atât în practicarea medicinei, cât și în pledoaria pentru ideile eclatante, de o tulburătoare originalitate, Excelența Sa, doctorul Mircea Homescu (născut pe 23. 01. 1931-Craiova) pe care noi l-am numit metaforic VEZUVIUL DIN MASIVUL IDEILOR a hotărât să se stabilească la Râmnicu Sărat (1968), dăruind acestei așezări iubire, competență, înalt profesionalism, energie nestăvilită… Ce l-a făcut remarcat în zona buzoiană și în țară a fost deontologia de înaltă ținută care i-a luminat cei peste 50 de ani de practicare a medicinei, dar și conținutul scânteietor al eseurilor și cărților pe care le-a publicat. Un OM care împrăștie lumină, care dăruiește continuu celor din jur ce are mai bun, care zâmbind te oprește să cazi în prăpastie, rămâne viu în mamoria colectivă și demn de cinstire. Și acest OM a fost dr. Mircea V. Homescu de la care noi și mulți ca noi am urmat cursuri de igiena sufletului, minții, spiritului. Să-i ascultăm doar câteva din minunatele aserțiuni care ne-au desfătat și au devenit veritabile pilde călăuzitoare. La capătul carierei sale Domnia Sa declara cu o sinceritate covârșitoare: „Eu… amărâtul care semnez mai jos, declar cu mâna pe cord, sub formă de panseu, că toată viața profesională m-am luptat cu trei dușmani fioroși: șocul, infecția și hemoragia, precum și cu un al patrulea șimai scârbos decât celalți trei la un loc: invidia urâcioasă a unor confrați de breaslă.” Să înțelegem că acestă luptă e un rău necesardin care numai oamenii puternici ies biruitori. (…) Iată cât de de actual este adevărul existenței indivizilor care se erijează în gânditori atotcuprinzători, neputând făptui ceva demn de a le motiva valabilitatea rodniciei gândirii lor: „Să gândești mult despre multe, dar să nu faci nimic… este ori puerilitatea întârziată, ori adevărată prostie. Ambele variante mi-au repugnat.” Păstrarea echilibrului între autoexigență și mulțumirea că ai făcut ceva utileste mai mult decât necesară: „Insatisfacție față de ceea ce faci este ceva util. Nu în exces, fiindcă devine… depresie, ceea ce nu mai e bine. Aviz „perfecționiștilor”! Ce bine ar fi ca politicienii ajunși în fruntea bucatelor să ia aminte la ceea ce spune ilustrul eseist despre falsa credință a unor aleși care „se cred mai puternici decât forța adevărată de care dispun.” Explicația homesciană este ca un duș revigorant care trezește la realitate pe unii aleși infatuați: „Fiindcă puterea pe care se bazează nu e a lor, ci a celor care i-au cocoțat acolo unde se află pentru a sluji interesele… și – din când în când – câte ceva din nevoile lor. Își dau seama de asta doar după ce au căzut, exact acolo de unde plecaseră pe drumul înșelător al măririi.” Reconfortante și pline de profunzime sunt reflecțiile referitoare la calitatea ființei umane. Ele afirmă adevăruri consfințite de experiența umanității: „Omul adevărat nu este ceea ce pare, nici ceea ce vrea, ci numai ceea ce reușește să facă.” Cum să nu fie recunoscătoare poateritatea unui cuget profund, invitându-te permanent la cunoașterea de sineși la a face ordine în „ograda sufletului”: „Conștiința de sine implică recunoașterea și a călităților, și a defectelor; pe primele cultivă-le, pe ultimele – alungă-le! Ușor de zis! Știe cineva cât de greu este să faci curățenie în ograda sufletului, operând printre toate cele cu care viețuiești de-o viață întreagă?” Cele ce am afirmat în rândurile de mai sus ne îndreptățesc să considerăm că a-l omagia pe dr. Mircea V. Homescu acum și pe viitor constituie o datorie de onoare pentru noi și pentru urmași. Maestre, vă suntem recunoscători pentru cât ne-ați dăruit și, cu fruntea plecaă, vă mulțumim din adâncul sufletului. Vă asigurăm că aveți locul luminos rezervat în inimile nostre, împreună cu gândurile cele mai frumoase”
Matincă Costea: „ Pentru mine Mircea V. Homescu a fost nu numai un prieten, o universitate”.
Alexandra Popescu: „Pe dl Mircea V. Homescu l-am cunoscut la Concursul „Sanitarii pricepuți”, curtea Liceului Alexandru Vlahuță. Era erudit și bonom.”
Matincă Costea: „Vă mulțumesc, în mod deosebit, pentru participare. Sunteți invitați la autografe.”
Sâmbătă, 27 iulie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi invitatul special Manea Agheană și chitara sa. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share