Fărădelegea lui Călin – Îl caută moartea acasă și el…


Merge la război. Să câștige.
Și cum procedează? Se conformează ordinelor. De va să dărâme turle și școli, le-o culca fără ezitare. Parc-am fi, Dumnezeu mai știe care, în alte timpuri. Cu reguli știute de ambele părți, aceleași. ,,Tu tragi de două ori, eu de două ori, tu omori un soldat al meu, eu unul de-al tău. Câștigă…” Am acea îndoială că aici erau necesare îndrituiri și interdicții privitoare la conflagrații. Formulate…. Mă așteptam la un final de Cod Penal, fiindcă mai sunt de să numeri pe degete paragrafe, mai puțin apocaliptic, deloc lipsit de rațiune. Art. 443 se ghidează după sintagma ,,Omor, dar corect!” Cică-n luptele armatelor moderne există fair play. Nu mai pun că mai sunt trei zile până când ,,cea mai cea nație” își serbează existența, bazată cel puțin pe apropiatele victorii, poporul care dictează de o bună bucată de vreme strategiile altora, tocmai ca ea, privilegiata, să practice altele. Defel ortodoxe. Iată-le pe-ale noastre. Art. 1, lit. g): ,,ucide sau rănește, prin viclenie, un membru al forțelor inamice sau combatant al forțelor inamice.” Am mai specificat că ordinea firească este rănirea și după killer-irea, însă surplusul de…. M-am uitat prin dicționar și se putea întâmpla să-mi scape un amănunt important, dar nu vital pentru conținutul literei dezbătute. Specificația celor patru sinonime, calupul numărul doi, este de atenuare, șiretenia, șiretlicul, vicleșugul și stratagema primesc dimensiuni reduse. Dar nu mai departe de un ascunziș… la fel de perfid. Și fără strategie, că doar na, e mână-n mână cu stratagemele, ce luptă mai poate fi? Avem prin urmare în locul focului cu foc sau automat o discuție prietenească, înaintea deciziei radicale, în care se stabilește cum. ,,Bă, afgane, apar după casa lui Bin Laden, te omor pe tine și-apoi pe el.” ,,Sigur, fără trucuri?” ,,Fără! Pe cuvânt de plutonier!” În categoria chestiunilor tabu se încadrează lit. d): ,,utilizează o persoană protejată de dispozițiile dreptului internațional umanitar pentru ca anumite puncte, zone sau forțe militare să devină țintă a operațiunilor militare ale părții inamice.” Nu suna așa dictonul armatei române, ,,Totul pentru front, totul pentru victorie!”? Contează cine este obiectul împlinirii dezideratului? Prefer să înșir încă o ,,banalitate”, lit. f), din motive…: ,,declară sau ordonă că nu va exista îndurare pentru învinși.” Declarația cu sens, impunerea nu, verbului nu-i stă prea bine-n starea viitoare. Amintiții americani sunt potriviți celorlalte litere, buni de condamnat la cei 7-15 ani de închisoare: atacul asupra populației civile – nu uit ,,focul de artificii” bushiene; asupra bunurilor civile – că bombardară moschei și locuințe vrac; atacul în cunoștință de cauză, că se vor răni sau pierde vieți civile – da’ cine pleacă la război cu gând de pace?; înfometează civilii…. Al. 2 întrece toate așteptările. Ne batem, totuși, cu măsură, să nu producem ,,… mediului înconjurător daune extinse, de durată şi grave…” și nu oricum, ci de la egal la egal, mijloacele militare uzate trebuie să fie nedisproporționate ,,… în raport cu ansamblul avantajului militar concret și direct așteptat…”
Astea-s moarte sigură și înfrângere rușinoasă. Se ascunde însă și un substrat ce ține de sfruntare. Adică, nouă, că-i lege aplicabilă românilor, ni se taie porția de atac surpriză, posibil dintr-un presupus avantaj pe care l-am avea asupra dușmanului – așa transpare la o citire mai atentă.
Să fiu scuzat că am lecturat ,,Cireșarii” la 43 de ani și că abia acum înțeleg proveniența inamicului.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share