Fărădelegea lui Călin – F(x)


Am picat Bac-ul. Cu patru. La matematică. Dar merituos. Dintre cele trei seturi de subiecte l-am rezolvat pe primul, de 30 de puncte, de la mate-info. În 20 de minute. Aveam timp și pentru celelalte, însă determinanții, integralele și matricile le-am cam uitat. Io-s cu… funcțiile. Și ecuațiile cu necunoscute. În număr rezonabil.
Pe bune. Nu mă știu mulți, dar cei ce nu ocolesc să mă vadă altfel de cum sunt pot confirma slăbiciunea, declarată, pentru numere și relațiile incitante dintre ele. În articolele Propozițiilor pretențioase vă vorbeam despre ,,imixtiunile”, de nevoie, în arealul liceului Ștefan cel Mare. Nu făcusem aluzie degeaba la un anumit tip de școlar ce ajunge și frecventează cursurile, percepția formată de-a lungul anilor mă îndreptățește să cred într-un nivel nu foarte ridicat al elevilor lui. Oricare ar fi aparențele. Pornirea spre a-mi încerca forțele cot la cot cu examinații a venit într-o doară. O doamnă devenise extaziată că un procent important dintre participanți se înscria între reușitele instituției, ca performanță nemaiîntâlnită. Fapt care m-a pus în poziția scepticului. ,,A dat greu la istorie! Mai greu ca la matematică!” Am întrebat, ca să cântăresc bine, dar am primit un răspuns vag: ,,Nu știu ce, dar a fost greu!” Și-am pus mâna pe telefon….
Mă mai miră împleticelile și întortocherile legilor? Deloc! Dacă-s concepute de descendenți ai unor astfel de semne de uluire…. Art. 2 este repetent. Vrui a spune că se poate asocia unei cutume alocabilă ălor de au mintea zero: ,,Procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.” Relevant. Cât să încunoștințeze o turmă de proști. Că oul, găina și cocoșul…. Când văd asemenea formulări….
Numai ierarhizare nu-mi sugerase prima lectură a Art. 3, nu a preliminariilor și finalității, impresia se mutase fix spre ocupanții posturilor din sistemul judiciar. Celor patru litere ale Al. 1 li s-au dat însă alte coordonate (nu carteziene) și-un cuvânt de criterizare foarte nepotrivit: funcție. Confundabil. Căci funcția vizează în special, unde nu-s cifre, persoane. Iar dicționarul, care este la fel de deștept ca și cei ce l-au conceput, sugerează că se poate face rocada cu ,,funcțiune”. Sens corect pentru ceea ce numește Codul de Procedură Penală seria de ,,funcții judiciare”. Urmărirea penală, dispoziția asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, verificarea legalității trimiterii ori netrimiterea în judecată și judecata în sine ar fi fost doar un șir de procedee. Proceduri. Sau acte și măsuri, depuse în justificările Al. 5. În cel mai exagerat caz ,,instituția…” Demonstrabil. După Al. 2, a cărui menire nu putea fi alta, se autoproclamă gata de acțiune, ,,Funcțiile juridice se exercită din oficiu…”, Al. 3 suferă de pierzanie, la fel ca frățâne-su, 6, anulate de-un alt blestem legislativ, inacțiunea parlamentară dând acordul tacit celor de la Curtea Constituțională. Ce spunea 3? Că unele și altele nu pot fi amestecate în timpul unui proces cu o excepție, adjudecată negativ de curte: judecata. Prin urmare, ,,instituționalizarea” mea era corectă, practic fiecare etapă are un rol – și el participant lexical în funcție – separat. Al. 4 continuă seria murei în gură și angajează procurorul și organele de cercetare – urmărirea penală – la strângerea de probe pentru temeiurile lit. c), Al. 1. Al. 5 desemnează o persoană avizatoare – un judecător cu atribuții specifice pentru lit. b), Al. 1. Al. 6 le combină pe ambele și caută un aprobator: judecătorul de cameră preliminară. Al. 7 încheie ,,epocal” articolul: instanța, legal constituită, judecă.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share