Fărădelegea lui Călin – S-a-necat ca… țăranul la… cârciumă


Și bune! Prea deloc suficiente. Cazierul lui Tudose fost premier. Ăsta-i bașca, hoția generică drept motiv pentru infracțiuni are nevoie de numeroși însoțitori.
Să contabilizăm: deșteptăciune, inteligență, iscusință, sârguință. Și ce-i mai acătării decât toate: sănătatea. Mă refer la indivizii de a căror integritate fizică și mintală au nevoie ceilalți. Spune faptă Codul Penal într-al său 428, produce coliziune, ar fi putut insera ,,cu intenție”, spre deslușirea apelor judiciare. Cât despre secunda parte a fărădelegii, ,,… punerea pe uscat a navei…”, io-i cam cat iz de eșuare. Totuși, nu doar comandantul scapă barca-n nisip – sau în iceberguri -, ci oricare persoană aflată pe navă. Nu tocmai niznai, căci și femeia de serviciu, și cine mișcă-n front – vai de el! -, pe punți ori dedesubt se supune stricteților militare. Aflai eu de la o păsărică cum stau lucrurile pe una de croazieră, unde indiferent de meserie, fiecare îndeplinește un rol ce ține de obștea plutitoare, până și muzicanții lasă instrumente și glas și procedează după instructaj: toboșarul la barca 1, chitara bas la catarg, solista la eliberat cabinele…. În concluzie, dacă se produc urmări grave, avarierea navei, în cunoștință de cauză învinovățitul primește 5-12 ani. Fără de știre, la Al. 2, consecință a lui ,,lasă-mă să te las” ori ,,se-ntâmplă altora, nu mie”, din culpă, dezastrul trimite la penitență nu mai mult de 3 ani. Aceleași, suficiente, la Al. 3 capătă proporții inimaginabile, în război, stare de asediu ori stare de urgență, 10-20 de ani faci închisoare. Asta-n viziunea câștigătorului.
Care oricum iese-n pierdere, o navă avariată necesită, funcție de pagube, destule finanțe pentru restaurarea sau înlocuirea ei. De aceea mă tot mistuie chinuitoare problemă: de ce nu se cere recuperarea prejudiciului? Așa, ca generalizare pentru pagubele toate din cod. Art. 429 -tentativele câtorva dintre vinovățiile art. 421-425, 427 și-un Al. 1 al anteriorului 428.
Și-s – de ce-or fi fost ignorate pân-acu? – considerate de-ale navelor și cele ce plutesc prin aer și-s sub comandă ostășească. (Art. 430)
Îngăduința și indulgența la final de capitol: absenteism, dezertare, părăsirea postului, refuzul sfruntat pot fi șterse cu buretele de comandant. Unde sesizare nu e, nici condamnare n-are judecătorul de unde da! (Art. 431)
Tocmai ce înșiram din năzbâtiile mele unor părinți de elev la curs de chitară despre perseverența dusă până la autoflagelare când corpu-mi dădea semne de neputință muzicală. Credeam că aplicându-mi bătăi mâinii stângi aș fi dat creierului posibilitatea să producă o minune. De frică. N-a ținut, tot munca asiduă a determinat depășirea neștiinței. Pe cine păcăleam eu? Și-am mai încercat, în plin proces de instrucție militară, să găsesc mijloace – inutile – de-a scăpa de sarcinile zilnice. S-ar numi probabil tentativă de a simula o boală pentru a mă sustrage ,,… de la serviciul militar…”. Art. 432 avertizează că niciun auto supliciu, nicio simulare, niciun act fals de atestare a unei cât de mici infirmități nu pot lăsa la vatră pe timp de război. Până la 7 ani de detenție îndrăznețului.
Povești nebune din vremea haiduciei ante comunistă și anticomunistă. Și de azi. Să mai creadă cineva în reușită – oricare – deplină prin amenințarea sau lovirea santinelelor, ostașilor ,,… în serviciu de intervenție, însoțire sau securitate…” Scopul…. Doar gândul că li se cuvine, că pot, că sunt deasupra celorlalți. Până când se găsește un articol de lege ca 433 să le pună botniță: unuia 3 ani, cu armă sau mai mulți făptași 7 ani.
Repet. Atât timp cât Constituția conține satisfacerea stagiului militar, Codul Penal va menționa ca infracțiune ,,Sustragerea de la luarea în evidența militară, selecția, stabilirea aptitudinilor și a opțiunilor de îndeplinire a îndatoririlor militare, în timp de pace…” Deocamdată cere amendă, ușor sau deloc transferabilă zilelor după gratii. Nu se știe însă pe viitor. Al. 2 prezumă presimțirea mea, acordă 1-5 ani dacă se pune țara pe răzbel. (Art. 434)
,,Mână largă!” 10 zile prelungire celor chemați din străinătate ,,… la încorporare, concentrare, sau mobilizare în timp de război sau pe durata stării de asediu…” Restului nimic. De îndată la unitate. Altfel, la penitenciar 2-7 ani.
Păi, a lupta înseamnă destule, inclusiv ,,operații de război”, neincluse în clasicul câmp de bătălie pentru a despărți inexplicabil două alineate, prim și secund, ale Art. 436. Motivul. Tâlhărirea morților sau răniților. Civili sau înrolați, combatanți sau nimeriți pe-acolo. Nu se acordă circumstanțe atenuante ori culpă. Se primesc la pachet 3-10 ani închisoare.
Trăznăi le mai dau și altora prin căpățâni. ,,Folosirea emblemei Crucea Roșie în timpul operațiunilor militare” ca manieră de scăpare. Fără drept. O idee care costă 2-7 ani din libertate. (Art. 437)

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share