Fărădelegea lui Călin – Capul lui Moțoc


,,Că nu vă mai satură pământul! Cum v-o mai răbda….”
Mumă să nu fii, să-ți aștepți odraslele și bărbatul întregi acasă. Dar cine s-a mai întors cu totul? Mințile rămân pe-acolo, dimpreună cu…. V-am mai zis că unii cu altele se înțeleg rău: legiștii compozitori și cuvintele. Reinventarea dicționarului explicativ pune astfel piedici judecății mintale corecte și induce noi sensuri contrare. Dubii nu sunt, capitulare înseamnă predare, dar înainte de toate produce un prim efect, încetarea ostilităților, a războiului. El, în anumite condiții. Și dacă a existat conflict, după, te supui învingătorului, nu normelor Codului tău Penal. Art. 421 schimbă această cutumă, veche de când lumea, zice cam așa: comandantul care lasă inamicului mijloace de luptă, oricare, ,,… fără ca vreuna dintre acestea să fi fost determinată de condițiile de luptă…”, la care adăugăm actul voit al predării lor, precum și ,,… distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuințare…”, de către același conducător de oaste, se pedesește…. Cine aplică sancțiunile, domnule, când preiei infractorul, de la cine? Ce nu se potrivește aici? Câteva lucruri. În primul rând această ciudată oferire pe tavă a ,,… forțelor armate pe care le comandă…”, luate la grămadă, neierarhizate, incluse – accept formal marjele condamnării, ca să-mi pot duce raționamentul la bun sfârșit – între 15-25 de ani, o decadă pentru trimiterea la închisoare a unui simplu sergent și generalului ce diriguiește tactica întregii armate a statului român. De neconceput. Dar, aici este mai mult de atât, capitularea este actul cel mai rușinos, însă cea stipulată în acest articol seamănă cu o trădare în toată regula, iar ei i se cam cere capul. Care într-un fel sau altul se ia, lângă sfertul de veac există și-o detenție pe viață. Dispariția instrucției militare la noi – amintesc ,,îndurerat” că stă latentă în Constituție fără să producă efecte, spune că se face… – scoate azi la iveală grave lipsuri din știința legiferatorilor – dac-or fi femei, la ce să te aștepți? -, istoria, veche, antică și de demult, nu consemnează binefaceri de genul acesta: darul de arme și alte mijloace întregi. Uită dânșii de pârjol, devastare…. Adică unul, prea mare, zice soldaților, cu conflictul interstatal neterminat, ,,Bă, ascultă comanda la mine! Predai arma, grenada, cartușele… intacte inamicului!”, și soldatul, bucuros, se conformează imediat. De pradă de război or fi auzit nenicii cu legea, de necesitatea ca în mâinile adversarului să rămână cât mai puține din arsenalul propriu? Ceea ce duce raționamentul la a treia neconcordanță, la o chestiune nu neobișnuită, ci imposibilă: distrugerea armamentului de către comandant. El, cu mânușița lui să dea foc, să bombardeze echipamentul…. Păi l-ar împiedica oricare dintre responsabilii direcți. Știu toți cei ce au efectuat stagiul militar: pierderea sau înstrăinarea armei sunt congruente cu inexistența. Însă, ar putea fi felicitat, nu pedepsit, fiindcă, în ciuda ,,lașei” dezertări din fața datoriei, a lăsat inamicului mai nimic.
Până și bucătarul deține un pistol mitralieră, dar el să-și vadă de cratițele lui. Chiar și așa, pe câmpul de luptă și-mprejurul său colcăie terenul de pericole. Nu mine, nu ochi chitiți să țintească ce le iese în cale, ci însăși depășirea graniței lui. Iaca, să nu mai vrea să acționeze, adică să nu le fac-un ceiuț cătanelor la ordin, pușcăria pe viață-l mănâncă. Pentru tot atât, poate și ceva mai puțin, acel 15-25, se încumetă unii, aceeași comandanți cred, să predea în captivitate…. M-am cam întrebat cum vine asta. Zero răspuns normal. Apoi am adăugat ori-ul lor: ,,… săvârșirea altor asemenea fapte…” În Art. 422 apar de două ori ,,sau” și o dată ,,ori”, ultimul, așa cum am iterat, așezat ca un etcetera mult prea generalist și destul de nepotrivit. La fel cum în anteriorul articol, prezentarea capitulării a fost văduvită de întreaga definire, încât părți din text, ar fi dispărut de la sine: ,,A înceta ostilitățile și a se preda învingătorului în condițiile dictate de acesta.” Prin urmare, Codul Penal cade, aplicabilitatea lui devină nulă. Oricum, predarea nu echivalează captivitatea, dar o precede.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share