Propoziții pretențioase – Acrind


acroșă în ultima clipă, exact pe buza prăpastiei ce se căscase la capătul funiei.
Ca frații, am avut întotdeauna grijă maximă în fața nenorocirilor, nu-n ritm adagio, ci pe repede-nainte, o mână întinsă, un picior, un deget salvator…. S-a-ntâmplat de multe ori să apostrofez dulgherii – victime sigure în gura-mi spurcată -, trivial, pentru gloria-le de-o lucrare, egoistă, adeptă a sloganului ,,Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!”, concept la care n-am aderat niciodată dintr-un motiv de necontestat: s-or mai urca și alții pe acoperiș. La ce să-și frângă bunătate de gât? ,,Ce-or gândi, Cristi, ăștia, că avem adeziv pe tălpi, că ne naștem din pisică? Sau după ei potopul?” Dar, uneori, la întrebarea ,,Cine naiba a bătut scândura?” primesc un răspuns surprinzător: ,,Tu!” Fiind conștient de ,,opera”-mi inconvenabilă mie însumi. Diferită de năzbâtiile altora, gândită simplu, matematic. Drăcuii din cauza spațiilor mici din astereală, loc să adaste nerăbdătoare laba piciorului în teslă sau clește de încheiat asigurator, lipsă din toate cauzele ce fac scândura de 25 24 la unul dintre capete. Apoi îmi grăbeam fratele să termine cât mai repede operațiile și pe mine mă determina să greșesc din prea multe idei și, încă, neîndemânare.
Vlahuță – râvnit, visat, descifrat. Până la penultima scândură. Dacă-mi amintesc bine, prima incursiune pe teritoriile aeriene ale liceului, pe-un final iarnă, căci curgea în disperare de la neaua topită și subsolul unde am învățat din tainele muzicii, cele mai importante, vitale, risca inundarea. O gaură, cum ni s-a mai dovedit și la alte lucrări, produce pagube serioase. Jgheabul de pe acea parte era măcinat, zeci de jeturi se-ntreceau la stropit ușa ce dă-n demisol, cea a magaziei și prima fereastră din lateral. Pentru noi aproape o bagatelă. Acurat, cu toate măsurile de protecție luate, aderam de-o primă dată la îndemnurile domnului Atudosie, de făcut, dres, că mai sunt de meșterit multe-n viitor. Că la un moment dat ni se acrise. Nu de muncă. De prezența-n viața noastră a domnului…. Colț de stradă, centru de târg, telefon….. Era omniprezent, un duh ce plutea poetic deasupra oricărei încercări de dialog…. ,,Miasmele”-i, dintr-un celebru vers personal, răsăreau pe buze când ne așteptam mai puțin. Obsesiv. Ce să mai adaugi la șuvoiul de lirism entuziasmat și nestăvilit, efuziune și-un zâmbet debordant? O gestică mirobolantă. Accesul…. Intrarea principală, fumoarul profesorilor, scări, catul unu, ușă de statul unui om, pod – ocheadă la luminatorul-vitraliu din holul central –, un mic urcuș de un metru și… binișor, aplecare până la 120 de grade, dezdoire în dreptul ieșirii, desfacere de sârme din cuiele aferente, ieșire la lumină. C-un efort mai mic decât la domn Trufașu. Aspect vetust de pod, igienizat ultima oară înainte de decesul Nicului, var exfoliat, praf de…. Pantă acceptabilă, ocol cât jumătate de tur al colegiului. Frig. Desprindere de jgheab vechi. Încercare de a adecva lucrătura noastră pe a celor ce ticluiseră cârligele. Nou cu vechi. Dificil. Dar greul l-am dus la potrivirea colțului stâng, al nostru în unghi drept, la fața locului la punctul de fierbere al apei, îmbinarea cu ulucile existente, urcarea și coborârea pe sfoară a letcoanelor și…. Acrobație curată, soluție unică. Să admită oricine că pentru așa ceva ni s-a dus buhul. Scări până la finele etajului unu nu, schelă deloc. ,,Cristi! Lipim un ștuț la partea de jos a saceagului, mă leg cu funia de brâu, mă ții strâns, eu cobor pe burtă cu capul și mâinile peste jgheab și-l potrivesc în burlan.” ,,Da’ cum stau? Alunec. Nu vezi că încă mai este zăpadă ici-acolo pe acoperiș?” ,,Batem niște bucăți de lanț în tablă, apoi le scoatem și astupăm găurile cu holșuruburi (c-așa le numim noi, ele-s cu holțu-n față-n dex!)!” Operațiune împlinită. Pacientul-asistent… vindecat!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share