Propoziții pretențioase – Acresc


O bună perioadă o să ,,titluiesc” din acritură-n acrituri.
Am fost primit c-un ,,Vino!” a la Arcuș, însoțit de gestul recurenței. Oră nepotrivită pentru cimitir. Nouă și un sfert. Dar cine nu-mi deschide mie poarta? Că mulți intră și niciunul nu se mai întoarce. Viii însă au viză de flotant. 9 mai. Zi cu multiplă semnificație. De muncă. Sunetistul trudește, înghite praf, culege furtună și ploaie și așteaptă. Sau admiră împrejurimile. Crucile și mormintele. Pe-ale familiei State, medic și profesoară, ale fostului meu instructor de clarinet și fiului, al căror descendent se-mbărbătează că va reuși să calce pe urme neamului de muzicanți, a unui ofițer ce a decedat la Revoluție…. Mă-ntorsesem. Nu-mi făcuse rău scurtul raid, ba încă a confirmat teoria că toți cunoscuții erau acolo. Noroiul însă da, mascat de iarba înțelenită pe veci, îmi modelase buza albă a tălpii de adidas stâng și risca să piardă calificativul maxim dat de colega coregrafă în prima săptămână de lucru după sărbătorile pascale. În buzunare nimic de șters viabil, vremea șervețelelor în orice îmbrăcăminte a apus. Ultima soluție, voucherul de la Jysk și iarba uscată de pe platoul unde se adună notabilități, preoți, școleri, profesori, partizani politici, armeți, polițiști și… O bătrânică ce s-a alăturat conjunctural depunerii oficiale de coroane.
Așa m-a găsit directorul, cel ce mă ,,apostrofase” prietenește că-i prea devreme, ,,deranjez” morții. Neștiind că operațiunile de montare cer cel puțin o jumătate de ceas. Ne postasem la umbra acului de brad, cu spatele la priza alimentatoare de marș ostășesc, imn, scurtat c-o strofă și ,,Presărați pe-a lor morminte” și-un onor. Dialog. De una și alta. Privirea iscodea-n crucea din față. O ,,citisem” cu ocazia cocoțării pe gărduțul de vizavi pentru a acupla ștecherul și priza. Frați, mamă…. Și-atunci Doru, fiindcă-s curios din fire, începu povestea tristă, despre o prietenie unică. ,,Îl știi pe Fasole?” ,,Vreo doi. Unul dintr-o întâmplare neobișnuit de violentă, din care am ieșit nevătămat și celălalt de la Intercoop. Da’ nu-mi mai aduc aminte cum arată.” Încă unul plutea-n memoriile de la Bălești. ,,Stai să-l caut.” ,,Ăsta e! De la Inter….” ,,Bă, băiatule. În 91 voiam să plecăm în Irak. Știi, cu Kuweitul, cu americanii. Ne aranja unchisu’. Analize pentru contract. Ale mele bune. La el…. Dom’le, e ceva-n neregulă la branhii.” În grabă le mai botezi. ,,N-a vrut să-i dea ausweisul. La trimis la specialist. Și ăla…. Ce zice: dacă reacționează la ce-i dau eu e bine, dacă nu…. Din aia i s-a tras. În trei luni….”
Mă vedeam pe mine acum o lună rupând pactul cu medicina și beneficiile ei prin tratament medicamentos. Promisiunile de vecie curândă, cu bază-n cuvântul doftoricesc și fără de analiză, m-au dedat la renunțarea la tot ce este alb, bicolor, multicolor și uni. Cum mă număr printre mulții adepți ai acuzei împotrivită scăpătorilor de boale, mi-a fost lesne s-o țin într-un ceai câteva zile.
Din noroi în gropi. Movilițele arealului de adunare obștească și cetățenească, pe care ai ocazia să le ,,admiri” o dată pe an, fără să fie o răutate ,,inspecția” ziaristică, adastă la nivelare și, de ce nu, la o peregrinare cu frecvență crescută, fie la soldatul rus, fie la cel român, însingurați și cu istorii nicicând regăsite. Cine să fie Ion, Gheorghe, Marin… sau Vasile, cel a cărui piatră funerară a rămas cu prilejul comemorării stearpă, neînflorată? Sau Hans? Că ușor acuzăm pe alții de indolență, ignoranță, uitând să ne facem procese de conștiință corecte. Hans a luat drumul casei, după ce fusese depistat la milimetru acum trei ani de urmași, după o hârtie-plan antică, spre mirarea lui Doru. Cum să nu-i admire pe nemțălăi și să nu le adauge un calificativ maxim?
Cine știe, tot pășind în pas de defilare peste fostele morminte, peste ani, poate le-om călca pe urme.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share