Propoziții pretențioase – Acriri


Exact în acea noapte neagră, la prima incursiune pe pervazurile etajului întâi, ne-am trezit c-un omăt….
Ieșisem cu cele mai bune gânduri și o vigoare nemaiîntâlnită, jurasem că pot executa o nouă acrobație la o oră de minimă audiență școlară și-o vreme de-nceput de decembrie căreia nu i-am făcut față niciodată – friguroasă de-ngheață sângele-n capilare: să ies pe geam. Lucru perceput din interior drept o banalitate. Sus însă….
Preparativele de lucru. Intrarea-n liceu, slalom printre ultimii cursanți, ,,devotați” orarului nătâng ce stoarce la 19 creierii obosiți – pretenții de super calificative la cină, când și ceasurile ostenesc să-și ticăie limbile-ascuțite -, determinarea poziției exacte a administratorului – prin indicații nu tocmai precise din partea angajaților rămași (pardon, răpuși!) pe baricadele salubrului (idem, insa…, materiilor restante de pe urma consumului excesiv colegial – de la colegiu…) și integrului (materii de uz al coatelor, tălpilor și mâinilor prea îndemânatice) -, salutul frățesc și multi iubitor, declamat cât să reverbereze aulele Vlahuțului 1000 de ani, indicativul de luptă prim, clasa postată etern în colțul de sus (nepenitențial) al crângului cu mei și revoluționarul omieosutedouăzecișiunu vladimirescian, pachetele cu daruri de muncă (de-un Nicolae-moș!) – silicoane și geamuri, două bucăți scări aluminiu și-o reiterare de belșug.
Miros de carte…. Tablă, cretă, bureți. Plan. Mutatis mutandis (de-mprumut…) băncile, sinistrarea lor, c-un gest de ,,Să nu v-aud gura!”, în partea opusă ferestrelor, după câteva șicane în complicitate cu parchetul zdrențuit (în ruptul capului nu aderau mișcării de culisă), verificarea primelor sticle din multiplul lui trei per fiecare cadru ferestral, încercări de desțâțânare, cu reușite înjumătățite – adiția la rame dădea impresia unei singure bucăți -, ucenicie în tainica meserie de geamgiu cu unelte nu tocmai profesionale…. De la exterior la interior. Ieșirea întâi la rampă. Un vânticel plimba fiecare acușor al bradului ce dorea cu fiecare an circular înscrierea la cursurile de biologie și-mi flutura coada ieșită din găoacea fesului – celebrul dublu și negru. La un semn – divino-climateric – adiară la unison toți fârtații și surorile, mânați de-o fulguială deloc timidă, o nea cât produsele matinale, fabricate din porumb. Și abia ce ne probam metodele de refixare a părților reparate când veni prăpădul, sute de aculei de gheață expandată îmi năpădiseră părul, prețioasele palme și adidașii. Proteste frățești, gestici adresate în sensul…. Mă acuzau de nebunie. Aproape că depuseseră armele.
Discurs persuasiv. Convingător, spre a le activa determinarea. Iarna sosise și nu părea că va da înapoi curând, stratul de zăpadă depus doar în acea noapte avea șanse să se îngroașe considerabil, iar ei să nu mai aibă noroc de câștig material nicăieri. Riscau….
Renunțarea nu mai putea încăpea, datul înapoi echivala cu dezonorarea. Din partea-mi. Promisiunea a fost și rămâne datorie curată. Oricare ar fi clientul – cu excluderile principiale iterate sub generica titulatură -, oricare angajamentul.
Dar câte riscuri în efuziunile noastre de empatie cu prea întristatul nostru prieten! Lamentându-se că din nimic trebuie să rezolve toate problemele administrative. Noi fiind nimicul. Un milion de sală de curs, patru-cinci ore, în funcție de gradul de deteriorare, trei oameni, program 19-24.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share