Fărădelegea lui Călin – Urnire


Legal este ceea ce se legiferează, dar și ce nu!
Un articol debutant la Codul Penal ce merită cercetarea de fiecare dată când nelămuririle devin obsedante și fără explicații viabile. Ieri și azi se mai întrebau opozanții, chiar și ei, despre două chestiuni vitale – de trai sau nu: cum să pui un guvern al tău neavând resurse parlamentare; cum să condamni după o speță, în dosar cu autori multipli, care nu există. În situația de față am colegat Art. 1, chintesența, doar ca o paralelă logică, de acest verdict ce, veți vedea cât de curând, va fi pus la îndoială.
Cine spune că ,,sinistrul” mustăcios nu-și merită soarta? Aproape nimeni, aroganța teleormăneană, c-un strop de zâmbet neamărinean, oț, modelată după bunul Adrian Năstase, însă personalizată, i-au făcut rost de-un sejur la băile Rahovei. Ferească domnii, dumnezei pe libertatea pământeană! Ferească-ne și de înțelegeri total greșite în domeniul multora dintre poziționările de moment – pentru unii deștepți și privilegiați pe termen nelimitat și drept de moștenire -, pedeapsa ori este prea mică, ori umflată exagerat la Art. 406, cu privire la soarta periclitată a documentelor cu dublă semnătură, par avion, între ai noștri reprezentanți și ai altui stat. 7-15 ani pentr-o nebunie trecătoare: ,,Distrugerea,… ori ascunderea unui… sau înscris… în raport cu o putere străină…” Am două diagnostice, unul ce vizează ,,alterarea” din dreptul primelor ,,puncte-puncte” – procedură de înlăturat repetițiile – și altul îndreptat către transformarea organizărilor instituționale ale unei națiuni – căci aceasta este definiția cea mai potrivită a statului – în unitate de forță, superioară oarecum în orice privință. Prima, infracțiune, este de domeniul psihiatriei, doar un nebun sau un idiot crede că parafatul act bilateral are calitățile palimpsestului: ștergerea și rescrierea pe același crâmpei de hârtie. A doua suferă de complexul inferiorității. Mmm, găsisem întâmplător un cuvânt legat de ce primește vasalul ca domeniu ca să recunoască suzeranul…. Era… – greu pentru memoria mea necoaptă! – feudă. Dar trecute-s vremurile când măreția era îmbrăcată în vorbe pompoase – necesare -, azi, un telefon explicativ, cum că un… a rupt, mâzgălit sau pur și simplu a plecat cu ,,docomentul” acasă, putea readuce un facsimil în posesia păgubitului. Alternativa lui mai mult sau mai puțin venea tocmai de aici, actul acesta nu are caracter unic, pierderea conținutului nu era totală, copii ale lui sunt cuprinse în buletinul informativ: Monitorul oficial. ,,Compromentarea” interesului de stat poate, de se vrea, fi nulă.
Hai să unim termenii, ca să le dăm importanța cuvenită, și să fim consecvenți. Cum adică? Al. 1 are divulgare, dar nu ,,fără drept”, iar Al. 3 da – cu cezura obositoare de cuprindere între virgule -, persoana fiind aceeași, în două situații diferite – după dânșii, eu nu discern identic: la serviciu și după (Ori înainte! După fusul orar al…). Ciudățenia nu vine însă de la postură și locație – știm prea bine că slujba la stat de așa natură nu deosebește insul -, ci de la cântărirea gravității faptei: ,,de-acasă” te pasc 1-5 ani după gratii, de la muncă, destăinuirea către cine nu trebuie a ceea ce nu este voie – informații secrete – încarcerează 7-15 ani. Deținerea documentelor de taină maximă în afara atribuțiilor de serviciu, Al. 2 primește o pedeapsă de 5-10 ani. (Art. 407)

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share