Fărădelegea lui Călin – Bucură-te București!


Inepta. Inefabila. Impracticabila.
Ființarea unui astfel de grup, cu dansatori de-o și mai mari de-o șchioapă, vădește sensul adevăratei valori a terminologiei, dedicată zeilor dintre oameni, juridice: privilegiul. E de nerăcit gura. Nu știu ce fac, dar fac bine. Părți de o parte a legii și de cealaltă a literaturii. Ca nepriceputul. Dar ca unul cu minima rațiune a palpabilului. Să fi fost educat din abecedarul abstractului și hrănit din strachina cu abstruse, ce mai peroram limba hoților și juzilor! Altfel, caut să nu uit că mama mi-e mamă și nu rudă de gradul unu, că Ana e fată și nu vreun sătul de gameții masculini, că beneficiul este un câștig și nu o daună, că bucuria rămâne starea în care buzele se-arcuiesc spre urechi, sufletul dă să iasă din piept și…. Protecția internațională…. Subiectul Art. 408 (Al. 1), protectiv, corect cu aplicarea unei condamnări făptașilor, însă nedrepți cu necatalogarea tipurilor de gravitate, măcar cele principale, bazate pe precedentele defalcări, propuse în numele acțiunilor dăunătoarea cu voință sau discernute cu oarecare stare de conștiință. Aici se înfierează drastic atentatul asupra străinilor, reprezentanți ai altui stat, cu ,,… misiune oficială în România…: ,,… cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani…” În rândul unul trebuia așezată condamnarea după ordinea calificării inculpatului, de la nevinovat către vinovat: de la puțin la maxim. În rândul doi desfăcut lanțul greu de la picioarele celui ce-a încercat fără să-i reușească. Este enorm. Mărturia…. Al. 2, care trimite urmările ,,ușoarelor atingeri corporale” – integritate fizică, a sănătății sau libertății – acolo unde era locul atentării, la textele specifice, chiar cu o majorare de încă jumătate.
Mi-au sticlit ochii la parcurgerea vorbelor cu implicare mondială. Aproape că l-aș fi hulit pe Teo Peter pentru cutezanța de-a fi victima soldericului american. Să fi fost invers. I-ar fi atârnat chitara bas în brațul patului supraetajat din pușcărie o viață sau ar fi fost cerut de armata armatelor ca să i se ia capul.
De-o lipsă de tigvă ori mai numeroase ar fi pasibilă etnia ungurească împreună cu fostul ei adversar (lui nu-i mai trebuie defel, totuși, la o depunere simbolică s-ar preta meritoriu), vehement, feroce și necum un aliat al desăvârșitei legi. Legea. Oful meu. Că este, dar nu i se dă curs. Art. 409 și 410 pot fi chemate în instanță cu mărturii complete. Despre două fapte cărora cetățenește, istoricește și omenește le asiguram un trai ,,bun” pentru întregul viitor. Fiindcă nu sunt nici Cațavencu, nici Vadim, nici slujnicelul lui Attila, nu iubesc trădarea, nici trădătorii, cu atât mai puțin pe cei ce mișună în subsolul sincerității și sapă la fundația obștii, atât cât s-a priceput să fie, române. Și nu numai. Art. 409 interzice ,,Inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative cu scopul culegerii de informații secrete…” și consideră că este puțin lucru corectând acțiunile altor curioși și interesați de tainițele domnești doar cu 3-10 ani.
Când însuși împăratul participă la actele de subminare națională, în cârd cu țiganii și structurile paramilitare, mascate de cine știe ce chefuri și universități de vară, ce pretenție să ai la mujic? Băsescu…. Eu așa consider, că nu a fost o mână întinsă stingerii conflictului de 1000 de ani vlaho-ungar, expozeul de alb-roșu-verde cu arma la umăr trebuia să ia toate condamnările Art. 410, cumulate și înzecite. A fost prezent, se numește că a luat la cunoștință ,,… despre pregătirea sau comiterea uneia dintre infracțiunile prevăzute în Art. 394-397…”, încă cinci de la 399 și acilea-n preajmă 406-409. De îndată fuguța la autorități, că de nu…. Ce? El era autoritatea cea mai. Imun la toate cele. Nevas’-sa chiar de nu-l dădea în gât nu primea nimic, Cosânzenele-i asemenea. Mai rămâne prostimea auto sesizantă, conștiincioasă până la a i se face făptașului pocinogul.
Inedita. Inconsecventa. Imbatabila tehnică de redactare a legii. O demonstrație că regula are destule posibilități fără să devină, în ochii nimănui, susceptibilă. Ai tuturor, mai puțin ai mei, neîncrezători, atinși de strabismul unei singure norme.
Și de ce, mă rog, n-aș avea dreptul de-a face referiri băbești la nimic altceva decât un set de vorbe? Am tot căutat situațiile excepționale, iar acolo unde firul descriptiv avea noimă am reacționat în limitele obișnuinței. Art. 411, după o serie întreagă de particularizări ale Codului Penal marcate în prima parte, revine la generalizare, reintroducând o cutumă, reducerea la jumătate a pedepsei pentru cei facilitează justiției aflarea adevărului din postura de infractor, cu specificația că aplicabilitatea încadrează făptașul tuturor articolelor titlului X, debutat cu Art. 394.
Următoarea schimbare privește tentativele acestora, cu doar câteva excepții și sucește cronologia iterării, depunând un număr mai mic decât cel mai mare, 408, al Art. 399. În ce constă. Până la momentul de față, nenumărate capitole și titluri terminau sec: tentativa se pedepsește. Aici, la Art. 412, este formulat astfel: ,,Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepsește.” Și conțineau doar un paragraf. De față două alineate. În al doilea avem un transfer de terminologie, tentativa a căpătat noi prerogative: ,,… producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute în Art… și Art. 399 raportat la infracțiunea de trădare prin ajutarea inamicului.”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share