Cotețul cu metafore – Iertarea


Iertarea

Se știe din istoria străveche, că de-atâtea ori,
Noi românii, am fost mult prea iertători.
Și că pe toți cei care, la un moment dat
Ne-au supărat, noi cu evlavie i-am tot iertat…

Să ne gândim că asta-i încă de la daci,
Luptând cu-acei romani sălbatici și rapaci,
Au fost învinși, în fine, și-apoi romanizați,
Și din dușmani de moarte și ei au fost iertați…

Urmat-au, apoi, în istorie, fanarioții greci,
Ce ne-a-nvățat corupția și menta cum s-o freci,
Chiar dacă ei pe al nostru Tudor l-au decapitat,
Românii, popor nobil, degrabă i-au iertat!

Pe urmă, turcii ce ne-au fost mereu dușmani,
Și cărora la Înalta Poartă le căram peșcheș în bani,
Cât ne-am luptat cu ei de secole de-a rândul,
Să ne-mpăcăm vreodată, nici nu gândeam cu gândul…

Ba, și mai mult, în semn de reciprocitate,
I-am ,,invadat” și noi , ducând cu noi de toate!
Iar cei rămași pe-aici prin Dobrogea i-am integrat,
Ce va să-nsemne, bunăoară, că i-am cam iertat!

Veniră chiar și rușii peste noi să ne-asuprească,
Și am simțit din plin pe gâturi, cizma cea rusească!
Dar chiar și lor le-am acordat iertarea, creștinește
Deși tezaurul ce ni l-au luat, la ei se ,,odihnește”!

La rând veniră nemții, popor de teutoni invadatori.
Care ne-au luat cât au putut și tot ne-au scos datori,
Când au pierdut războiul pe noi ne-au acuzat,
Că i-am trădat în august! Dar iată c-am iertat!

Ba chiar din rândul lor ne-am pus azi președinte,
Cum am avut și rege neamț un pic mai înainte,
În semn că i-am iertat, prin grație divină,
Și că de toate astea, n-am fost noi de vină!

Mai nou, până și-americanii care ne-au bombardat,
Când noi îi așteptam s-aducă libertatea ce-am visat,
Dar ne-au băgat rapid în NATO, și de-aia sunt iertați,
În parteneriat strategic, ai noștri aliați!

Ei, și după ce-am iertat pe toți din lumea asta,
Ce ne-au adus în țară dezordinea, năpasta,
Și crime de război și plaga comunismului,
Ne-am trezit că nu mai putem ierta… românului!

Suntem mereu în luptă, în permanent război,
Și nu ne mai iertăm niciunul, românii între noi!
Chiar și cu Dumnezeu din cer suntem certați,
Fiindcă, deși am pătimit, noi nu suntem iertați!

S-a terminat iertarea dintre noi, pe alții am risipit-o,
Și n-am păstrat deloc și pentru noi, am cheltuit-o!
Am vrea acuma alta, cumva să facă în vreun fel,
Altfel, în veci nu-L vom ierta, nici chiar pe El!…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share