Cotețul cu metafore – Holo-drama


Holo-drama

N-aș vrea să fac acum un subiect de dramă,
Dar tocmai am aflat că sunt o… hologramă!
Iar corpul meu, frumos, de carne, nu există…
Iar constatarea asta-mi face ziua tristă!
Și-atunci mi-am studiat atent, intens ființa,
Vrând să-nțeleg unde-a ajuns știința
M-am pipăit cu teamă și mi-am dat și palme
Un gest ce contravine firii mele foarte calme…
Cum dracu’, bă, să fiu așa… o hologramă?
Te pomenești atunci că vocea e o fonogramă!
Și tot ce mă-nconjoară nu există-n realitate
Ei, asta chiar le pune un capac la toate!
Dacă ar fi după această teorie fantezistă,
Nimic din tot ce e în jurul nostru nu există!
Noi doar ne-nchipuim acele obiecte, forme
Pe care doar cu gândul le-ncadrăm în norme!
Cum ar veni, ca să gândesc cu mintea mea,
Mintea creează realitatea după cum vrea ea
Iar dacă ne gândim intens cu degetul la tâmple,
Sunt șanse mari ca lucrul ăla să se-ntâmple!
Ce chestie, băi, nene! Io bănuiam ceva…
Dar am crezut că-mi joacă feste mintea mea!
Când nu luam în seamă tot ce mai vedeam
Acuma uite c-a fost bine fiindcă nu credeam!
Carevasăzică, dacă mă concentrez oleacă,
Aș scoate apă de izvor din piatră seacă!
Sau mi-aș putea sugestiona că-s plin de bani
Și m-aș plimba lejer printre cei bogătani…
Sau, mi-aș putea închipui că-s tânăr iar,
Și m-aș uita la mine ca la un avatar!
I-aș spune eu cu mintea mea de-acum,
Pe unde s-o apuce, cum și pe care drum…
Căci, dacă tot ce am trăit nu e realitate,
Atunci de ce atâta strofocare pentru toate?…
Suntem supuși tot timpul să trăim iluzii,
Orbecăind aiurea prin marea de confuzii…
Nu ne era de-ajuns de-a valma, atâtea teorii
Ce umplu timpul nostru doar cu butaforii…
Mai vine-acuma asta de-ți vine să-ți iei câmpii,
Să nu mai știi care-s deștepții, care-s tâmpii!
Oricât de multe-ai vrea să știi, nu are rost
Că pân’ la urmă o să constați că ești un prost!
Că n-are rost, în viață, să suferi, să te-agiți…
Tot cei săraci cu duhul vor fi cei fericiți!
Io cred că nu vă place această teorie a mea,
Și de-aia zic: n-o credeți! Mai bine-ați cerceta!
Că poate mintea mea-i plecată de acasă,
Și-oricât m-aș strădui, nu-i cea mai arătoasă!
Poate că de-aia nu-nțeleg cum e cu holograma
Și nici nu realizez cât e de mare drama…
Așa că mă sugestionez la greu în continuare,
Că-s încă viu, respir și mă țin pe picioare!…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share