Cotețul cu metafore – Groază


Groază

Mă îngrozesc văzând atâta moarte-n jur!
Copii, maturi, bătrâni cu părul sur,
Suflete pure, de-a valma cu cele chinuite,
Care ar mai fi avut în față zile netrăite…

Cum ne-o alege Moartea, nimeni nu-nțelege,
Ce semn secret ne face și după care lege?
Unde-o fi scrisă ziua aia când trebuie să te duci?
Și dacă la sfârșit, o să cobori sau o să urci?

O viață tot fugim de ea, ce ironie a sorții!
Dar tot nu poți scăpa de lunga coasă a Morții!
Fără să știm trăim cu ea mereu în suflet,
Apoi o acceptăm spășiți, prea obosiți de umblet..

Când Viața ne-o trăim, o facem fără minte,
Uitând că în pământ ducem doar oseminte…
Averi și bani vânând, ne pierdem sănătatea,
Apoi, am vrea-o înapoi, rugând Divinitatea!

În timpul ăsta, Moartea trage brazdă groasă,
Mulțimi de suflete îi cad ca spicele sub coasă,
Ce uneori nu taie, că nu-i prea bine ascuțită,
Și de-aia mulți au parte de-o moarte chinuită…

Și ce-i mai trist e că după ce îți curmă firul vieții,
Nu știi dacă ajungi în Raiul însorit sau Iadul ceții!
Căci nimeni nu s-a-ntors de-acolo ca să spună,
De lumea-ailaltă, dacă e mai rea sau bună…

Și încă nu s-a inventat acel ,,ceva” în omenire
Ce garantează acces nelimitat la nemurire!
Și de-aia, cum spuneam, mă îngrozesc la gândul,
Că n-o să știu mai dinainte când îmi vine rândul!…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share